Onufrie de la Vorona: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Legături externe)
Linia 1: Linia 1:
{{Ciornă}}
+
Sfântul Cuvios '''Onufrie de la Vorona''' (+1789) a fost un [[monah]] rus care s-a nevoit în ţinuturile Moldovei în secolul al XVIII-lea. [[Biserica Ortodoxă Română]] îl [[prăznuire|prăznuieşte]] pe [[9 septembrie]].
 
 
Sfântul Cuvios '''Onufrie de la Vorona''' a fost un monah rus care s-a nevoit în ţinuturile Moldovei în secolul al XVIII-lea. [[Biserica Ortodoxă Română]] îl [[prăznuire|prăznuieşte]] pe [[9 septembrie]].
 
  
 
==Viaţa==
 
==Viaţa==
  
Date Biografice: S-a născut în jurul anului 1700, în Rusia. In 1749, vine în ţinuturile Moldovei . În anul 1764 intră în obştea Schitului Sihăstria Voronei, retrăgându-se în pustie spre liniştire. Timp de 25 de ani va vieţui într-o peşteră pe malul pârâului Vorona, într-o aspră nevoinţă, petrecând în smerenie, înfrânare, tăcere şi neîncetată rugăciune. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, aţipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului după cum mărturiseşte Ieromonahul Nicolae, care vieţuia şi el în codrii Voronei. Făgăduindu-se întru totul Domnului Hristos, a îmbrăcat schima cea mare, pe care o va primi din mâna duhovnicului său, stareţul Paisie, în anul 1774, la Mănăstirea Dragomirna, revenind apoi în locul nevoinţelor sale, la peştera din preajma Sihăstriei Voronei. A adormit întru Domnul, la 29 martie.
+
Cuviosul Onufrie s-a născut în jurul anului 1700, în Rusia. În 1749 vine în ţinuturile Moldovei. În anul 1764 intră în obştea Schitului Sihăstria Voronei, retrăgându-se în pustie spre liniştire. Timp de 25 de ani va vieţui într-o peşteră pe malul pârâului Vorona, într-o aspră nevoinţă, petrecând în [[smerenie]], înfrânare, tăcere şi neîncetată [[rugăciune]]. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, aţipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului după cum mărturiseşte Ieromonahul Nicolae, care vieţuia şi el în codrii Voronei. Făgăduindu-se întru totul Domnului Hristos, a îmbrăcat schima cea mare, pe care o va primi din mâna [[duhovnic]]ului său, stareţul Paisie, în anul 1774, la [[Mănăstirea Dragomirna]], revenind apoi în locul nevoinţelor sale, la peştera din preajma Sihăstriei Voronei. A adormit întru Domnul, la [[29 martie]] 1789.
  
 
==Proslăvirea==
 
==Proslăvirea==
 +
Auzindu-se până la mitropolit și la domnul țării despre Cuviosul Onufrie, în anul 1846 i s-au scos din mormânt [[moaște]]le și s-au așezat cu cinste în altarul bisericii din Mănăstirea Vorona. Iar din anul 1856, moaștele lui au fost așezate în altarul bisericii din Sihăstria Voronei. Despre acestea se scriu următoarele pe sicriașul în care se păstrează:
 +
 +
:"1846, mai 9. In vremea egumeniei parintelui Rafail, arhimandrit si staret al Manastirii Vorona, pe mosia acestei manastiri, in fundul mosiei, spre hotar in padure, se gaseste o sihastrie de o suma de bani insemnata, unde s-au nevoit multi din parintii calugari, din care cel mai insemnat s-a aflat parintele nostru, Onufrie. In anul 1846, cand au venit inaltimea sa Mihail, domnitorul tarii, la noi la manastire aici, si aceasta nu ne este cunoscut cum s-au inteles sfintia sa Rafael staretul cu domnitorul din pricina dezgroparii oaselor Cuviosului Onufrie, ci deodata m-am pomenit cu o porunca in care mi se poruncea ca eu dimpreuna cu parintii duhovnici Gavriil, Irinarh si Onisifor si un vataf batran sa ajungem pe taina la numita Sihastrie mai din sus. Mergand, am inceput a sapa mormantul si la o adancime de patru
 +
palme am aflat oasele. Toate erau invaluite cu muschi de pamant si, scotandu-le afara, la cap am aflat o lespegioara de piatra, in care arata de cand a raposat cuviosul: 57 de ani in mormant. Si, aducandu-le la manastire, ni s-a poruncit sa facem panihida pentru cuvios in fiinta domnitorului, si aceste oase de atunci stau neingropate pana acum".
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
Linia 14: Linia 16:
  
 
:Cu ostenelile sihăstriei, la viaţa cea fără de prihană ai ajuns, fericite, şi ca un luceafăr din pământul Rusiei răsărind, întru singurătatea codrilor Moldovei te-ai sălăşluit. Monahilor ai fost învăţător, făcându-te pildă, prin aspra ta vieţuire, Cuvioase Părinte Onufrie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.  
 
