Nifon Athonitul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(de tradus)
m
 
(Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de același utilizator)
Linia 13: Linia 13:
 
Mai întâi a trăit cu [[pustnic]]ul Teognost, în înprejurimile Mănăstirii [[Marea Lavră]], prin locurile unde a trăit cuviosul [[Petru Athonitul]] (prăznuit la [[12 iunie]]). După trei ani Teognost a descoperit că ucenicul său este preot și a dorit să-l cinstească după rangul lui bisericesc, dar Nifon a fugit de această cinstire și s-a instalat la ''kathisma'' Sfântul Vasile de pe propmotoriul sudic al Athosului, unde a rămas singur timp de 14 ani, mâncând o singură dată pe zi pâine uscată.<ref name="synaxarion"/>  
 
Mai întâi a trăit cu [[pustnic]]ul Teognost, în înprejurimile Mănăstirii [[Marea Lavră]], prin locurile unde a trăit cuviosul [[Petru Athonitul]] (prăznuit la [[12 iunie]]). După trei ani Teognost a descoperit că ucenicul său este preot și a dorit să-l cinstească după rangul lui bisericesc, dar Nifon a fugit de această cinstire și s-a instalat la ''kathisma'' Sfântul Vasile de pe propmotoriul sudic al Athosului, unde a rămas singur timp de 14 ani, mâncând o singură dată pe zi pâine uscată.<ref name="synaxarion"/>  
  
În acei ani o epidemie teribilă a decimat comunitatea Mănăstirii Marea Lavră și pe aproape toți preoții ei. Atunci egumenul mănăstirii l-a chemat pe Nifon și i-a dat ascultare și slujească Sfânta Liturghie pentru chiliile și așezările monastice mai mici din sudul Muntelui Athos. Sfântul Nifon a petrecut trei ani în această slujire, dar arzând de dorința de isihie s-a pe locul vechii mănăstiri Bulevtiria (nu departe de locul actualului schit Sfânta Ana, cf. vieții sfântului Gherontie, prăznuit la 26 iulie). Viața ascetică pe care a dus-o acolo era atât de îngerească, că trăi fară acoperiș și se hrănea doar cu ierburi sălbatice, încât unii monahi invidioși îl acuzau de rătăcire la starețul de la Marea Lavră. După ce a fost constrând să părăsească acest fel de viață, sfântul Nifon s-a lipit de sfântul Maxim Kavsokalivitul (prăznuit la 13 ianuarie). Rămânând cu el mai mulți ani, l-a cunoscut îndeapoape și a putut mai târziu să-i scrie biografia.<ref>[[Kallistos (Ware) of Diokleia|Kallistos of Diokleia]]. ''"[http://books.google.ca/books?id=dGIbAAAAYAAJ&q=Kath%C4%93g%C4%93tria&dq=Kath%C4%93g%C4%93tria&source=bl&ots=vcMuXRGps4&sig=BewXksIdkWjXTASTVCD1hP97EOU&hl=en&sa=X&ei=QmUcUPTJOYfp6gGVioGgCQ&ved=0CDIQ6AEwAA St Maximos of Kapsokalyvia and Fourteenth-Century Athonite Hesychasm]".'' In: Kathegetria. Essays Presented to Joan Hussey for her 80th Birthday. Surrey, 1988. p.410. ISBN 978-1-871328-00-4.</ref>
+
În acei ani o epidemie teribilă a decimat comunitatea Mănăstirii Marea Lavră și pe aproape toți preoții ei. Atunci egumenul mănăstirii l-a chemat pe Nifon și i-a dat ascultare și slujească Sfânta Liturghie pentru chiliile și așezările monastice mai mici din sudul Muntelui Athos. Sfântul Nifon a petrecut trei ani în această slujire, dar arzând de dorința de isihie s-a pe locul vechii mănăstiri Bulevtiria (nu departe de locul actualului schit Sfânta Ana, cf. vieții sfântului Gherontie, prăznuit la 26 iulie). Viața ascetică pe care a dus-o acolo era atât de îngerească, că trăia fără acoperiș și se hrănea doar cu ierburi sălbatice, încât unii monahi invidioși îl acuzau de rătăcire la starețul de la Marea Lavră. După ce a fost constrâns să părăsească acest fel de viață, sfântul Nifon s-a lipit de sfântul Maxim Kavsokalivitul (prăznuit la 13 ianuarie). Rămânând cu el mai mulți ani, l-a cunoscut îndeaproape și a putut mai târziu să-i scrie biografia.<ref>[[Kallistos (Ware) of Diokleia|Kallistos of Diokleia]]. ''"[http://books.google.ca/books?id=dGIbAAAAYAAJ&q=Kath%C4%93g%C4%93tria&dq=Kath%C4%93g%C4%93tria&source=bl&ots=vcMuXRGps4&sig=BewXksIdkWjXTASTVCD1hP97EOU&hl=en&sa=X&ei=QmUcUPTJOYfp6gGVioGgCQ&ved=0CDIQ6AEwAA St Maximos of Kapsokalyvia and Fourteenth-Century Athonite Hesychasm]".'' In: Kathegetria. Essays Presented to Joan Hussey for her 80th Birthday. Surrey, 1988. p.410. ISBN 978-1-871328-00-4.</ref>
 
