Nikon al Moscovei

Patriarhul Nikon al Moscovei

Nikon al Moscovei a fost patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din 1652 până în 1658, perioadă în care a supervizat şi realizat o revizuire extensivă a cărţilor de cult şi practicilor religioase din Rusia pentru a le aduce în rând cu practicile Bisericilor din Constantinopol, Ierusalim şi Alexandria. Politica sa de impunere a reformelor a provocat rezistenţa apărătorilor vechii credinţe şi a generat o schismă de lungă durată în biserică care este cunoscută sub numele de Raskol iar apărătorii ei sunt cunoscuţi ca Rascolnici.

Viaţa

Nikita Minin (viitorul patriarh Nikon) s-a născut la 7 mai 1605, într-o familie de ţărani din satul Valmanovo, de lângă Nijni-Novgorod. Tatăl său, un ţăran, se numea Mina. Copilăria lui Nikita a fost plină de necazuri şi o dată a fugit de acasă ca să scape de tirania mamei vitrege. El a fost educat la o mănăstire şi s-a căsătorit înainte de a fii hirotonit preot. Prin eforturile comercianţilor din Moscova, impresionaţi de elocinţa părintelui Nikita, el a fost transferat într-o parohie mare din Moscova. Dar, după ce a pierdut trei copii mici în cei zece ani de viaţă conjugală, el s-a hotărât să intre în viaţa monahală. Convingându-şi soţia să devină călugăriţă, el a intrat în Mănăstirea Soloveţki dela Marea Albă, primind numele de Nikon după ce a îmbrăcat rasa călugărească.

Intrând în mănăstire, el s-a retras în pustnicie în insula Anzerski, din apropiere, care era un metoc al mănăstirii Solovetski. Ulterior a intrat în Mănăstirea Kojuzerski, din eparhia Novgorod, după ce s-a certat cu comunitatea din Solovetski pe tema folosirii greşite a donaţiilor. În 1643, ieromonahul Nikon a fost numit stareţ. A vizitat de câteva ori Moscova ca parte a sarcinilor sale de stareţ, unde l-a întâlnit în 1646 pe piosul Ţar Alexei I al Rusiei (Alexei Mihailovici). Impresionat de Nikon, Alexei, care devenise ţar în 1645, l-a inclus în curând pe Nikon în rândul sfătuitorilor săi apropiaţi.

Destul de repede, Alexei l-a ridicat pe Nikon la rangul de arhimandrit şi l-a numit la conducerea Mănăstirii Novospasski din Moscova în 1646. Apoi, în 1648, ţarul l-a numit Mitropolit de Novgorod. În Novgorod, Nikon a fost foarte activ fondând case de ajutor şi făcând numeroase fapte de milostenie şi chiar a fost responsabil de oprirea unei revolte în 1650. Apoi, după ce a fost convins cu greu, Nikon a fost ales Patriarh al Moscovei la 1 august 1652, succedându-i Patriarhului Iosif care murise la începutul anului.

Nikon a devenit patriarh în mijlocul perioadei de deschidere a Rusiei către ideile şi cultura Apusului după secole de izolare datorate robiei tătare şi „vremurilor tulburi”. Odată cu deschiderea Rusiei, cărţile de cult şi obiceiurile din Rusia au fost analizate de patriarhii ortodocşi ai lumii vechi. Reformele iniţiale luate în considerare de Biserica Rusiei erau minore şi au fost adoptate fără vlagă de patriarhul Iosif. Cu toate acestea, patriarhul Nikon a abordat subiectul reformelor cu mai multă vigoare. El s-a angajat într-o reformă mult mai profundă după ce s-a consultat cu Patriarhii din Ierusalim, Constantinopol şi Alexandria. Într-o ţară care timp de secole fusese înapoiată, înţepenită şi izolată, reacţia a fost puternică. Deoarece rezistenţa la reforme a venit în principal din partea clerului „alb”, conducerea patriarhiei a utilizat întreaga autoritate a poziţiei lui Nikon pentru a impune reformele, acţionând nemilos, chiar şi prin întemniţarea şi exilarea rascolnicilor, numele sub care au început să fie cunoscuţi oponenţii.

Odată cu înfiinţarea Patriarhiei de Moscova în 1589, reforma a căpătat şi o importanţă politică pe lângă cea ecleziastică. Apoi, când Mihail Romanov a devenit ţar, punând capăt „vremurilor tulburi”, tatăl său, Filaret Nikitici, a devenit patriarh şi a format un fel de relaţie de co-guvernare cu ţarul. Această relaţie a continuat şi între Ţarul Alexei şi Nikon. După introducerea reformelor, inamicii lui Nikon, au reuşit în sfârşit să-l convingă pe Alexei că Nikon îi eclipsează autoritatea de ţar. Ca urmare, relaţia dintre ţar şi Nikon s-a răcit. Drept răspuns, Nikon s-a dezbrăcat de hainele patriarhale şi retras în 19 iulie 1658 la noua sa mănăstire, numită Noul Ierusalim, până când ţarul avea să reafirme încrederea sa în Nikon şi în programul său.

Dar, această convocare nu a mai venit. Eforturile de destituire formală, care se desfăşurau în paralel, nu au nici ele vreun rezultat. Apoi, după opt ani, a avut loc un sinod în 18 noiembrie 1666, în prezenţa ţarului, care după deliberări, în 12 decembrie l-a găsit pe Nikon vinovat de calomnierea ţarului şi a bisericii, de depunerea Episcopului Pavel din Kolomna împotriva canoanelor şi de bătaie şi tortură. El a fost condamnat la retragerea tuturor funcţiilor sacerdotale, făcut simplu călugăr şi exilat din acea zi la Mănăstirea Ferapontov de la Marea Albă.

Totuşi, acelaşi sinod, după depunerea lui Nikon, i-a confirmat toate reformele, a continuat să impună aplicarea lor şi i-a anatemizat pe toţi cei care refuzau să le accepte, cum a făcut preotul Avacum. În 1676, aproape de moartea sa, Ţarul Alexei Mihailovici a regretat tratamentul aspru aplicat lui Nikon şi pe patul de moarte i-a cerut iertarea. Nikon a mai trăit până în 17 august 1681. El a fost înmormântat în Moscova, cu toate onorurile cuvenite unui patriarh şi, după moartea sa, toate decretele împotriva sa au fost revocate.

Casetă de succesiune: Nikon al Moscovei
Precedat de: ?	Mitropolit de Novgorod 1648-1652	Urmat de: ?
Precedat de: Iosif	Patriarh al Moscovei 1652-1658/1667	Urmat de: Ioasaf al II-lea

Legături externe

• Wikipedia:Patriarhul Nikon
• Enciclopedia Catolică: Nikon

Referinţe

• J. H. Billington, Icoana şi Axa, Vintage Books, 1970,