:Cu ostenelile sihăstriei, la viaţa cea fără de prihană ai ajuns, fericite, şi ca un luceafăr din pământul Rusiei răsărind, întru singurătatea codrilor Moldovei te-ai sălăşluit. Monahilor ai fost învăţător, făcându-te pildă, prin aspra ta vieţuire, Cuvioase Părinte Onufrie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.  
 
  
 
[[Condac]], glasul al 3-lea:
 
[[Condac]], glasul al 3-lea:

Versiunea de la data 23 martie 2015 23:28

Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona (+1789) a fost un monah rus care s-a nevoit în ţinuturile Moldovei în secolul al XVIII-lea. Biserica Ortodoxă Română îl prăznuieşte pe 9 septembrie.

Viaţa

Cuviosul Onufrie s-a născut în jurul anului 1700, în Rusia. În 1749 vine în ţinuturile Moldovei. În anul 1764 intră în obştea Schitului Sihăstria Voronei, retrăgându-se în pustie spre liniştire. Timp de 25 de ani va vieţui într-o peşteră pe malul pârâului Vorona, într-o aspră nevoinţă, petrecând în smerenie, înfrânare, tăcere şi neîncetată rugăciune. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, aţipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului după cum mărturiseşte Ieromonahul Nicolae, care vieţuia şi el în codrii Voronei. Făgăduindu-se întru totul Domnului Hristos, a îmbrăcat schima cea mare, pe care o va primi din mâna duhovnicului său, stareţul Paisie, în anul 1774, la Mănăstirea Dragomirna, revenind apoi în locul nevoinţelor sale, la peştera din preajma Sihăstriei Voronei. A adormit întru Domnul, la 29 martie 1789.

Proslăvirea

Auzindu-se până la mitropolit și la domnul țării despre Cuviosul Onufrie, în anul 1846 i s-au scos din mormânt moaștele și s-au așezat cu cinste în altarul bisericii din Mănăstirea Vorona. Iar din anul 1856, moaștele lui au fost așezate în altarul bisericii din Sihăstria Voronei. Despre acestea se scriu următoarele pe sicriașul în care se păstrează:

"1846, mai 9. In vremea egumeniei parintelui Rafail, arhimandrit si staret al Manastirii Vorona, pe mosia acestei manastiri, in fundul mosiei, spre hotar in padure, se gaseste o sihastrie de o suma de bani insemnata, unde s-au nevoit multi din parintii calugari, din care cel mai insemnat s-a aflat parintele nostru, Onufrie. In anul 1846, cand au venit inaltimea sa Mihail, domnitorul tarii, la noi la manastire aici, si aceasta nu ne este cunoscut cum s-au inteles sfintia sa Rafael staretul cu domnitorul din pricina dezgroparii oaselor Cuviosului Onufrie, ci deodata m-am pomenit cu o porunca in care mi se poruncea ca eu dimpreuna cu parintii duhovnici Gavriil, Irinarh si Onisifor si un vataf batran sa ajungem pe taina la numita Sihastrie mai din sus. Mergand, am inceput a sapa mormantul si la o adancime de patru

palme am aflat oasele. Toate erau invaluite cu muschi de pamant si, scotandu-le afara, la cap am aflat o lespegioara de piatra, in care arata de cand a raposat cuviosul: 57 de ani in mormant. Si, aducandu-le la manastire, ni s-a poruncit sa facem panihida pentru cuvios in fiinta domnitorului, si aceste oase de atunci stau neingropate pana acum".

Imnografie

Tropar, glasul al 8-lea:

Cu ostenelile sihăstriei, la viaţa cea fără de prihană ai ajuns, fericite, şi ca un luceafăr din pământul Rusiei răsărind, întru singurătatea codrilor Moldovei te-ai sălăşluit. Monahilor ai fost învăţător, făcându-te pildă, prin aspra ta vieţuire, Cuvioase Părinte Onufrie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 3-lea:

De tulburările lumeşti depărtându-te, casa şi patria ai părăsit şi pe pământul Moldovei ai trăit viaţă sihăstrească. Asemenea marilor cuvioşi, ai ajutat pe mulţi cu rugăciunile şi poveţele tale, Cuvioase Părinte Onufrie.

Surse

Legături externe