Ode biblice

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 23 martie 2008 16:18, autor: Cristianm (Discuție | contribuții) (Pagină nouă: {{Traducere EN}} '''Odele Biblice''' (numite şi ''cântece'') sunt nouă imnuri care sunt luate direct din Sfânta Scriptură. Ela sunt cântate la Utrenie şi formează baz...)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.


Odele Biblice (numite şi cântece) sunt nouă imnuri care sunt luate direct din Sfânta Scriptură. Ela sunt cântate la Utrenie şi formează baza canonului, c componentă importantă a Utreniei.

Cele nouă ode sunt următoarele:

  1. (Primul) Cântec al lui Moise (Ieşirea 15:1-19)
  2. (Al doilea) Cântec al lui Moise (Deuteronom 32:1-43)[1]
  3. Rugăciunea Hanei (1 Samuel 2:1-10)
  4. Rugăciunea lui Avacum (Avacum 3:1-19)
  5. Rugăciunea lui Isaia (Isaia 26:9-20)
  6. Rugăciunea lui Iona (Iona 2:2-9)
  7. Rugăciunea celor trei tineri (Daniel 3:26-56])[2]
  8. Cântecul celor trei tineri (Daniel 3:57-88)[3]
  9. Cântecul Maicii Domnului (Magnificat, Luca 1:46-55); Cântecul lui Zaharia (cel Binecuvântat, Luke 1:68-79)

Iniţial, aceste ode erau cântate în întregime în fiecare zi, cu un mic refren introdus între fiecare vers. Ulterior, tropare din versuri scurte au fost compuse pentru a înlocui aceste refrene, schimbare iniţiată de Sfântul Andrei Criteanul.[4] Treptat, treptat, de-a lungul secolelor, versurile odelor biblice au fost omise (cu excepţia celui numit Magnificat), şi numai troparele erau citite, legate de cântecele originale printr-un irmos. Totuşi, în Postul Mare, încă se mai citeşte Căntecul Biblic original.

Note

  1. Cântecul al doilea este, în mod normal, cântat doar în Marţea Mare.
  2. În multe versiuni protestante ale Bibliei, acesta se găseşte separat în Cărţile Apocrife.
  3. Ibid.
  4. Ware, Kallistos, Mineiul Sărbătorilor (Faber and Faber, London, 1969), p. 546.

Izvoare