Modificări

[[ImageImagine:StNilusOfSora.jpg|right|thumb|250px|<center>Nil Sorski (Nil de la din Sora)</center>]]Sfântul Cuvios '''Nil Sorski''' (în rusește Нил Сорский) sau '''Nil din Sora''' a fost unul dintre întemeietorii vieţii vieții monahale de [[schit]] (idioritmice) din Rusia, în secolul al XV-lea, precum şi și al mișcării care a contestat legitimitatea existenţei proprietăţilor existenței proprietăților bisericești (în principal funciare), mişcare mișcare cunoscută sub numele de ''non-posesori''. Deși nu a fost [[Proslăvire|canonizat]] oficial, el este [[prăznuirePraznic|sărbătorit]] ca [[sfânt]] în [[Biserica Ortodoxă Rusă]] pe [[7 mai]], ziua trecerii lui la Domnul.

Născut în jurul anului 1443, cu numele de mirean Nikolai Maikov (în rusește Николай Майков), Nil a avut cel mai probabil origine țărănească. Unii cercetători i-au atribuit origini nobile, dar el se descria pe el însuși ca și ''poselyanin'' (”țăran”„țăran”, în rusă). Nu se cunosc multe despre primii lui ani de viață. Atât succesiunea cronologică a vieții sale, cât și a călătoriilor efectuate sunt cunoscute doar sumar. A intrat în [[Monahism|viața mănăstirească]] de tânăr, iar schima (haina) monahală a îmbrăcat-o din tinerețe. Inițial Nil s-a alăturat mănăstirii Sfântului Chiril de Belozersk (Lacul Alb), al cărui fondator, Chiril de Belozero, a fost cunoscut ca un susținător curentului care se împotrivea ca mănăstirile să aibă în proprietate pământuri; astfel, el refuzase satele oferite cadou de către unii nobili credincioși.

Nu se ştie știe cât de mult a stat Nil la Belozersk, dar a plecat la un moment dat cu [[ucenic]]ul său, Inocențiu (care a devenit Inocențiu de Komel) către [[Muntele Athos]] în Grecia, unde au fost primiți la mănăstirea rusească a [[Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Muntele Athos)|a Sf. Pantelimon]]. În Athos, Nil s-a dedicat ani întregi citirii, traducerii şi și studierii scrierilor [[Sfinţii PărinţiSfinții Părinți|Sfinților părinți]]. Totodată, în Athos a aprofundat practica [[Rugăciunea lui Iisus|rugăciunii inimii]], făcând din chemarea Numelui lui Iisus centrul rugăciunii sale contemplative. Se crede că a vizitat şi și mănăstirile apropiate de la Sf. Munte.

===Întoarcerea în Rusia şi și întemeierea aici a vieţii vieții monahale idioritmice===

Deoarece a găsit că în cadrul vieții într-o mănăstire mare este dificil de dus o [[Isihasm|viață isihastă]], Sfântul Nil a adus în Rusia din Muntele Athos rânduiala vieții în comunități mai mici sau [[schit]]uri - – o a treia formă de viață monahală, pe lângă cele două deja existente: comunitățile cenobitice și viața pustnicească (eremitică). Sf. Nil vedea în această formă de monahism şansa șansa unei vieți mai solitare în care [[monahCălugăr|monahii]]ii puteau să își respecte mai deplin făgăduințele (voturile) călugărești, evitând ispita materialismului la care erau expuse mănăstirile mari care dețineau pământuri, sate, robi etc.

ŞiȘi-a întemeiat schitul în jurul anului 1473, pe malul Râului Sora, lângă Belozersk. În curând, mulți l-au urmat și s-au dus să trăiască alături de el în isihie (liniștire). Acestor postulanți Nil le cerea evlavie față de Dumnezeu și ascultare față de regulile schitului. Se socotea pe dânsul drept egal cu cei care îi cereau sfatul și nu a cerut pentru sine nici un titlu, nici nu a pretins că s-ar fi aflat pe vreo treaptă spirituală superioară.

Deși viețile [[călugăr]]ilor erau centrate în jurul [[Rugăciunea|rugăciunii]] și nevoințelor duhovnicești, Nil și ceilalți [[monahCălugăr|monahi]]i ai[[ schit]]ului se îngrijeau fiecare de nevoile proprii de zi cu zi, ca în viața călugărească ”de „de sine” sau ''idioritmică''.

Alături de ucenicii săi și de cei care îi urmau sfaturile, Sf. Nil trăia o viață simplă, mai degrabă retrasă şi liniştităși liniștită, foarte diferită de viaţa viața din mănăstirile mari și bogate care deveniseră parte integrantă a culturii ruseştirusești. Pentru Nil, această evoluţie evoluție a mănăstirilor mari era un semn de îndepărtare a Bisericii de la calea cea dreaptă, deoarece în rândurile ierahiei bisericeaşti ierarhiei bisericeaști creșteau astfel lăcomia și setea de putere și control. Învățăturile Sf. Nil erau diferite de viaţa obişnuită viața obișnuită a Bisericii din vremea vieții sale.

