Nil Ascetul
Sfântul Nil Ascetul sau Nil Pustnicul este un ascet creştin care a trăit în secolul al V-lea, a fost stareţ al Mănăstirii Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai şi autor al unor tratate de spiritualitate.
Viaţa
Originar din Ancira în Galatia (Asia Mică), sfântul Nil a fost în lume prefect (eparh) al Constantinopolului în timpul domniei împăratului Teodosie al II-lea (401-450). S-a căsătorit cu o creştină binecredincioasă, şi a avut doi copii, un băiat şi o fată. După câţiva ani, când copiii au crescut, cei doi soţi s-au hotărât de comun acord să plece la pustie într-o viaţă de isihie. Au trăit ca pustnici în regiunea Muntelui Sinai, mergând la priveghere şi la Sfânta Liturghie de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai doar în duminici şi sărbători, după cum era obiceiul vieţii pustniceşti.
Când barbarii au atacat şi jefuit mănăstirea, mulţi monahi au fost omorâţi, dar fiul sfântului Nil, Teodul, a fost cruţat din cauza tinereţii lui şi luat în sclavie. După aceasta, sfântul Nil s-a stabilit la mănăstire, unde a rămas până la sfârşitul vieţii. Aici şi-a continuat ostenelile şi luptele duhovniceşti, dar a şi scris mai multe tratate de ascetică, printre care "Filosofia Duhului Sfânt". Din scrierile sale se desprind şi unele aspecte ale vieţii lui şi a familiei sale. De asemenea, prin scrierile sale a fost un apărător al Sfântului Ioan Gură de Aur, al cărui ucenic a şi fost. Dumnezeu i-a dat bucuria să-şi revadă fiul spre sfârşitul vieţii.
A fost cleric şi stareţ al Mănăstirii Sfânta Ecaterina din Sinai.
Conform tradiţiei, moaştele sfântului Nil, dimpreună cu a fiului său Teodul şi dimpreună cu a altor pustnici, se află în sfânta biserică a Sfinţilor Apostoli, la Orfanotrofion dedesubtul jertfelnicului, puşi acolo de Iustin împăratul (sec. VI).
Imnografie
- Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Nile, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Condac, glasul al 8-lea:
- Zburdările cele aprinzătoare de patimi de la trup despărţindu-le, Nile fericite, cu priveghetoare rugăciunea ta le-ai tăiat. Ci ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, scapă-mă din toate primejdiile, ca să strig ţie: Bucură-te, Părinte a toată lumea!