{{Traducere EN}}
 
{{Traducere EN}}
 
In 1345, Niphon was the [[Protos (monastic office)|Protos]] of [[Mount Athos]]. At that time Athos came under the protection of the Serbian Tsar [[w:Stephen Uroš IV Dušan of Serbia|Stefan Dusan]], who accused him for heresy and [[Bogomilism]], but he was successfully defended by [[Gregory Palamas]].<ref name="Stoy">Janet Hamilton, Bernard Hamilton, Yuri Stoyanov (Transl.). ''[http://books.google.gr/books?id=uH-8AAAAIAAJ&pg=PA53&dq=niphon+athos&hl=el&sa=X&ei=tIb7TqTmI8igOoOYsfcB&ved=0CFwQ6AEwCA#v=onepage&q=niphon%20athos&f=false Christian Dualist Heresies in the Byzantine World, C. 650-c. 1450: Selected Sources].'' Manchester Medieval Sources Series. Manchester University Press ND, 1998. pp.53. ISBN 978-0-7190-4765-7.</ref>
 
In 1345, Niphon was the [[Protos (monastic office)|Protos]] of [[Mount Athos]]. At that time Athos came under the protection of the Serbian Tsar [[w:Stephen Uroš IV Dušan of Serbia|Stefan Dusan]], who accused him for heresy and [[Bogomilism]], but he was successfully defended by [[Gregory Palamas]].<ref name="Stoy">Janet Hamilton, Bernard Hamilton, Yuri Stoyanov (Transl.). ''[http://books.google.gr/books?id=uH-8AAAAIAAJ&pg=PA53&dq=niphon+athos&hl=el&sa=X&ei=tIb7TqTmI8igOoOYsfcB&ved=0CFwQ6AEwCA#v=onepage&q=niphon%20athos&f=false Christian Dualist Heresies in the Byzantine World, C. 650-c. 1450: Selected Sources].'' Manchester Medieval Sources Series. Manchester University Press ND, 1998. pp.53. ISBN 978-0-7190-4765-7.</ref>
Linia 34: Linia 34:
 
* Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
 
* Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
  
==Notes==
+
==Note==
 
<small><references group="note" /></small>
 
<small><references group="note" /></small>
  
==References==  
+
==Referințe==  
 
<small><references/></small>
 
<small><references/></small>
  

Versiunea curentă din 6 septembrie 2021 08:47

Saint Niphon of Mt. Athos (18th c. icon).

Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Nifon Athonitul sau Nifon de la Muntele Athos sau Nifon Kavsokalivitul (gr. Ὅσιος Νήφων ὁ Καυσοκαλυβίτης, 1315–1411) a fost un ieromonah de la Muntele Athos în Grecia, practicant al isihasmului și susținător al teologiei isihaste. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 14 iunie.[1]

Viața

Grec bizantin, sfântul Nifon a trăit în secolul al XIV-lea. S-a născut anul 1315 în satul Lukovë, din regiunea Himarra a provinciei Epir. Tatăl său era preot. Din copilărie a studiat cu drag Sfânta Scriptură și Viețile sfinților.[1]

Pentru că tânjea după viața monastică s-a închinoviat în mănăstirea Geromerion de lângă localitatea Filiates, unde s-a pus sub ascultarea unui ascet bătrân care a trăit în Muntele Sinai, învățând de la acesta calea isihastă a liniștirii și a rugăciunii lui Iisus.[1]

Mai apoi s-a mutat la Mănăstirea Mesopotamos din regiunea Delvinë unde a fost tuns călugăr și hirotonit preot la vârsta de douăzeci de ani.[1][2]

După ce bătrânul său a trecut la Domnul, Nifon a plecat la Muntele Athos pe la anul 1335,[3] unde s-a supus pe sine la mari osteneli sub îndrumarea mai multor bătrâni precum Teognost și Maxim Kavsokalivitul (prăznuit la 13 ianuarie),[1][4].

Mai întâi a trăit cu pustnicul Teognost, în înprejurimile Mănăstirii Marea Lavră, prin locurile unde a trăit cuviosul Petru Athonitul (prăznuit la 12 iunie). După trei ani Teognost a descoperit că ucenicul său este preot și a dorit să-l cinstească după rangul lui bisericesc, dar Nifon a fugit de această cinstire și s-a instalat la kathisma Sfântul Vasile de pe propmotoriul sudic al Athosului, unde a rămas singur timp de 14 ani, mâncând o singură dată pe zi pâine uscată.[1]

