Nil Sorski: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (ştergere etichetă {{În curs}} - nu s-a mai lucrat din 2010)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
 
 
[[Image:StNilusOfSora.jpg|right|thumb|200px|Nil Sorski (Nil de la Sora)]]
 
[[Image:StNilusOfSora.jpg|right|thumb|200px|Nil Sorski (Nil de la Sora)]]
−
'''Nil din Sora''', sau '''Nil Sorski''' (în rusește Нил Сорский), a fost conducătorul unei [[Mănăstire|așezământ monastic]] de obște din secolul 15 care a aparținut unei mișcări care s-a opus posesiunii bisericești a pământului, mișcare cunoscută sub numele de ''non-posesorii''. Deși nu a fost [[Proslăvire|canonizat]] oficial, el este sărbătorit ca și un [[sfânt]] în [[Biserica Ortodoxă Rusă]]. Ziua sa se [[Praznic|sărbătorește]] pe [[7 mai]], când se aniversează trecerea sa la Domnul.
+
Sfântul Cuvios '''Nil Sorski''' (în rusește Нил Сорский) sau '''Nil din Sora''' a fost unul dintre întemeietorii vieţii monahale de [[schit]] (idioritmice) din Rusia, în secolul al XV-lea, precum şi al mișcării care a contestat legitimitatea existenţei proprietăţilor bisericești (în principal funciare), mişcare mișcare cunoscută sub numele de ''non-posesori''. Deși nu a fost [[Proslăvire|canonizat]] oficial, el este [[prăznuire|sărbătorit]] ca [[sfânt]] în [[Biserica Ortodoxă Rusă]] pe [[7 mai]], ziua trecerii lui la Domnul.
  
 
==Viața==
 
==Viața==
  
−
Născut în jurul anului 1443, cu numele de mirean Nikolai Maikov (în rusește Николай Майков), Nil a avut cel mai probabil origine țărănească. Unii cercetători i-au atribuit origini nobile, dar el se descria pe el însuși ca și ''poselyanin'' (”țăran”, în rusă). Nu se cunosc multe despre primii lui ani de viață. Atât succesiunea cronologică a vieții sale, cât și a călătoriilor efectuate sunt sumar cunoscute. A intrat în [[Monahism|viața mănăstirească]] de tânăr, iar schima (haina) monahală a îmbrăcat-o din tinerețe. Inițial Nil s-a alăturat mănăstirii Sfântului Chiril de Belozersk (Lacul Alb), al cărui fondator, Chiril de Beloozero, a fost cunoscut ca un susținător curentului împotriva deținerii de pământ bisericesc, și care a refuzat satele oferite cadou de către nobilii credincioși.
+
Născut în jurul anului 1443, cu numele de mirean Nikolai Maikov (în rusește Николай Майков), Nil a avut cel mai probabil origine țărănească. Unii cercetători i-au atribuit origini nobile, dar el se descria pe el însuși ca și ''poselyanin'' (”țăran”, în rusă). Nu se cunosc multe despre primii lui ani de viață. Atât succesiunea cronologică a vieții sale, cât și a călătoriilor efectuate sunt cunoscute doar sumar. A intrat în [[Monahism|viața mănăstirească]] de tânăr, iar schima (haina) monahală a îmbrăcat-o din tinerețe. Inițial Nil s-a alăturat mănăstirii Sfântului Chiril de Belozersk (Lacul Alb), al cărui fondator, Chiril de Belozero, a fost cunoscut ca un susținător curentului care se împotrivea ca mănăstirile să aibă în proprietate pământuri; astfel, el refuzase satele oferite cadou de către unii nobili credincioși.
  
