Nifon Niculescu: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Viața: leg. int.)
Linia 27: Linia 27:
 
După studiile primare de la Școala „Silvestru”, care funcționa pe lân­gă cunoscuta biserică bucureștea­nă cu [[hram]]ul Sf. Silvestru, a urmat cursurile Seminarului Central între 1872-1880. S-a căsă­torit în anul 1881 și, după mai multă vreme în care fusese [[Cantor|cântăreț de strană]] și canonarh la Biserica Krețulescu din centrul Capitalei, a fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[diacon]]. După doi ani a fost hirotonit preot la  „Biserica Albă” (frumosul lăcaș de pe Calea Victoriei, cu hramul Sf.Nicolae). Dar, la numai o zi sau două de la bucuria primirii harului [[preoție]]i, soția sa, preoteasa Teodora, fiica preotului protoiereu Vasile Popp de la Biserica „Sfânta Vineri” - Herasca, s-a stins din viață, deși era foar­te tânără. Spre mângâierea distinselor familii preoțești îndoliate, [[slujba de înmormântare]] a fost să­vârșită de [[episcop]]ul Inochentie Ploieșteanul, la Biserica Albă.<ref name=barbu/>
 
După studiile primare de la Școala „Silvestru”, care funcționa pe lân­gă cunoscuta biserică bucureștea­nă cu [[hram]]ul Sf. Silvestru, a urmat cursurile Seminarului Central între 1872-1880. S-a căsă­torit în anul 1881 și, după mai multă vreme în care fusese [[Cantor|cântăreț de strană]] și canonarh la Biserica Krețulescu din centrul Capitalei, a fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[diacon]]. După doi ani a fost hirotonit preot la  „Biserica Albă” (frumosul lăcaș de pe Calea Victoriei, cu hramul Sf.Nicolae). Dar, la numai o zi sau două de la bucuria primirii harului [[preoție]]i, soția sa, preoteasa Teodora, fiica preotului protoiereu Vasile Popp de la Biserica „Sfânta Vineri” - Herasca, s-a stins din viață, deși era foar­te tânără. Spre mângâierea distinselor familii preoțești îndoliate, [[slujba de înmormântare]] a fost să­vârșită de [[episcop]]ul Inochentie Ploieșteanul, la Biserica Albă.<ref name=barbu/>
  
Până în anul 1895, a primit, pe rând, ascultările de [[Protopop|protoiereu]], revizor eclesiastic și însemnata funcție de director al Cancelariei Mitropolitane a Ungro-Vlahiei. În 1895 s-a [[călugăr]]it la [[Mănăstirea Cernica]], primind numele monahal '''Nifon'''. Cu o bogată experiență didactică și administrativ-bisericească, foarte talentat psalt, caligraf și liturghisitor, a fost remarcat de Mitropolitul Primat [[Ghenadie Petrescu]], care l-a propus pentru treapta [[Arhiereu|arhieriei]].<ref name=pacurariu/> A fost ales arhi­ereu-vicar al Mitropoliei Ungro-Vlahiei, cu titulatura '''Nifon Ploieștea­nul''', la [[3 martie]] 1895 și [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] în ziua [[Praznic|prăznuirii]] [[Buna Vestire|Bunei Vestiri]] ([[25 martie]]), în [[Catedrala Patriarhală din București|Catedrala Mitropoliei]], de către IPS [[Ghenadie Petrescu]], PS Silvestru Bălănescu al Hușilor și PS Partenie Clinceni al Dunării de Jos.<ref name=barbu/>
+
Până în anul 1895, a primit, pe rând, ascultările de [[Protopop|protoiereu]], revizor eclesiastic și însemnata funcție de director al Cancelariei Mitropolitane a Ungro-Vlahiei. În 1895 s-a [[călugăr]]it la [[Mănăstirea Cernica]], primind numele monahal '''Nifon'''. Cu o bogată experiență didactică și administrativ-bisericească, foarte talentat psalt, caligraf și liturghisitor, a fost remarcat de Mitropolitul Primat [[Ghenadie Petrescu]], care l-a propus pentru treapta [[Arhiereu|arhieriei]].<ref name=pacurariu/> A fost ales arhi­ereu-vicar al Mitropoliei Ungro-Vlahiei, cu titulatura '''Nifon Ploieștea­nul''', la [[3 martie]] 1895 și [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] în ziua [[Praznice Împărătești|prăznuirii]] [[Buna Vestire|Bunei Vestiri]] ([[25 martie]]), în [[Catedrala Patriarhală din București|Catedrala Mitropoliei]], de către IPS [[Ghenadie Petrescu]], PS Silvestru Bălănescu al Hușilor și PS Partenie Clinceni al Dunării de Jos.<ref name=barbu/>
 
