Nikon al Moscovei

Patriarhul Nikon al Moscovei

Nikon al Moscovei a fost patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din 1652 până în 1658, perioadă în care a supervizat și realizat o revizuire extensivă a cărților de cult și practicilor religioase din Rusia pentru a le aduce în rând cu practicile Bisericilor din Constantinopol, Ierusalim și Alexandria. Politica sa de impunere a reformelor a provocat rezistența apărătorilor vechii credințe și a generat o schismă de lungă durată în biserică care este cunoscută sub numele de Raskol iar apărătorii ei sunt cunoscuți ca Rascolnici.

Viața

Nikita Minin (viitorul patriarh Nikon) s-a născut la 7 mai 1605, într-o familie de țărani din satul Valmanovo, de lângă Nijni-Novgorod. Tatăl său, un țăran, se numea Mina. Copilăria lui Nikita a fost plină de necazuri și o dată a fugit de acasă ca să scape de tirania mamei vitrege. El a fost educat la o mănăstire și s-a căsătorit înainte de a fii hirotonit preot. Prin eforturile comercianților din Moscova, impresionați de elocința părintelui Nikita, el a fost transferat într-o parohie mare din Moscova. Dar, după ce a pierdut trei copii mici în cei zece ani de viață conjugală, el s-a hotărât să intre în viața monahală. Convingându-și soția să devină călugăriță, el a intrat în Mănăstirea Solovețki dela Marea Albă, primind numele de Nikon după ce a îmbrăcat rasa călugărească.

Intrând în mănăstire, el s-a retras în pustnicie în insula Anzerski, din apropiere, care era un metoc al mănăstirii Solovetski. Ulterior a intrat în Mănăstirea Kojuzerski, din eparhia Novgorod, după ce s-a certat cu comunitatea din Solovetski pe tema folosirii greșite a donațiilor. În 1643, ieromonahul Nikon a fost numit stareț. A vizitat de câteva ori Moscova ca parte a sarcinilor sale de stareț, unde l-a întâlnit în 1646 pe piosul Țar Alexei I al Rusiei (Alexei Mihailovici). Impresionat de Nikon, Alexei, care devenise țar în 1645, l-a inclus în curând pe Nikon în rândul sfătuitorilor săi apropiați.

Destul de repede, Alexei l-a ridicat pe Nikon la rangul de arhimandrit și l-a numit la conducerea Mănăstirii Novospasski din Moscova în 1646. Apoi, în 1648, țarul l-a numit Mitropolit de Novgorod. În Novgorod, Nikon a fost foarte activ fondând case de ajutor și făcând numeroase fapte de milostenie și chiar a fost responsabil de oprirea unei revolte în 1650. Apoi, după ce a fost convins cu greu, Nikon a fost ales Patriarh al Moscovei la 1 august 1652, succedându-i Patriarhului Iosif care murise la începutul anului.

Nikon a devenit patriarh în mijlocul perioadei de deschidere a Rusiei către ideile și cultura Apusului după secole de izolare datorate robiei tătare și „vremurilor tulburi”. Odată cu deschiderea Rusiei, cărțile de cult și obiceiurile din Rusia au fost analizate de patriarhii ortodocși ai lumii vechi. Reformele inițiale luate în considerare de Biserica Rusiei erau minore și au fost adoptate fără vlagă de patriarhul Iosif. Cu toate acestea, patriarhul Nikon a abordat subiectul reformelor cu mai multă vigoare. El s-a angajat într-o reformă mult mai profundă după ce s-a consultat cu Patriarhii din Ierusalim, Constantinopol și Alexandria. Într-o țară care timp de secole fusese înapoiată, înțepenită și izolată, reacția a fost puternică. Deoarece rezistența la reforme a venit în principal din partea clerului „alb”, conducerea patriarhiei a utilizat întreaga autoritate a poziției lui Nikon pentru a impune reformele, acționând nemilos, chiar și prin întemnițarea și exilarea rascolnicilor, numele sub care au început să fie cunoscuți oponenții.

Odată cu înființarea Patriarhiei de Moscova în 1589, reforma a căpătat și o importanță politică pe lângă cea ecleziastică. Apoi, când Mihail Romanov a devenit țar, punând capăt „vremurilor tulburi”, tatăl său, Filaret Nikitici, a devenit patriarh și a format un fel de relație de co-guvernare cu țarul. Această relație a continuat și între Țarul Alexei și Nikon. După introducerea reformelor, inamicii lui Nikon, au reușit în sfârșit să-l convingă pe Alexei că Nikon îi eclipsează autoritatea de țar. Ca urmare, relația dintre țar și Nikon s-a răcit. Drept răspuns, Nikon s-a dezbrăcat de hainele patriarhale și retras în 19 iulie 1658 la noua sa mănăstire, numită Noul Ierusalim, până când țarul avea să reafirme încrederea sa în Nikon și în programul său.

Dar, această convocare nu a mai venit. Eforturile de destituire formală, care se desfășurau în paralel, nu au nici ele vreun rezultat. Apoi, după opt ani, a avut loc un sinod în 18 noiembrie 1666, în prezența țarului, care după deliberări, în 12 decembrie l-a găsit pe Nikon vinovat de calomnierea țarului și a bisericii, de depunerea Episcopului Pavel din Kolomna împotriva canoanelor și de bătaie și tortură. El a fost condamnat la retragerea tuturor funcțiilor sacerdotale, făcut simplu călugăr și exilat din acea zi la Mănăstirea Ferapontov de la Marea Albă.

Totuși, același sinod, după depunerea lui Nikon, i-a confirmat toate reformele, a continuat să impună aplicarea lor și i-a anatemizat pe toți cei care refuzau să le accepte, cum a făcut preotul Avacum. În 1676, aproape de moartea sa, Țarul Alexei Mihailovici a regretat tratamentul aspru aplicat lui Nikon și pe patul de moarte i-a cerut iertarea. Nikon a mai trăit până în 17 august 1681. El a fost înmormântat în Moscova, cu toate onorurile cuvenite unui patriarh și, după moartea sa, toate decretele împotriva sa au fost revocate.

Casetă de succesiune: Nikon al Moscovei
Precedat de: ?	Mitropolit de Novgorod 1648-1652	Urmat de: ?
Precedat de: Iosif	Patriarh al Moscovei 1652-1658/1667	Urmat de: Ioasaf al II-lea

Legături externe

• Wikipedia:Patriarhul Nikon
• Enciclopedia Catolică: Nikon

Referințe

• J. H. Billington, Icoana și Axa, Vintage Books, 1970,