Olga din Kiev: Diferență între versiuni
(→Legături externe) |
(Igor era fiul lui Rurik, nu al lui Oleg) |
||
| (Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de același utilizator) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
[[Image:Olga Equa to the Apostles.jpg |frame|right|Sfânta Olga din Kiev, întocmai-cu-apostolii]] | [[Image:Olga Equa to the Apostles.jpg |frame|right|Sfânta Olga din Kiev, întocmai-cu-apostolii]] | ||
| − | Sfânta și dreapta prințesă '''Olga din Kiev''' (890 - † 969) a fost bunica | + | Sfânta și dreapta prințesă '''Olga din Kiev''' (890 - † 969) a fost bunica cneazului [[Vladimir din Kiev]]. Ea a fost prima între conducătorii poporului rus care s-a convertit la creștinismul ortodox, la [[Constantinopol]] în anul 957; sub influența ei, nepotul Vladimir s-a convertit și el la creștinism și a adus Ortodoxia în Rusia. [[Praznic|Prăznuirea]] ei în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[11 iulie]]. |
==Viața== | ==Viața== | ||
| − | Originile Olgăi nu sunt sigure. Deși a putea proveni din [[Pskov]], după cum spun ''Cronicile primare'', ea ar fi putut proveni din Vîșhorod. Probabil că a fost de origine | + | Originile Olgăi nu sunt sigure. Deși a putea proveni din [[Pskov]], după cum spun ''Cronicile primare'', ea ar fi putut proveni din Vîșhorod. Probabil că a fost de origine vikingă. Se crede că s-a născut în jurul anului 890. Cam prin 903 s-a căsătorit cu cneazul Igor I, fiul întemeietorului Rusiei Kievene, Rurik. Cneazul Igor l-a urmat pe tutorele său, Oleg, în calitate de conducător al Kievului, stăpânind teritorii întinse, care acum aparțin în prezent mai multor state: Rusia, Ucraina, Belarus și Polonia. |
După ce soțul ei Igor a fost ucis în 945, prințesa Olga a devenit regent pentru copilul ei, Sviatoslav, până când acesta a ajuns la maturitate în 964. Este menționată în ''Cronicile primare'' pentru răzbunarea sa împotriva drevlenilor pentru uciderea soțului ei. Într-o lume dură prințesa Olga a putut fi dură. A fost cunoscută ca un conducător puternic și eficient. Nu se știe sigur când a devenit interesată de creștinism, deși este posibil ca interesul ei să fi început înainte de vizita ei la Constantinopol. | După ce soțul ei Igor a fost ucis în 945, prințesa Olga a devenit regent pentru copilul ei, Sviatoslav, până când acesta a ajuns la maturitate în 964. Este menționată în ''Cronicile primare'' pentru răzbunarea sa împotriva drevlenilor pentru uciderea soțului ei. Într-o lume dură prințesa Olga a putut fi dură. A fost cunoscută ca un conducător puternic și eficient. Nu se știe sigur când a devenit interesată de creștinism, deși este posibil ca interesul ei să fi început înainte de vizita ei la Constantinopol. | ||
| − | În 957, l-a vizitat pe împăratul Constantin al VII-lea în Constantinopol. El i-a admirat aspectul și inteligența, spunându-i 'Tu ești vrednică să locuiești împreună cu noi în această cetate. | + | În 957, l-a vizitat pe împăratul Constantin al VII-lea în Constantinopol. El i-a admirat aspectul și inteligența, spunându-i: ''Tu ești vrednică să locuiești împreună cu noi în această cetate''. Ea a fost de acord să fie botezată și să devină creștină, cu numele Elena, după ce Patriarhul [[Poliect al Constantinopolului|Poliect]] a învățat-o învățătura creștină. Înainte de [[botez]]ul ei, Constantin i-a cerut mâna în căsătorie, dar Olga a amânat afirmând că vrea întâi să fie botezată creștin-ortodoxă. Din nou, după botez, Constantin i-a cerut din nou mâna în căsătorie, dar gânditoarea rapidă Olga l-a păcălit (întrucât el i-a fost naș de botez) și i-a zis că ea este fina lui și că o asemenea căsătorie este interzisă în legea creștină. În ciuda acestui fapt, Constantin i-a dat daruri Olgăi când aceasta s-a pornit spre Kiev. În Kiev, ea și-a instruit fiul, Sviatoslav, și l-a rugat să se boteze. Deși el n-a vrut să se boteze, el nu putea interzice altora s-o facă. |
| − | In 968, în timp ce Sviatoslav era ocupat în altă parte, | + | In 968, în timp ce Sviatoslav era ocupat în altă parte, pecinegii au asediat Kievul într-un loc unde locuia Olga, îngijindu-se de nepoții ei Iaropolk, Oleg și Vladimir. Cum oamenii au devenit mai slabi din cauza foamei și a lipsei apei, Olga l-a însuflețit pe un flăcău să scape de asediu și să aducă ajutor. De această dată boala a dat peste îmbătrânita prințesă Olga. În același timp, fiul ei a dorit să-și mute reședința la Pereslav (care se afla pe râul Dunărea), lăsând-o pe Olga în Kiev. Olga l-a oprit pe Sviatoslav să plece până la moartea ei. A murit [[11 iulie]] 969 și a fost prohodită de un [[preot]]. A ordonat ca la mormântul ei să nu se facă petrecere de înmormântare. |
| − | == | + | ==Moștenirea== |
| − | Deși Olga n-a avut succes în convertirea fiului ei și a multor altora la credința creștină, este posibil ca exemplul ei să fi avut o mare influență asupra nepotului ei, Vladimir, care a devenit în 988 creștin-ortodox și i-a făcut pe locuitorii Kievului și pe | + | Deși Olga n-a avut succes în convertirea fiului ei și a multor altora la credința creștină, este posibil ca exemplul ei să fi avut o mare influență asupra nepotului ei, Vladimir, care a devenit în 988 creștin-ortodox și i-a făcut pe locuitorii Kievului și pe ruși să-l urmeze în [[botezul rușilor]]. Pentru conducerea sa prin care a adus creștinismul în Rusia, este considerată prima [[sfânt]]ă a [[Biserica Rusiei|Bisericii Ortodoxe Ruse]]. |
==Surse== | ==Surse== | ||
Versiunea curentă din 11 iulie 2021 13:25
Sfânta și dreapta prințesă Olga din Kiev (890 - † 969) a fost bunica cneazului Vladimir din Kiev. Ea a fost prima între conducătorii poporului rus care s-a convertit la creștinismul ortodox, la Constantinopol în anul 957; sub influența ei, nepotul Vladimir s-a convertit și el la creștinism și a adus Ortodoxia în Rusia. Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face la 11 iulie.
