Modificări

Sfântul Cuvios '''Nil din SoraSorski''', (în rusește Нил Сорский) sau '''Nil Sorskidin Sora''' (în rusește Нил Сорский), a fost conducătorul unei unul dintre întemeietorii vieţii monahale de [[Mănăstire|așezământ monasticschit]] de obște (idioritmice) din Rusia, în secolul 15 care a aparținut unei mișcări al XV-lea, precum şi al mișcării care s-a opus posesiunii contestat legitimitatea existenţei proprietăţilor bisericești a pământului(în principal funciare), mişcare mișcare cunoscută sub numele de ''non-posesoriiposesori''. Deși nu a fost [[Proslăvire|canonizat]] oficial, el este [[prăznuire|sărbătorit ]] ca și un [[sfânt]] în [[Biserica Ortodoxă Rusă]]. Ziua sa se [[Praznic|sărbătorește]] pe [[7 mai]], când se aniversează trecerea sa ziua trecerii lui la Domnul.

Născut în jurul anului 1443, cu numele de mirean Nikolai Maikov (în rusește Николай Майков), Nil a avut cel mai probabil origine țărănească. Unii cercetători i-au atribuit origini nobile, dar el se descria pe el însuși ca și ''poselyanin'' (”țăran”, în rusă). Nu se cunosc multe despre primii lui ani de viață. Atât succesiunea cronologică a vieții sale, cât și a călătoriilor efectuate sunt cunoscute doar sumar cunoscute. A intrat în [[Monahism|viața mănăstirească]] de tânăr, iar schima (haina) monahală a îmbrăcat-o din tinerețe. Inițial Nil s-a alăturat mănăstirii Sfântului Chiril de Belozersk (Lacul Alb), al cărui fondator, Chiril de BeloozeroBelozero, a fost cunoscut ca un susținător curentului împotriva deținerii de pământ bisericesccare se împotrivea ca mănăstirile să aibă în proprietate pământuri; astfel, și care a refuzat el refuzase satele oferite cadou de către nobilii unii nobili credincioși.

===În Sfântul Munte===Nu este cunoscut se ştie cât de mult a stat Nil la Belozersk, dar a plecat la un moment dat cu [[ucenic]]ul său, Inocențiu (care a devenit Inocențiu de Komel) către [[Muntele Athos]] în Grecia, unde au fost primiți la mănăstirea rusească [[Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Muntele Athos)|mănăstirea ruseascăa Sf. Pantelimon]]. În Athos, Nil s-a dedicat ani întregi citirii, traducerii și studiului şi studierii scrierilor [[Sfinţii Părinţi|sfinților Sfinților părinți]]. Totodată, în Athos a dezvoltat aprofundat practica [[Rugăciunea lui Iisus|rugăciunii inimii]], având pe [[făcând din chemarea Numelui lui Iisus]] drept centru al devotamentului său contemplativcentrul rugăciunii sale contemplative. Se crede că a vizitat şi mănăstirile apropiate înainte de întoarcerea la mănăstirea Sfântului Chiril din Rusia, unde a pus în practică învățăturile dobândite în Sfântul Sf. Munte. Și-a construit o [[chilie]] în afara mănăstirii, dar [[rugăciuni]]le sale erau întrerupte constant de persoane care doreau să stea lângă el și să îi ceară sfaturi de folos. Drept urmare, a plecat din mănăstire.