−
Nu este cunoscut cât de mult a stat Nil la Belozersk, dar a plecat la un moment dat cu [[ucenic]]ul său, Inocențiu (care a devenit Inocențiu de Komel) către [[Muntele Athos]] în Grecia, unde au fost primiți [[Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Muntele Athos)|mănăstirea rusească]]. În Athos, Nil s-a dedicat ani întregi citirii, traducerii și studiului [[Sfinţii Părinţi|sfinților părinți]]. Totodată, în Athos a dezvoltat practica [[Rugăciunea lui Iisus|rugăciunii inimii]], având pe [[Iisus]] drept centru al devotamentului său contemplativ. Se crede că a vizitat mănăstirile apropiate înainte de întoarcerea la mănăstirea Sfântului Chiril din Rusia, unde a pus în practică învățăturile dobândite în Sfântul Munte. Și-a construit o [[chilie]] în afara mănăstirii, dar [[rugăciuni]]le sale erau întrerupte constant de persoane care doreau să stea lângă el și să îi ceară sfaturi de folos. Drept urmare, a plecat din mănăstire.
+
===În Sfântul Munte===
 +
Nu se ştie cât de mult a stat Nil la Belozersk, dar a plecat la un moment dat cu [[ucenic]]ul său, Inocențiu (care a devenit Inocențiu de Komel) către [[Muntele Athos]] în Grecia, unde au fost primiți la mănăstirea rusească [[Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Muntele Athos)|a Sf. Pantelimon]]. În Athos, Nil s-a dedicat ani întregi citirii, traducerii şi studierii scrierilor [[Sfinţii Părinţi|Sfinților părinți]]. Totodată, în Athos a aprofundat practica [[Rugăciunea lui Iisus|rugăciunii inimii]], făcând din chemarea Numelui lui Iisus centrul rugăciunii sale contemplative. Se crede că a vizitat şi mănăstirile apropiate de la Sf. Munte.  
  
−
Deoarece a găsit că în cadrul vieții într-o mănăstire mare este dificil de dus o [[Isihasm|viață isihastă]], Sfântul Nil a adus în Rusia din Muntele Athos conceptul de viață în comunități mai mici, [[schit]]uri, ca și a treia formă de viață monahală, pe lângă cele două deja existente: comunitățile cenobitice și viața pustnicească. În această formă de monahism - schitul de obște -, Nil căuta o viață solitară în care [[monah]]ii puteau să își onoreze făgăduințele călugărești mai bine, și să evite orice formă de corupere materialistă care se poate atașa de mănăstirile mari care dețin pământ, sate, robi etc. Schitul său a început să fie clădit din jurul anului 1473, pe malul Râului Sora, lângă Belozersk. În curând, mulți i-au urmat calea și s-au dus să trăiască alături de el în isihie (liniștire). Acestor postulanți Nil le cerea devotament față de Dumnezeu, și ascultare față de regulile schitului. Se socotea pe dânsul ca și egal față de cei care îi cereau sfatul, și nu a cerut pentru el nici un titlu sau statut spiritual superior.
+
===Întoarcerea în Rusia şi întemeierea aici a vieţii monahale idioritmice===
 +
S-a întors apoi la mănăstirea Sfântului Chiril din Rusia, unde a pus în practică învățăturile dobândite în Sfântul Munte. Și-a construit o [[chilie]] în afara mănăstirii, dar [[rugăciuni]]le sale erau întrerupte constant de persoane care doreau să stea lângă el și să îi ceară sfaturi de folos. Drept urmare, a plecat din mănăstire.
 +
 
 +
Deoarece a găsit că în cadrul vieții într-o mănăstire mare este dificil de dus o [[Isihasm|viață isihastă]], Sfântul Nil a adus în Rusia din Muntele Athos rânduiala vieții în comunități mai mici sau [[schit]]uri - o a treia formă de viață monahală, pe lângă cele două deja existente: comunitățile cenobitice și viața pustnicească (eremitică). Sf. Nil vedea în această formă de monahism şansa unei vieți mai solitare în care [[monah]]ii puteau să își respecte mai deplin făgăduințele (voturile) călugărești, evitând ispita materialismului la care erau expuse mănăstirile mari care dețineau pământuri, sate, robi etc.  
 +
 
 +
Şi-a întemeiat schitul în jurul anului 1473, pe malul Râului Sora, lângă Belozersk. În curând, mulți l-au urmat și s-au dus să trăiască alături de el în isihie (liniștire). Acestor postulanți Nil le cerea evlavie față de Dumnezeu și ascultare față de regulile schitului. Se socotea pe dânsul drept egal cu cei care îi cereau sfatul și nu a cerut pentru sine nici un titlu, nici nu a pretins că s-ar fi aflat pe vreo treaptă spirituală superioară.
  
 
Deși viețile [[călugăr]]ilor erau centrate în jurul [[Rugăciunea|rugăciunii]] și nevoințelor duhovnicești, Nil și ceilalți [[monah]]i ai[[ schit]]ului se ingrijeau fiecare de nevoile proprii de zi cu zi, ca în viața călugărească ”de sine” sau idioritmică.  
 