Cuprins
Viața
Originile Olgăi nu sunt sigure. Deși a putea proveni din Pskov, după cum spun Cronicile primare, ea ar fi putut proveni din Vîșhorod. Probabil că a fost de origine vikingă. Se crede că s-a născut în jurul anului 890. Cam prin 903 s-a căsătorit cu cneazul Igor I, fiul întemeietorului Rusiei Kievene, Rurik. Cneazul Igor l-a urmat pe tutorele său, Oleg, în calitate de conducător al Kievului, stăpânind teritorii întinse, care acum aparțin în prezent mai multor state: Rusia, Ucraina, Belarus și Polonia.
După ce soțul ei Igor a fost ucis în 945, prințesa Olga a devenit regent pentru copilul ei, Sviatoslav, până când acesta a ajuns la maturitate în 964. Este menționată în Cronicile primare pentru răzbunarea sa împotriva drevlenilor pentru uciderea soțului ei. Într-o lume dură prințesa Olga a putut fi dură. A fost cunoscută ca un conducător puternic și eficient. Nu se știe sigur când a devenit interesată de creștinism, deși este posibil ca interesul ei să fi început înainte de vizita ei la Constantinopol.
În 957, l-a vizitat pe împăratul Constantin al VII-lea în Constantinopol. El i-a admirat aspectul și inteligența, spunându-i: Tu ești vrednică să locuiești împreună cu noi în această cetate. Ea a fost de acord să fie botezată și să devină creștină, cu numele Elena, după ce Patriarhul Poliect a învățat-o învățătura creștină. Înainte de botezul ei, Constantin i-a cerut mâna în căsătorie, dar Olga a amânat afirmând că vrea întâi să fie botezată creștin-ortodoxă. Din nou, după botez, Constantin i-a cerut din nou mâna în căsătorie, dar gânditoarea rapidă Olga l-a păcălit (întrucât el i-a fost naș de botez) și i-a zis că ea este fina lui și că o asemenea căsătorie este interzisă în legea creștină. În ciuda acestui fapt, Constantin i-a dat daruri Olgăi când aceasta s-a pornit spre Kiev. În Kiev, ea și-a instruit fiul, Sviatoslav, și l-a rugat să se boteze. Deși el n-a vrut să se boteze, el nu putea interzice altora s-o facă.
In 968, în timp ce Sviatoslav era ocupat în altă parte, pecinegii au asediat Kievul într-un loc unde locuia Olga, îngijindu-se de nepoții ei Iaropolk, Oleg și Vladimir. Cum oamenii au devenit mai slabi din cauza foamei și a lipsei apei, Olga l-a însuflețit pe un flăcău să scape de asediu și să aducă ajutor. De această dată boala a dat peste îmbătrânita prințesă Olga. În același timp, fiul ei a dorit să-și mute reședința la Pereslav (care se afla pe râul Dunărea), lăsând-o pe Olga în Kiev. Olga l-a oprit pe Sviatoslav să plece până la moartea ei. A murit 11 iulie 969 și a fost prohodită de un preot. A ordonat ca la mormântul ei să nu se facă petrecere de înmormântare.
Moștenirea
Deși Olga n-a avut succes în convertirea fiului ei și a multor altora la credința creștină, este posibil ca exemplul ei să fi avut o mare influență asupra nepotului ei, Vladimir, care a devenit în 988 creștin-ortodox și i-a făcut pe locuitorii Kievului și pe ruși să-l urmeze în botezul rușilor. Pentru conducerea sa prin care a adus creștinismul în Rusia, este considerată prima sfântă a Bisericii Ortodoxe Ruse.
Surse
- Ed. Tessa Clark, The Russian Chronicles, Thunder Bay Press, 2001 ISBN 1-57145-577-9
Legături externe
- en:Princess Olga of Kiev
- en:Icon of St. Princess Olga
- fr: http://fr.wikipedia.org/wiki/Olga_de_Kiev
- ro: Viața Sfintei Olga, Împărăteasa Rusiei
| Olga din Kiev | ||
|---|---|---|
| Precedat de: Igor |
Prințesă de Kiev 945-962 |
Urmat de: Sviatoslav I |
