Nitria: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Linia 2: Linia 2:
  
 
Scriitorul bisericesc [[Rufin]] evaluează, pe la anul 373, la 3.000 de locuitori aşezarea monastică de la Nitria (''Istoria Bisericească'', II, 3). Numai douăzeci de ani mai târziu, [[Paladie]] vorbeşte de 5.000 de [[călugăr]]i, trăind în [[Chilie|chilii]] sau [[Mănăstire|mănăstiri]] uneori de sute de vieţuitori.  
 
Scriitorul bisericesc [[Rufin]] evaluează, pe la anul 373, la 3.000 de locuitori aşezarea monastică de la Nitria (''Istoria Bisericească'', II, 3). Numai douăzeci de ani mai târziu, [[Paladie]] vorbeşte de 5.000 de [[călugăr]]i, trăind în [[Chilie|chilii]] sau [[Mănăstire|mănăstiri]] uneori de sute de vieţuitori.  
 +
 +
Trei mari evenimente istorice bisericești importante au marcat Nitria de-a lungul secolelor al IV-lea și al V-lea:
 +
*373: La moartea sfântului [[Atanasie al Alexandriei]], succesorul său ortodox, Petru, este înlăturat din [[scaun]]ul Alexandriei cu acordul împăratului Valens (+378) și înscăunat [[arhiepiscop]] Luciu, din partida ariană, susținut de armatele imperiale. Tot atunci Luciu obține de la împărat și un edict de persecuție a ortodocșilor din Alexandria și Egipt. Luciu trimite trupele și pentru monahii din pustie, cei mai afectați fiind monahii din Nitria, așezare monastică mai accesibilă decât [[Schetia]].<ref>[[Socrate Scolasticul]], ''Istoria bisericească'' IV, 21-24.</ref>
 +
*399-404: Arhiepiscopul [[Teofil al Alexandriei]] persecută monahii așa-ziși „origeniști” (numiții „frații lungi” și apropiații lor fiind cei dintâi vizați), pe care îi urmărește până la Constantinopol, unde fuseseră primiți de sfântul [[Ioan Gură de Aur]].<ref>Socrate Scolasticul, ''Istoria bisericească'' V, 7-10.</ref>
 +
*413: sfântul patriarh [[Chiril al Alexandriei]] cheamă pe monahii de la Nitria în ajutor în lupta sa cu prefectul Oreste.<ref>Socrate Scolasticul, ''Istoria bisericească'' VII, 14.</ref>
  
 
==Surse==
 
==Surse==
 
*Antoine Guillaumont, ''Originile vieţii monahale. Pentru o fenomenologie a monahismului'' (Traducere de Constantin Jinga), Editura Anastasia, Bucureşti, 1998.
 
*Antoine Guillaumont, ''Originile vieţii monahale. Pentru o fenomenologie a monahismului'' (Traducere de Constantin Jinga), Editura Anastasia, Bucureşti, 1998.
 
*Derwas J. Chitty, ''Et le désert devint une cité... Une introduction à l’étude du monachisme égyptien et palestinien dans l’Empire chrétien'', Abbaye de Bellefontaine, 1979, SO 31.
 
*Derwas J. Chitty, ''Et le désert devint une cité... Une introduction à l’étude du monachisme égyptien et palestinien dans l’Empire chrétien'', Abbaye de Bellefontaine, 1979, SO 31.
 +
 +
==Note==
 +
<references />
  
 
[[Categorie:Locuri]]
 
[[Categorie:Locuri]]

Versiunea de la data 17 martie 2014 20:25

Nitria (pustia sau muntele Nitriei) a fost unul din principalele centre monastice ortodoxe începând cu secolul al IV-lea, în Egiptul Inferior (nord-vestul Egiptului), în Delta Nilului. Aşezarea monastică de la Nitria a fost întemeiată către anul 325 de avva Amun, un contemporan al sfântului Antonie cel Mare. Puţin mai târziu, către anul 338, Amun se vede nevoit să întemeieze o nouă aşezare monastică, numită Chiliile (Kellia sau La Chilii), un fel de schit al Nitriei (situat la 18 km distanţă), deoarece că numărul monahilor era în continuă creştere.

Scriitorul bisericesc Rufin evaluează, pe la anul 373, la 3.000 de locuitori aşezarea monastică de la Nitria (Istoria Bisericească, II, 3). Numai douăzeci de ani mai târziu, Paladie vorbeşte de 5.000 de călugări, trăind în chilii sau mănăstiri uneori de sute de vieţuitori.

Trei mari evenimente istorice bisericești importante au marcat Nitria de-a lungul secolelor al IV-lea și al V-lea:

  • 373: La moartea sfântului Atanasie al Alexandriei, succesorul său ortodox, Petru, este înlăturat din scaunul Alexandriei cu acordul împăratului Valens (+378) și înscăunat arhiepiscop Luciu, din partida ariană, susținut de armatele imperiale. Tot atunci Luciu obține de la împărat și un edict de persecuție a ortodocșilor din Alexandria și Egipt. Luciu trimite trupele și pentru monahii din pustie, cei mai afectați fiind monahii din Nitria, așezare monastică mai accesibilă decât Schetia.[1]
  • 399-404: Arhiepiscopul Teofil al Alexandriei persecută monahii așa-ziși „origeniști” (numiții „frații lungi” și apropiații lor fiind cei dintâi vizați), pe care îi urmărește până la Constantinopol, unde fuseseră primiți de sfântul Ioan Gură de Aur.[2]
  • 413: sfântul patriarh Chiril al Alexandriei cheamă pe monahii de la Nitria în ajutor în lupta sa cu prefectul Oreste.[3]

Surse

  • Antoine Guillaumont, Originile vieţii monahale. Pentru o fenomenologie a monahismului (Traducere de Constantin Jinga), Editura Anastasia, Bucureşti, 1998.
  • Derwas J. Chitty, Et le désert devint une cité... Une introduction à l’étude du monachisme égyptien et palestinien dans l’Empire chrétien, Abbaye de Bellefontaine, 1979, SO 31.

Note

  1. Socrate Scolasticul, Istoria bisericească IV, 21-24.
  2. Socrate Scolasticul, Istoria bisericească V, 7-10.
  3. Socrate Scolasticul, Istoria bisericească VII, 14.