 
  
 
==Lucrări publicate - selecție==
 
==Lucrări publicate - selecție==

Versiunea de la data 23 octombrie 2021 17:27

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

PS Nifon al Dunării de Jos
Nifon Niculescu.jpg
Afiliere canonică
(jurisdicție)
Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință  Galați
Titlul   Episcop
Formulă de adresare   Preasfinția Voastră
Perioada   1909-1922
Predecesor   -
Succesor   -
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot   1883
Hirotonire episcopală   25 martie 1895, la București
Episcopi consecratori   IPS Ghenadie Petrescu
PS Silvestru Bălănescu al Hușilor
PS Partenie al Dunării de Jos
Titluri precedente
(scaune episcopale)
 
Arhi­ereu-vicar al Mitropoliei Ungro-Vlahiei, cu titulatura „Ploieștea­nul” (1895-1909)
Alte funcții  
Date personale
Data nașterii   1 iulie 1858
Locul nașterii     București
Data morții   27 februarie 1923
Locul morții   București

Nifon Niculescu (pe numele de mirean Nicolae Niculescu; n. 1 iulie 1858, București – d. 27 februarie 1923, București) a fost un ierarh român, episcop al Dunării de Jos între anii 1909-1922.[1][2]

Viața

S-a născut în București, la 1 iulie 1860, fiind botezat cu numele Nicolae. Din inscripția păstrată pe crucea mormântului său, rezultă că părinții lui se numeau Nicolae și Maria, iar bunicii din partea tatălui ori a mamei, trecuți și ei pe monument, au purtat prenumele Vișan și Dumitra.[2]

După studiile primare de la Școala „Silvestru”, care funcționa pe lân­gă cunoscuta biserică bucureștea­nă cu hramul Sf. Silvestru, a urmat cursurile Seminarului Central între 1872-1880. S-a căsă­torit în anul 1881 și, după mai multă vreme în care fusese cântăreț de strană și canonarh la Biserica Krețulescu din centrul Capitalei, a fost hirotonit diacon. După doi ani a fost hirotonit preot la „Biserica Albă” (frumosul lăcaș de pe Calea Victoriei, cu hramul Sf.Nicolae). Dar, la numai o zi sau două de la bucuria primirii harului preoției, soția sa, preoteasa Teodora, fiica preotului protoiereu Vasile Popp de la Biserica „Sfânta Vineri” - Herasca, s-a stins din viață, deși era foar­te tânără. Spre mângâierea distinselor familii preoțești îndoliate, slujba de înmormântare a fost să­vârșită de episcopul Inochentie Ploieșteanul, la Biserica Albă.[2]

Până în anul 1895, a primit, pe rând, ascultările de protoiereu, revizor eclesiastic și însemnata funcție de director al Cancelariei Mitropolitane a Ungro-Vlahiei. În 1895 s-a călugărit la Mănăstirea Cernica, primind numele monahal Nifon. Cu o bogată experiență didactică și administrativ-bisericească, foarte talentat psalt, caligraf și liturghisitor, a fost remarcat de Mitropolitul Primat Ghenadie Petrescu, care l-a propus pentru treapta arhieriei.[1] A fost ales arhi­ereu-vicar al Mitropoliei Ungro-Vlahiei, cu titulatura Nifon Ploieștea­nul, la 3 martie 1895 și hirotonit în ziua prăznuirii Bunei Vestiri (25 martie), în Catedrala Mitropoliei, de către IPS Ghenadie Petrescu, PS Silvestru Bălănescu al Hușilor și PS Partenie Clinceni al Dunării de Jos.[2]

Lucrări publicate - selecție

Note

  1. 1,0 1,1 Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români, 2002, p. 340.
  2. 2,0 2,1 2,2 2,3 Ionuț-Daniel Barbu, Episcopul Nifon Niculescu, ierarh misionar și patriot, 1 septembrie 2021, Ziarul Lumina, accesat la 7 octombrie 2021

Bibliografie

  • Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români, Ediția a doua, Editura Enciclopedică, București, 2002, ISBN 973-45-0409-6