Deși viețile [[călugăr]]ilor erau centrate în jurul [[Rugăciunea|rugăciunii]] și nevoințelor duhovnicești, Nil și ceilalți [[monah]]i ai[[ schit]]ului se ingrijeau fiecare de nevoile proprii de zi cu zi, ca în viața călugărească ”de sine” sau idioritmică.  
Linia 15: Linia 20:
 
Mai apoi, Nil a cerut călugărilor să participe la forme de muncă care să le aducă minime beneficii, astfel încât să nu fie dependenți de proprietăți, cum era cazul marilor mănăstiri. În acest sens, el susținea reformele monahale care să aibă la bază o viața monahală retrasă (isihastă) și modestă. Astfel, în mod practic, monahii din comunitatea lui Nil și-au însușit munca de copiere, traducere și corectare a textelor bisericești din manuscrisele existente. Se crede că Nil ar fi compilat un compendiu cu viețile [[sfinți]]lor, dar care s-ar fi pierdut.
 
Mai apoi, Nil a cerut călugărilor să participe la forme de muncă care să le aducă minime beneficii, astfel încât să nu fie dependenți de proprietăți, cum era cazul marilor mănăstiri. În acest sens, el susținea reformele monahale care să aibă la bază o viața monahală retrasă (isihastă) și modestă. Astfel, în mod practic, monahii din comunitatea lui Nil și-au însușit munca de copiere, traducere și corectare a textelor bisericești din manuscrisele existente. Se crede că Nil ar fi compilat un compendiu cu viețile [[sfinți]]lor, dar care s-ar fi pierdut.
 
   
 
   
 +
Alături de ucenicii săi și de cei care îi urmau sfaturile, Sf. Nil trăia o viață simplă, mai degrabă retrasă şi liniştită, foarte diferită de viaţa din mănăstirile mari și bogate care deveniseră parte integrantă a culturii ruseşti. Pentru Nil, această evoluţie a mănăstirilor mari era un semn de îndepărtare a Bisericii de la calea cea dreaptă, deoarece în rândurile ierahiei bisericeaşti creșteau astfel lăcomia și setea de putere și control. Învățăturile Sf. Nil erau diferite de viaţa obişnuită a Bisericii din vremea vieții sale.
  
−
Nilus, his followers, and disciples lived a simple, relatively obscure, and peaceful life, far different from the large and wealth monastic institutions that had become a part of the Russian culture. For Nilus, these developments were signs of the Church losing its way, as greed and lust for power and control grew within the church hierarchy. His teachings differed from the norms of church life of the time. He developed mystical and ascetical ideas along the lines of hesychasm that asked believers to concentrate on their inner world and personal experiences of faith as means for achieving unity with God.
+
El a aprofundat unele idei mistice și ascetice inspirate din practica isihastă, cerând credincioșilor să se concentreze pe lumea lăuntrică și pe experiența personală a credinței ca mod de a ajunge la unirea cu Dumnezeu.
−
 
 
−
Nil alături de ucenicii săi și de cei care îi urmau sfaturile trăiau o viață simplă, relativ tainică și pașnică, mult diferit de marea și bogata viață monastică instituționalizată care a devenit parte integrantă din cultura rusească. Pentru Nil, această dezvoltare au reprezentat semne de îndepărtare a Bisericii de la calea cea dreaptă, deoarece lăcomia și setea de putere și control creștea pe măsură ce se înainta în ierahia bisericească. Învățăturile sale erau diferite de normele bisericii din vremea vieții sale. El a dezvoltat idei mistice și ascetice alături cu practici isihaste care cereau credincioșilor să se concentreze pe lumea interioară și pe experiența personală a credinței ca mod de a apropiere de Dumnezeu.
 
−
 
 
−
 
 
−
 
 
−
In the latter part of the fifteenth century a small group of intellectual eccleasitics centered around [[Novgorod]] began to criticize the church for its excesses. Since these people seemed to assert a return to Old Testament interpretations they were called ''Judaizers''. Among the positions voiced by this group was criticism of the growth in wealth and landholding by the monasteries and the Church. They sought return to a simpler type of spiritual and devotional life. In 1487, [[Archbishop]] Gennady of Novgorod learned of this group, which was considered heretical. and began to move to eliminate them, as he considered that Moscow clerical and political authorities were not taking them seriously. In 1490, after the death of Archbishop Gerontius of Moscow, an opponent of Gennady, a [[synod]] was called to consider the matter. As the meeting of the synod neared, Abp. Gennady found an ally in the person of [[Abbot]] [[Joseph of Volokolamsk|Joseph Volotsky]], of the large Volokolamsk Monastery, who supported large monastery holding and held strong ideas how apostates should be treated, including death for the leaders of the Judaizers and imprisonment for others.
 