===Disputa "iudaizanţilor"„iudaizanților”===În ultima parte a secolului al 15XV-lea, un mic grup de intelectuali clerici cu centrul în orașul Novgorod au început să critice Biserica pentru excesele sale. Deoarece aceștia păreau să propună întoarcerea la unele interpretări [[Vechiul Testament|vetero-testamentare]], aceştia aceștia au fost numiţi "iudaizanţi"numiți „iudaizanți”. Printre problemele criticate de acest grup se aflau creșterea averilor şi și a proprietăţilor proprietăților funciare mănăstireşti mănăstirești și bisericeştibisericești. Ei cereau întoarcerea la o viață de o mai mare simplitate și evlavie. În anul 1487, Arhiepiscopul Ghenadie de Novgorod a auzit de acest grup, considerat eretic şi și a căutat să ia măsuri spre a-i elimina, considerând că autorităţile bisericeşti şi autoritățile bisericești și politice nu le luau îndeajuns de în serios. În 1490, după moartea arhiepiscopului Gherontie al Moscovei, un adversar al lui Ghenadie, a fost convocat un [[sinod]] pentru a analiza problema. Întrunirea sinodului se apropia; atunci arhiepiscopul Ghenadie şiși-a găsit un aliat în persoana stareţului starețului [[Iosif de Volokolamsk |Iosif (Voloțki)]] al marii mănăstiri din Volokamsk, care deținea mari bogății bisericești, și care considera că "apostații" „apostații” trebuiau trataţi tratați cu maximă asprime, cerând pedeapsa cu moartea pentru capii "iudaizanţilor" şi „iudaizanților” și întemnițarea altora care se făceau vinovaţi vinovați de o asemenea atitudine.

La sinodul din 1490, Sf. Nil și Paisie Iaroslavov s-au opus atât persecutării de către autorităţile autoritățile politice cât şi și judecării ereticilor şi apostaţilor și apostaților de către un tribunal ecleziastic, contestând autoritatea Bisericii de a a-i aduce înapoi in în biserică prin alte metode decât mustrarea, rugăciunea sau exemplul personal. Nil s-a opus cu îndârjire aplicării pedepsei capitale. Poziţia Poziția lui era un fel revoluționar de a privi lucrurile, pentru standardele vremii, inclusiv pentru creștinii din Apus. La încheierea sinodului, doar câțiva preoți au fost condamnați și caterisiți, dar nu au fost executați. După închiderea şedinţei ședinței sinodului, Nil și ucenicii săi s-au întors în sălbăticie, la viețile lor de rugăciune contemplativă și la Dumnezeu.

===Disputa privind proprietăţile bisericeştiproprietățile bisericești===Sf. Nil a continuat să militeze împotriva dreptului mănăstirilor de a deține pământ la Sinodul din 1503. La acest sinod, ținut la Moscova, el a pus la îndoială legitimitatea existenței marilor domenii monastice. La acea vreme, domeniile monastice acopereau o treime din teritoriul statului rus. El a mai susținut că bogăția era responsabilă pentru starea de demoralizare a comunităților monastice din Rusia. El a susținut politica lui Ivan al III-lea de secularizare a pământurilor mănăstireştimănăstirești. El a fost susținut în acest demers de monahii și stareții din Mănăstirea Sfântul Chiril de Belozersk și de ucenicul său Vassian Patrichieiev.

TotuşiTotuși, după moartea lui Nil, Iosif și susţinătorii susținătorii lui au avut câştig câștig de cauză şi și s-a hotărât persecutarea iudaizanţiloriudaizanților. Ca urmare a acestei dispute s-au format două curente de opinie cu privire la proprietatea bisericească: unul care susținea viața austeră al lui Nil și a ucenicilor lui – „non- ‘‘non-posesorii’’ - posesorii” – și un altul care urma ideile lui Iosif și care apăra legitimitatea proprietăţilor bisericeşti - ‘‘posesorii’‘proprietăților bisericești – „posesorii”.

În timp ce, cu sprijinul puterii seculare și al autorităţii bisericeştiautorității bisericești, poziția susținută de Iosif a ajuns predominantă în cultura rusă, exemplul dat de viaţa viața modestă a ''non-posesorilor - '' – a Sf. Nil şi și a ucenicilor săi - – a reuşit reușit să ducă la moderarea exceselor celor dintâi. Nil nu a mai trăit îndeajuns pentru a vedea sfârșitul luptei care a fost continuată de succesorii săi, Patrichieiev și Artemie.

Sf. Nil a murit în data de 7 Mai 1508, la vârsta de 75 de ani, lăsând în testamentul său indicaţia indicația de a i se face o înmormântare simplă, precum și îndrumări cu privire la de administrarea vieții schitului după moartea lui::''Întotdeauna m-am străduit din toate puterile mele să nu primesc nici o cinstire sau laudă în viața aceasta monahală, și așa doresc să rămână şi și după moartea mea. Vă rog pe toți să vă rugați pentru sufletul meu păcătos, și vă cer iertare tuturor şi și vă iert și eu toate. Domnul să ne ierte pe toți.''

*David M. Goldfrank, “Recentering "Recentering Nil Sorskii: The Evidence from the Sources", ''Russian Review'' 66, No. 3 (2007): 359–376.*‘‘Nil "Nil Sorsky: The Complete Writings’‘Writings". George Maloney, ed. and trans. (Mahwah, NJ: Paulist Press, 2003).

*(en) [http://en.wikipedia.org/wiki/Nil_Sorsky Nilus_of_Sora Nil Sorsky]*(en) [http://essenes.net/nilus.html Nilus Sora]

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Sfinţi ruşiSfinți ruși]]