Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
completări
Mitropolitul Nifon Rusailă a făcut parte, ca reprezentant al clerului, din Divanul Ad-Hoc al Țării Românești, adunarea consultativă convocată la 8 octombrie 1857, prezidând lucrările acestuia. Printre hotărârile adoptate de această adunare în 1858 se numărau: respectarea vechilor capitulații dintre țările române și Înalta Poartă, din 1393, 1460, 1513 și 1634, care prevedeau că acestea sunt teritorii neocupate și independente, convocarea unei Adunări obștești pe o bază electorală „după datinele cele mai vechi ale țării”,
unirea Principatelor într-un singur stat, cu numele de România, principe străin cu tron ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei apusene, ai cărui succesori să fie crescuți în religia țării și altele.<ref name="Focseneanu">Eleodor, Focșeneanu, ''Istoria constituțională a României 1859-1991'', ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 17-18.</ref> De asemenea, Nifon Rusailă a prezidat și Adunarea electivă a Țării Românești, care l-a ales domnitor pe Alexandru Ioan Cuza la 24 ianuarie 1859, realizându-se astfel „de facto” Unirea Principatelor Române.<ref name="Focseneanu"/>Mitropolitul Nifon Rusailă a fost ales (în 1862) președinte al Senatului României, devenind astfel primul președinte al acestui important for politic al noului stat român. În această calitate el l-a întâmpinat la București, pe data de 10 mai 1866, pe prințul Carol de Hohenzollern, care a depus, în aceeași zi, jurământul de credință ca domnitor al Principatelor Unite.