−
 
 
−
În ultima parte a secolului 15, un grup mic de intelectuali ai bisericii adunați în jurul orașului [[Novgorod]] au început să critice biserica pentru excesele sale. Dearece acești oameni păreau că revin la [[Vechiul Testament]], aceste interpretări erau considerate iudaice. Printre elementele criticate de acest grup erau creșterea bogăției cât și a deținerii de pământ de către mănăstiri și biserică. Ei cereau întoarcerea la o viață mai simplă și mai devotată. În 1487, Arhiepiscopul Ghenadie de Novgorod a auzit de acest grup, considerat eretic. În 1490, după moartea arhiepiscopului Gherontie al Moscovei, un adversar al lui Ghenadie, a fost convocat [[sinodul| sinod]] pentru a analiza problema. Pe măsură ce întâlnirea sinodului se apropia, arhiepiscopul Ghenadie a găsit un aliat pe monahul [[ Iosif de Volokolamsk | Iosif Voloțki]] al marii mănăstiri Volokamsk, care deținea mari bogății bisericești, și susținea prin idei clare cum să fie tratați apostații, inclusiv moartea capilor iudaicilor sau întemnițarea altora.
 
−
 
−
At the Synod of 1490, Nilus and Paisius Yaroslavov opposed both the secular persecution and ecclesiastic trial of heretics and apostates, and questioned the church’s role in bringing them back to the church other than through admonition, prayer, and example. Nilus resolutely opposed capital punishment. His position was a revolutionary approach outside the traditional standards of the day, including those of western Christianity. At the close of the Synod only a few [[priest]]s were condemned and defrocked without being executed. After the Synod closed, Nilus and his followers returned to the wilderness, to their lives of prayerful contemplation and a return to God.
 
−
 
 
−
La sinodul din 1490, Nil și Paisie Yaroslavov s-a opus ambelor direcții, împotriva persecuției seculare și judecata bisericească a ereticilor și apostaților, și au dezbătut rolul bisericii de a îi aduce înapoi in biserică prin alte metode decât amenințarea, prin rugăciune sau exemplu. Nil s-a opus pedepsei capitale. Această decizie era un mod revoluționar pentru standardele vremii, inclusiv pentru creștinii din Apus. La încheierea sinodului, doar câțiva preoți au fost condamnați și caterisiți fără să fie executați. După închiderea adunării sinodului, Nil și credincioșii săi s-au întors în sălbăticie, la viețile lor de contemplare în rugăciune și întoarcere la Dumnezeu.
 
  
−
Nilus continued his efforts against monastic landownership at the Synod of 1503. At the Synod, held in Moscow, he questioned the existence of monastic estates. At the time the monastic real estate comprised about one third of the territory of the entire Russian state. He further voiced that this wealth was responsible for demoralizing the monastic communities in Russia. He spoke in favor of the policy of Ivan III to secularize monastic lands. In this view he was supported by the monks and elders of the St Cyril of Belozersk monastery and his disciple Vassian Patrikeyev.  
+
===Disputa "iudaizanţilor"===
 +
În ultima parte a secolului al 15-lea, un mic grup de intelectuali clerici cu centrul în orașul Novgorod au început să critice Biserica pentru excesele sale. Dearece aceștia păreau să propună întoarcerea la unele interpretări [[Vechiul Testament|vetero-testamentare]], aceştia au fost numiţi "iudaizanţi". Printre problemele criticate de acest grup se aflau creșterea averilor şi a proprietăţilor funciare mănăstireşti și bisericeşti. Ei cereau întoarcerea la o viață de o mai mare simplitate și evlavie. În anul 1487, Arhiepiscopul Ghenadie de Novgorod a auzit de acest grup, considerat eretic şi a căutat să ia măsuri spre a-i elimina, considerând că autorităţile bisericeşti şi politice nu le luau îndeajuns de în serios. În 1490, după moartea arhiepiscopului Gherontie al Moscovei, un adversar al lui Ghenadie, a fost convocat un [[sinod]] pentru a analiza problema. Întrunirea sinodului se apropia; atunci arhiepiscopul Ghenadie şi-a găsit un aliat în persoana stareţului [[Iosif de Volokolamsk |Iosif (Voloțki)]] al marii mănăstiri din Volokamsk, care deținea mari bogății bisericești, și care considera că "apostații" trebuiau trataţi cu maximă asprime, cerând pedeapsa cu moartea pentru capii "iudaizanţilor" şi întemnițarea altora care se făceau vinovaţi de o asemenea atitudine.  
  