===Întoarcerea în Rusia şi întemeierea aici a vieţii monahale idioritmice===S-a întors apoi la mănăstirea Sfântului Chiril din Rusia, unde a pus în practică învățăturile dobândite în Sfântul Munte. Și-a construit o [[chilie]] în afara mănăstirii, dar [[rugăciuni]]le sale erau întrerupte constant de persoane care doreau să stea lângă el și să îi ceară sfaturi de folos. Drept urmare, a plecat din mănăstire. Deoarece a găsit că în cadrul vieții într-o mănăstire mare este dificil de dus o [[Isihasm|viață isihastă]], Sfântul Nil a adus în Rusia din Muntele Athos conceptul de viață rânduiala vieții în comunități mai mici, sau [[schit]]uri, ca și - o a treia formă de viață monahală, pe lângă cele două deja existente: comunitățile cenobitice și viața pustnicească(eremitică). Sf. În Nil vedea în această formă de monahism - schitul de obște -, Nil căuta o viață solitară şansa unei vieți mai solitare în care [[monah]]ii puteau să își onoreze respecte mai deplin făgăduințele (voturile) călugărești mai bine, și să evite orice formă de corupere materialistă evitând ispita materialismului la care se poate atașa de erau expuse mănăstirile mari care dețin pământdețineau pământuri, sate, robi etc. Schitul său  Şi-a început să fie clădit din întemeiat schitul în jurul anului 1473, pe malul Râului Sora, lângă Belozersk. În curând, mulți il-au urmat calea și s-au dus să trăiască alături de el în isihie (liniștire). Acestor postulanți Nil le cerea devotament evlavie față de Dumnezeu, și ascultare față de regulile schitului. Se socotea pe dânsul ca și drept egal față de cu cei care îi cereau sfatul, și nu a cerut pentru el sine nici un titlu sau statut spiritual superior, nici nu a pretins că s-ar fi aflat pe vreo treaptă spirituală superioară.

Nilus, his followers, and disciples lived a simple, relatively obscure, and peaceful life, far different from the large and wealth monastic institutions that had become a part of the Russian culture. For Nilus, these developments were signs of the Church losing its way, as greed and lust for power and control grew within the church hierarchy. His teachings differed from the norms of church life of the time. He developed mystical and ascetical ideas along the lines of hesychasm that asked believers to concentrate on their inner world and personal experiences of faith as means for achieving unity with God. Nil alături de ucenicii săi și de cei care îi urmau sfaturile trăiau o viață simplă, relativ tainică și pașnică, mult diferit de marea și bogata viață monastică instituționalizată care a devenit parte integrantă din cultura rusească. Pentru Nil, această dezvoltare au reprezentat semne de îndepărtare a Bisericii de la calea cea dreaptă, deoarece lăcomia și setea de putere și control creștea pe măsură ce se înainta în ierahia bisericească. Învățăturile sale erau diferite de normele bisericii din vremea vieții sale. El a dezvoltat aprofundat unele idei mistice și ascetice alături cu practici isihaste care cereau inspirate din practica isihastă, cerând credincioșilor să se concentreze pe lumea interioară lăuntrică și pe experiența personală a credinței ca mod de a apropiere de Dumnezeu.   In the latter part of the fifteenth century a small group of intellectual eccleasitics centered around [[Novgorod]] began to criticize the church for its excesses. Since these people seemed to assert a return to Old Testament interpretations they were called ''Judaizers''. Among the positions voiced by this group was criticism of the growth in wealth and landholding by the monasteries and the Church. They sought return to a simpler type of spiritual and devotional life. In 1487, [[Archbishop]] Gennady of Novgorod learned of this group, which was considered heretical. and began to move to eliminate them, as he considered that Moscow clerical and political authorities were not taking them seriously. In 1490, after the death of Archbishop Gerontius of Moscow, an opponent of Gennady, a [[synod]] was called to consider the matter. As the meeting of the synod neared, Abp. Gennady found an ally in the person of [[Abbot]] [[Joseph of Volokolamsk|Joseph Volotsky]], of the large Volokolamsk Monastery, who supported large monastery holding and held strong ideas how apostates should be treated, including death for the leaders of the Judaizers and imprisonment for others.  În ultima parte a secolului 15, un grup mic de intelectuali ai bisericii adunați în jurul orașului [[Novgorod]] au început să critice biserica pentru excesele sale. Dearece acești oameni păreau că revin la [[Vechiul Testament]], aceste interpretări erau considerate iudaice. Printre elementele criticate de acest grup erau creșterea bogăției cât și a deținerii de pământ de către mănăstiri și biserică. Ei cereau întoarcerea la o viață mai simplă și mai devotată. În 1487, Arhiepiscopul Ghenadie de Novgorod a auzit de acest grup, considerat eretic. În 1490, după moartea arhiepiscopului Gherontie al Moscovei, un adversar al lui Ghenadie, a fost convocat [[sinodul| sinod]] pentru a analiza problema. Pe măsură ce întâlnirea sinodului se apropia, arhiepiscopul Ghenadie a găsit un aliat pe monahul [[ Iosif de Volokolamsk | Iosif Voloțki]] al marii mănăstiri Volokamsk, care deținea mari bogății bisericești, și susținea prin idei clare cum să fie tratați apostații, inclusiv moartea capilor iudaicilor sau întemnițarea altora. At the Synod of 1490, Nilus and Paisius Yaroslavov opposed both the secular persecution and ecclesiastic trial of heretics and apostates, and questioned the church’s role in bringing them back to the church other than through admonition, prayer, and example. Nilus resolutely opposed capital punishment. His position was a revolutionary approach outside the traditional standards of the day, including those of western Christianity. At the close of the Synod only a few [[priest]]s were condemned and defrocked without being executed. After the Synod closed, Nilus and his followers returned to the wilderness, to their lives of prayerful contemplation and a return to God.  La sinodul din 1490, Nil și Paisie Yaroslavov s-a opus ambelor direcții, împotriva persecuției seculare și judecata bisericească a ereticilor și apostaților, și au dezbătut rolul bisericii de a îi aduce înapoi in biserică prin alte metode decât amenințarea, prin rugăciune sau exemplu. Nil s-a opus pedepsei capitale. Această decizie era un mod revoluționar pentru standardele vremii, inclusiv pentru creștinii din Apus. La încheierea sinodului, doar câțiva preoți au fost condamnați și caterisiți fără să fie executați. După închiderea adunării sinodului, Nil și credincioșii săi s-au întors în sălbăticie, la viețile lor de contemplare în rugăciune și întoarcere ajunge la unirea cu Dumnezeu.