În acei ani o epidemie teribilă a decimat comunitatea Mănăstirii Marea Lavră și pe aproape toți preoții ei. Atunci egumenul mănăstirii l-a chemat pe Nifon și i-a dat ascultare și slujească Sfânta Liturghie pentru chiliile și așezările monastice mai mici din sudul Muntelui Athos. Sfântul Nifon a petrecut trei ani în această slujire, dar arzând de dorința de isihie s-a pe locul vechii mănăstiri Bulevtiria (nu departe de locul actualului schit Sfânta Ana, cf. vieții sfântului Gherontie, prăznuit la 26 iulie). Viața ascetică pe care a dus-o acolo era atât de îngerească, că trăia fără acoperiș și se hrănea doar cu ierburi sălbatice, încât unii monahi invidioși îl acuzau de rătăcire la starețul de la Marea Lavră. După ce a fost constrâns să părăsească acest fel de viață, sfântul Nifon s-a lipit de sfântul Maxim Kavsokalivitul (prăznuit la 13 ianuarie). Rămânând cu el mai mulți ani, l-a cunoscut îndeaproape și a putut mai târziu să-i scrie biografia.[5]

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

In 1345, Niphon was the Protos of Mount Athos. At that time Athos came under the protection of the Serbian Tsar Stefan Dusan, who accused him for heresy and Bogomilism, but he was successfully defended by Gregory Palamas.[6]

In 1347-8 Niphon was tried and deposed from his position as protos after being accused by fellow monks of heresy.[7] He was succeeded by the Serbian monk Antonios. His deposition is regarded as either part of the struggles between rival religious factions that predated the Serbian control of the Athonite community or attempts of Stefan Dusan to gain control of Athos by appointing a Serbian official as its head.[6][7] This intervention resulted in serious contradictions between the Greek dignitaries and the Serbs of Chilandari monastery on Athos.[8]

During 1355-63 he was again accused of heresy when his servant Bardarius revealed before dying that he had joined the Euchite movement, but he was defended by Patriarch Callistus I of Constantinople. It is considered unclear from contemporary accounts whether Niphon was a Euchite or Hesychast at that time.[9]

Niphon lived the rest of his life as a Hesychast, dying peacefully at the age of 96 in 1411 AD, glorified by gifts of wonderworking and clairvoyance.[1][10]

A service to St. Niphon exists in the hermitage of Kavsokalybion, where the cave of his asceticism can be located, as well as a small chapel in his honour.[11]

Imnografie

Niphon, the God-bearer, is declared one of the Saints of Athos,
who lived the life of winged creatures in the confines of the Lavra,
and received from God the gift of prophecy.[note 1]

Surse

Note

  1. From Ode 7, of the Canon for All Saints of Athos.

Referințe

  1. 1,0 1,1 1,2 1,3 1,4 1,5 1,6 Great Synaxaristes: Ὁ Ὅσιος Νήφων ὁ Καυσοκαλυβίτης. 14 Ιουνίου. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  2. Nicol, Donald M. The Despotate of Epiros, 1267-1479 : A Contribution to the History of Greece in the Middle Ages. Cambridge: Cambridge University Press, 2010. pp.65. ISBN 978-0-521-13089-9
  3. Laiou-Thomadakis. Charanis Studies: Essays in Honor of Peter Charanis. Ed. Angeliki E. Laiou. New Brunswick, N.J.: Rutgers University Press, 1980. pp.98. ISBN 978-0-8135-0875-7
  4. gr. Μωυσή Μοναχού Αγιορείτου. Η ησυχαστική παράδοση στο Άγιον Όρος από τον Άγιο Γρηγόριο Παλαμά έως σήμερα. 23-4-2008.
  5. Kallistos of Diokleia. "St Maximos of Kapsokalyvia and Fourteenth-Century Athonite Hesychasm". In: Kathegetria. Essays Presented to Joan Hussey for her 80th Birthday. Surrey, 1988. p.410. ISBN 978-1-871328-00-4.
  6. 6,0 6,1 Janet Hamilton, Bernard Hamilton, Yuri Stoyanov (Transl.). Christian Dualist Heresies in the Byzantine World, C. 650-c. 1450: Selected Sources. Manchester Medieval Sources Series. Manchester University Press ND, 1998. pp.53. ISBN 978-0-7190-4765-7.
  7. 7,0 7,1 Korac, Dusan. Mount Athos under the rule of Stephen Dusan. Serbian Studies. North American Society for Serbian Studies, 1993. p.81.
  8. Pavlikianov, Cyril. "The Athonite Period in the Life of Saint Romylos of Vidin". Byzantina Symmeikta. Retrieved: 29 December 2011. (.pdf)
  9. Obolensky, Dimitri. The Bogomils: A Study in Balkan Neo-Manichaeism. Cambridge University Press, 2004. p.256. ISBN 978-0-521-60763-6.
  10. OCA - Feasts and Saints. Venerable Niphon of Mt Athos.
  11. (gr.) ΑΓΙΟΡΕΙΤΙΚΕΣ ΜΝΗΜΕΣ. 1417 - Όσιος Νήφων ο Καυσοκαλυβίτης (†1411).