−
Nil a continuat eforturile sale împotriva deținerii de pământ bisericesc la sinodul din 1503. La acest sinod, ținut la Moscova, el a pus la îndoială existența domeniilor monastice. La acel timp, domeniul monastic cuprindea o treime din totalul teritorului Statului Rus. El a mai susținut că această bogăție este responsabilă pentru demoralizarea comunităților monastice din Rusia. El a susținut politica lui Ivan al III-lea pentru secularizarea pământurilor bisericești. În această privință. el a fost susținut de către monahii și stareții  din Mănăstirea Sfântul Chiril de Belozersk și discipolul său Vassian Patrikeyev.
+
La sinodul din 1490, Sf. Nil și Paisie Iaroslavov s-au opus atât persecutării de către autorităţile politice cât şi judecării ereticilor şi apostaţilor de către un tribunal ecleziastic, contestând autoritatea Bisericii de a a-i aduce înapoi in biserică prin alte metode decât mustrarea, rugăciunea sau exemplul personal. Nil s-a opus cu îndârjire aplicării pedepsei capitale. Poziţia lui era un fel revoluționar de a privi lucrurile, pentru standardele vremii, inclusiv pentru creștinii din Apus. La încheierea sinodului, doar câțiva preoți au fost condamnați și caterisiți, dar nu au fost executați. După închiderea şedinţei sinodului, Nil și ucenicii săi s-au întors în sălbăticie, la viețile lor de rugăciune contemplativă și la Dumnezeu.
  
−
However, after Nilus’ death, Joseph and his supporters prevailed and persecutions of the Judaizers were instituted. As a fallout of this dispute, two views emerged over the issue of church property, one that followed the austere life of Nilus and his followers, the ‘‘non-processors’’ and the others that followed Joseph and supported the ownership of property, the ‘‘processors’‘.  
+
===Disputa privind proprietăţile bisericeşti===
 +
Sf. Nil a continuat să militeze împotriva dreptului mănăstirilor de a deține pământ la Sinodul din 1503. La acest sinod, ținut la Moscova, el a pus la îndoială legitimitatea existenței marilor domenii monastice. La acea vreme, domeniile monastice acopereau o treime din teritoriul statului rus. El a mai susținut că bogăția era responsabilă pentru starea de demoralizare a comunităților monastice din Rusia. El a susținut politica lui Ivan al III-lea de secularizare a pământurilor mănăstireşti. El a fost susținut în aceast demers de monahii și stareții din Mănăstirea Sfântul Chiril de Belozersk și de ucenicul său Vassian Patrichieiev.
  
−
Oricum, după moartea lui Nil, Iosfi și suporterii lui au ajuns la putere iar persecuțiile împotriva iudaicilor au fost reglementate. Ca un efect negativ al acestei dispute, s-au format două curente referitor la proprietatea bisericii, unul care susținea viața austeră al lui Nil și discipolilor lui, iar altul ‘‘non-posesorii’’, și altul care urma ideile lui Iosif și care apăra dreptul la proprietate, ‘‘posesorii’‘.  
+
Totuşi, după moartea lui Nil, Iosif și susţinătorii lui au avut câştig de cauză şi s-a hotărât persecutarea iudaizanţilor. Ca urmare a acestei dispute s-au format două curente de opinie cu privire la proprietatea bisericească: unul care susținea viața austeră al lui Nil și a ucenicilor lui - ‘‘non-posesorii’’ - și un altul care urma ideile lui Iosif și care apăra legitimitatea proprietăţilor bisericeşti - ‘‘posesorii’‘.  
  