Nilus continued his efforts against monastic landownership at the Synod of 1503===Disputa "iudaizanţilor"===În ultima parte a secolului al 15-lea, un mic grup de intelectuali clerici cu centrul în orașul Novgorod au început să critice Biserica pentru excesele sale. At the SynodDearece aceștia păreau să propună întoarcerea la unele interpretări [[Vechiul Testament|vetero-testamentare]], held in Moscow, he questioned the existence of monastic estatesaceştia au fost numiţi "iudaizanţi". Printre problemele criticate de acest grup se aflau creșterea averilor şi a proprietăţilor funciare mănăstireşti și bisericeşti. At the time the monastic real estate comprised about one third of the territory of the entire Russian stateEi cereau întoarcerea la o viață de o mai mare simplitate și evlavie. He further voiced that this wealth was responsible for demoralizing the monastic communities in RussiaÎn anul 1487, Arhiepiscopul Ghenadie de Novgorod a auzit de acest grup, considerat eretic şi a căutat să ia măsuri spre a-i elimina, considerând că autorităţile bisericeşti şi politice nu le luau îndeajuns de în serios. He spoke in favor of the policy of Ivan III to secularize monastic landsÎn 1490, după moartea arhiepiscopului Gherontie al Moscovei, un adversar al lui Ghenadie, a fost convocat un [[sinod]] pentru a analiza problema. In this view he was supported by the monks and elders of the St Cyril of Belozersk monastery and his disciple Vassian PatrikeyevÎntrunirea sinodului se apropia; atunci arhiepiscopul Ghenadie şi-a găsit un aliat în persoana stareţului [[Iosif de Volokolamsk |Iosif (Voloțki)]] al marii mănăstiri din Volokamsk, care deținea mari bogății bisericești, și care considera că "apostații" trebuiau trataţi cu maximă asprime, cerând pedeapsa cu moartea pentru capii "iudaizanţilor" şi întemnițarea altora care se făceau vinovaţi de o asemenea atitudine.