−
While Joseph’s position, with the power of the secular as well as clerical worlds, came to dominate the Russian culture, the life of the non-possessors served to moderate the excesses of the possessors. Nilus did not live long enough to see the end of the struggle that was continued by his successors Patrikeyev and Artemis.
+
În timp ce, cu sprijinul puterii seculare și al autorităţii bisericeşti, poziția susținută de Iosif a ajuns predominantă în cultura rusă, exemplul dat de viaţa modestă a non-posesorilor - a Sf. Nil şi a ucenicilor săi - a reuşit să ducă la moderarea exceselor celor dintâi. Nil nu a mai trăit îndeajuns pentru a vedea sfârșitul luptei care a fost continuată de succesorii săi, Patrichieiev și Artemie.
−
Datorată poziției susținute de Iosif, cât și datorată puterii seculare și clericale, aceasta a ajuns să domine cultura rusească, iar viața non-posesorilr a servit ca model împotriva exceselor posesorilor. Nil nu a trăit îndeajuns pentru a vedea sfârșitul luptei care a fost continuată de succesorii săi Patrikeyev și Artemis.
 
  
−
Nilus died on May 7, 1508, at the age of seventy five, leaving in his will instructions for a simple burial and regimen for the continued life in the skete after his death: ''It has always been my earnest striving as far as my strength allowed to receive no honor or praise in this monastery life, so be it after my death. I beg all to pray for my sinful soul, and I ask pardon from all as I forgive all. May God pardon us all.''
+
===Trecerea la Domnul===
  
−
Nilus a murit în data de 7 Mai 1508, la vârsta de 75, și a lăsat în testamentul său intrucțiuni simple pentru înmormantare cât și de administrarea vieții de obște după moartea sa:'' Întotdeauna m-am străduit din toate puterile mele să nu primesc nici o onoare sau recunoștință în viața monahală, și așa doresc să rămână după moartea mea. Vă rog pe toți să vă rugați pentru sufletul meu păcătos, și vă cer iertare cum vă iert și eu toate. Să dea Domnul să ne ierte pe toți''
+
Sf. Nil a murit în data de 7 Mai 1508, la vârsta de 75 de ani, lăsând în testamentul său indicaţia de a i se face o înmormantare simplă, precum și îndrumări cu privire la de administrarea vieții schitului după moartea lui:
 +
:''Întotdeauna m-am străduit din toate puterile mele să nu primesc nici o cinstire sau laudă în viața aceasta monahală, și așa doresc să rămână şi după moartea mea. Vă rog pe toți să vă rugați pentru sufletul meu păcătos, și vă cer iertare tuturor şi vă iert și eu toate. Domnul să ne ierte pe toți.''
  
 
==Referințe==
 
==Referințe==

Versiunea de la data 2 martie 2011 23:11

Nil Sorski (Nil de la Sora)

Sfântul Cuvios Nil Sorski (în rusește Нил Сорский) sau Nil din Sora a fost unul dintre întemeietorii vieţii monahale de schit (idioritmice) din Rusia, în secolul al XV-lea, precum şi al mișcării care a contestat legitimitatea existenţei proprietăţilor bisericești (în principal funciare), mişcare mișcare cunoscută sub numele de non-posesori. Deși nu a fost canonizat oficial, el este sărbătorit ca sfânt în Biserica Ortodoxă Rusă pe 7 mai, ziua trecerii lui la Domnul.

Viața

Născut în jurul anului 1443, cu numele de mirean Nikolai Maikov (în rusește Николай Майков), Nil a avut cel mai probabil origine țărănească. Unii cercetători i-au atribuit origini nobile, dar el se descria pe el însuși ca și poselyanin (”țăran”, în rusă). Nu se cunosc multe despre primii lui ani de viață. Atât succesiunea cronologică a vieții sale, cât și a călătoriilor efectuate sunt cunoscute doar sumar. A intrat în viața mănăstirească de tânăr, iar schima (haina) monahală a îmbrăcat-o din tinerețe. Inițial Nil s-a alăturat mănăstirii Sfântului Chiril de Belozersk (Lacul Alb), al cărui fondator, Chiril de Belozero, a fost cunoscut ca un susținător curentului care se împotrivea ca mănăstirile să aibă în proprietate pământuri; astfel, el refuzase satele oferite cadou de către unii nobili credincioși.

În Sfântul Munte

Nu se ştie cât de mult a stat Nil la Belozersk, dar a plecat la un moment dat cu ucenicul său, Inocențiu (care a devenit Inocențiu de Komel) către Muntele Athos în Grecia, unde au fost primiți la mănăstirea rusească a Sf. Pantelimon. În Athos, Nil s-a dedicat ani întregi citirii, traducerii şi studierii scrierilor Sfinților părinți. Totodată, în Athos a aprofundat practica rugăciunii inimii, făcând din chemarea Numelui lui Iisus centrul rugăciunii sale contemplative. Se crede că a vizitat şi mănăstirile apropiate de la Sf. Munte.

Întoarcerea în Rusia şi întemeierea aici a vieţii monahale idioritmice

S-a întors apoi la mănăstirea Sfântului Chiril din Rusia, unde a pus în practică învățăturile dobândite în Sfântul Munte. Și-a construit o chilie în afara mănăstirii, dar rugăciunile sale erau întrerupte constant de persoane care doreau să stea lângă el și să îi ceară sfaturi de folos. Drept urmare, a plecat din mănăstire.

Deoarece a găsit că în cadrul vieții într-o mănăstire mare este dificil de dus o viață isihastă, Sfântul Nil a adus în Rusia din Muntele Athos rânduiala vieții în comunități mai mici sau schituri - o a treia formă de viață monahală, pe lângă cele două deja existente: comunitățile cenobitice și viața pustnicească (eremitică). Sf. Nil vedea în această formă de monahism şansa unei vieți mai solitare în care monahii puteau să își respecte mai deplin făgăduințele (voturile) călugărești, evitând ispita materialismului la care erau expuse mănăstirile mari care dețineau pământuri, sate, robi etc.

Şi-a întemeiat schitul în jurul anului 1473, pe malul Râului Sora, lângă Belozersk. În curând, mulți l-au urmat și s-au dus să trăiască alături de el în isihie (liniștire). Acestor postulanți Nil le cerea evlavie față de Dumnezeu și ascultare față de regulile schitului. Se socotea pe dânsul drept egal cu cei care îi cereau sfatul și nu a cerut pentru sine nici un titlu, nici nu a pretins că s-ar fi aflat pe vreo treaptă spirituală superioară.

Deși viețile călugărilor erau centrate în jurul rugăciunii și nevoințelor duhovnicești, Nil și ceilalți monahi aischitului se ingrijeau fiecare de nevoile proprii de zi cu zi, ca în viața călugărească ”de sine” sau idioritmică.

Mai apoi, Nil a cerut călugărilor să participe la forme de muncă care să le aducă minime beneficii, astfel încât să nu fie dependenți de proprietăți, cum era cazul marilor mănăstiri. În acest sens, el susținea reformele monahale care să aibă la bază o viața monahală retrasă (isihastă) și modestă. Astfel, în mod practic, monahii din comunitatea lui Nil și-au însușit munca de copiere, traducere și corectare a textelor bisericești din manuscrisele existente. Se crede că Nil ar fi compilat un compendiu cu viețile sfinților, dar care s-ar fi pierdut.

Alături de ucenicii săi și de cei care îi urmau sfaturile, Sf. Nil trăia o viață simplă, mai degrabă retrasă şi liniştită, foarte diferită de viaţa din mănăstirile mari și bogate care deveniseră parte integrantă a culturii ruseşti. Pentru Nil, această evoluţie a mănăstirilor mari era un semn de îndepărtare a Bisericii de la calea cea dreaptă, deoarece în rândurile ierahiei bisericeaşti creșteau astfel lăcomia și setea de putere și control. Învățăturile Sf. Nil erau diferite de viaţa obişnuită a Bisericii din vremea vieții sale.

El a aprofundat unele idei mistice și ascetice inspirate din practica isihastă, cerând credincioșilor să se concentreze pe lumea lăuntrică și pe experiența personală a credinței ca mod de a ajunge la unirea cu Dumnezeu.

Disputa "iudaizanţilor"

În ultima parte a secolului al 15-lea, un mic grup de intelectuali clerici cu centrul în orașul Novgorod au început să critice Biserica pentru excesele sale. Dearece aceștia păreau să propună întoarcerea la unele interpretări vetero-testamentare, aceştia au fost numiţi "iudaizanţi". Printre problemele criticate de acest grup se aflau creșterea averilor şi a proprietăţilor funciare mănăstireşti și bisericeşti. Ei cereau întoarcerea la o viață de o mai mare simplitate și evlavie. În anul 1487, Arhiepiscopul Ghenadie de Novgorod a auzit de acest grup, considerat eretic şi a căutat să ia măsuri spre a-i elimina, considerând că autorităţile bisericeşti şi politice nu le luau îndeajuns de în serios. În 1490, după moartea arhiepiscopului Gherontie al Moscovei, un adversar al lui Ghenadie, a fost convocat un sinod pentru a analiza problema. Întrunirea sinodului se apropia; atunci arhiepiscopul Ghenadie şi-a găsit un aliat în persoana stareţului Iosif (Voloțki) al marii mănăstiri din Volokamsk, care deținea mari bogății bisericești, și care considera că "apostații" trebuiau trataţi cu maximă asprime, cerând pedeapsa cu moartea pentru capii "iudaizanţilor" şi întemnițarea altora care se făceau vinovaţi de o asemenea atitudine.