Nil a continuat eforturile sale împotriva deținerii de pământ bisericesc la La sinodul din 15031490, Sf. La acest sinodNil și Paisie Iaroslavov s-au opus atât persecutării de către autorităţile politice cât şi judecării ereticilor şi apostaţilor de către un tribunal ecleziastic, ținut la Moscova, el contestând autoritatea Bisericii de a a pus la îndoială existența domeniilor monastice. La acel timp-i aduce înapoi in biserică prin alte metode decât mustrarea, domeniul monastic cuprindea o treime din totalul teritorului Statului Rusrugăciunea sau exemplul personal. El Nil s-a mai susținut că această bogăție este responsabilă pentru demoralizarea comunităților monastice din Rusiaopus cu îndârjire aplicării pedepsei capitale. El Poziţia lui era un fel revoluționar de a susținut politica lui Ivan al III-lea privi lucrurile, pentru standardele vremii, inclusiv pentru secularizarea pământurilor bisericeșticreștinii din Apus. În această privințăLa încheierea sinodului, doar câțiva preoți au fost condamnați și caterisiți, dar nu au fost executați. el a fost susținut de către monahii După închiderea şedinţei sinodului, Nil și stareții din Mănăstirea Sfântul Chiril ucenicii săi s-au întors în sălbăticie, la viețile lor de Belozersk rugăciune contemplativă și discipolul său Vassian Patrikeyevla Dumnezeu.

However, after Nilus’ death, Joseph and his supporters prevailed and persecutions of the Judaizers were instituted===Disputa privind proprietăţile bisericeşti===Sf. As Nil a continuat să militeze împotriva dreptului mănăstirilor de a fallout of this disputedeține pământ la Sinodul din 1503. La acest sinod, two views emerged over the issue of church propertyținut la Moscova, one that followed the austere life of Nilus and his followersel a pus la îndoială legitimitatea existenței marilor domenii monastice. La acea vreme, the ‘‘nondomeniile monastice acopereau o treime din teritoriul statului rus. El a mai susținut că bogăția era responsabilă pentru starea de demoralizare a comunităților monastice din Rusia. El a susținut politica lui Ivan al III-processors’’ and the others that followed Joseph and supported the ownership of property, the ‘‘processors’‘lea de secularizare a pământurilor mănăstireşti. El a fost susținut în aceast demers de monahii și stareții din Mănăstirea Sfântul Chiril de Belozersk și de ucenicul său Vassian Patrichieiev.

OricumTotuşi, după moartea lui Nil, Iosfi Iosif și suporterii susţinătorii lui au ajuns la putere iar persecuțiile împotriva iudaicilor au fost reglementateavut câştig de cauză şi s-a hotărât persecutarea iudaizanţilor. Ca un efect negativ al urmare a acestei dispute, s-au format două curente referitor de opinie cu privire la proprietatea bisericii, bisericească: unul care susținea viața austeră al lui Nil și discipolilor a ucenicilor lui, iar altul - ‘‘non-posesorii’’, - și un altul care urma ideile lui Iosif și care apăra dreptul la proprietate, legitimitatea proprietăţilor bisericeşti - ‘‘posesorii’‘.

While Joseph’s positionÎn timp ce, with the power of the secular as well as clerical worlds, came to dominate the Russian culture, the life of the non-possessors served to moderate the excesses of the possessors. Nilus did not live long enough to see the end of the struggle that was continued by his successors Patrikeyev and Artemis.Datorată poziției susținute de Iosif, cât și datorată cu sprijinul puterii seculare și clericaleal autorităţii bisericeşti, aceasta poziția susținută de Iosif a ajuns să domine predominantă în cultura ruseascărusă, iar viața exemplul dat de viaţa modestă a non-posesorilr posesorilor - a servit ca model împotriva Sf. Nil şi a ucenicilor săi - a reuşit să ducă la moderarea exceselor posesorilorcelor dintâi. Nil nu a mai trăit îndeajuns pentru a vedea sfârșitul luptei care a fost continuată de succesorii săi Patrikeyev , Patrichieiev și ArtemisArtemie.

Nilus Sf. Nil a murit în data de 7 Mai 1508, la vârsta de 75de ani, și a lăsat lăsând în testamentul său intrucțiuni simple pentru indicaţia de a i se face o înmormantare cât simplă, precum și îndrumări cu privire la de administrarea vieții de obște schitului după moartea salui::'' Întotdeauna m-am străduit din toate puterile mele să nu primesc nici o onoare cinstire sau recunoștință laudă în viața aceasta monahală, și așa doresc să rămână şi după moartea mea. Vă rog pe toți să vă rugați pentru sufletul meu păcătos, și vă cer iertare cum tuturor şi vă iert și eu toate. Să dea Domnul să ne ierte pe toți.''