La sinodul din 1490, Sf. Nil și Paisie Iaroslavov s-au opus atât persecutării de către autorităţile politice cât şi judecării ereticilor şi apostaţilor de către un tribunal ecleziastic, contestând autoritatea Bisericii de a a-i aduce înapoi in biserică prin alte metode decât mustrarea, rugăciunea sau exemplul personal. Nil s-a opus cu îndârjire aplicării pedepsei capitale. Poziţia lui era un fel revoluționar de a privi lucrurile, pentru standardele vremii, inclusiv pentru creștinii din Apus. La încheierea sinodului, doar câțiva preoți au fost condamnați și caterisiți, dar nu au fost executați. După închiderea şedinţei sinodului, Nil și ucenicii săi s-au întors în sălbăticie, la viețile lor de rugăciune contemplativă și la Dumnezeu.

Disputa privind proprietăţile bisericeşti

Sf. Nil a continuat să militeze împotriva dreptului mănăstirilor de a deține pământ la Sinodul din 1503. La acest sinod, ținut la Moscova, el a pus la îndoială legitimitatea existenței marilor domenii monastice. La acea vreme, domeniile monastice acopereau o treime din teritoriul statului rus. El a mai susținut că bogăția era responsabilă pentru starea de demoralizare a comunităților monastice din Rusia. El a susținut politica lui Ivan al III-lea de secularizare a pământurilor mănăstireşti. El a fost susținut în aceast demers de monahii și stareții din Mănăstirea Sfântul Chiril de Belozersk și de ucenicul său Vassian Patrichieiev.

Totuşi, după moartea lui Nil, Iosif și susţinătorii lui au avut câştig de cauză şi s-a hotărât persecutarea iudaizanţilor. Ca urmare a acestei dispute s-au format două curente de opinie cu privire la proprietatea bisericească: unul care susținea viața austeră al lui Nil și a ucenicilor lui - ‘‘non-posesorii’’ - și un altul care urma ideile lui Iosif și care apăra legitimitatea proprietăţilor bisericeşti - ‘‘posesorii’‘.

În timp ce, cu sprijinul puterii seculare și al autorităţii bisericeşti, poziția susținută de Iosif a ajuns predominantă în cultura rusă, exemplul dat de viaţa modestă a non-posesorilor - a Sf. Nil şi a ucenicilor săi - a reuşit să ducă la moderarea exceselor celor dintâi. Nil nu a mai trăit îndeajuns pentru a vedea sfârșitul luptei care a fost continuată de succesorii săi, Patrichieiev și Artemie.

Trecerea la Domnul

Sf. Nil a murit în data de 7 Mai 1508, la vârsta de 75 de ani, lăsând în testamentul său indicaţia de a i se face o înmormantare simplă, precum și îndrumări cu privire la de administrarea vieții schitului după moartea lui:

Întotdeauna m-am străduit din toate puterile mele să nu primesc nici o cinstire sau laudă în viața aceasta monahală, și așa doresc să rămână şi după moartea mea. Vă rog pe toți să vă rugați pentru sufletul meu păcătos, și vă cer iertare tuturor şi vă iert și eu toate. Domnul să ne ierte pe toți.

Referințe

Despre Nil Sorski, în engleză:

  • David M. Goldfrank, “Recentering Nil Sorskii: The Evidence from the Sources", Russian Review 66, No. 3 (2007): 359–376.
  • ‘‘Nil Sorsky: The Complete Writings’‘. George Maloney, ed. and trans. (Mahwah, NJ: Paulist Press, 2003).
  • David M Goldfrank, "Burn, Baby, Burn: Popular Culture and Heresy in Late Medieval Russia", The Journal of Popular Culture 31, no. 4 (1998): 17–32
  • Andrei Pliguzov, "Archbishop Gennadii and the Heresy of the 'Judaizers'", Harvard Ukrainian Studies 16(3/4) December 1992: 269-288
  • George Vernadsky, "The Heresy of the Judaizers and the Policies of Ivan III of Moscow", Speculum, Vol. 8, No. 4 (Oct., 1933): 436-454.

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Nil_Sorski&oldid=22715”