Nicomidia

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Nicomidia a fost un oraş din Asia Mică, aproape de Constantinopol şi de Niceea, care a fost capitala interimară alui Constantin cel Mare în timp ce oraşul Bizanţ era reconstruit. În perioada imediată de după recunoaşterea oficială a creştinismului, Nicomidia a fost scaun episcopal al casei imperiale. În zilele noastre, oraşul, care continuă să existe, se numeşte Izmit, în Republica Turcă.


Istoric

Nicomidia (greceşte: Νικομήδεια) era cunoscută şi sub alte nume. Cel mai vechi oraş de pe acest loc a fost fondat în secolul al VIII-lea Î.H. Cunoscut iniţial sub numele de Astacus sau Olbia, oraşul a fost reconstruit de Nicomede I de Bitinia în secolul al III-lea Î.H. şi redenumit Nicomidia, devenind cu timpul unul din cele mai importante oraşe din nord-vestul Asiei Mici. Odată cu introducerea sistemului de guvernare tetrarhic în Imperiul Roman, Diocleţian a făcut oraşul capitală a părţii răsăritene a imperiului în anul 286.

După înfrângerea lui Licinius din anul 324, Constantin a folosit Nicomidia ca şi capitală interimară. El a murit în vila regală în 337, care se găsea aproape de Nicomidia. Pentru încă multe secole, Nicomidia şi Niceea vecină au rămas oraşe importante în politica imperială şi a Bisericii Ortodoxe. Niccea a fost aleasă ca loc de desfăşurare a ceea ce va fi cunoscut sub numele de Sinodul I Ecumenic deoarece se găsea aproape de reşedinţa lui Constantin din Nicomidia. La această reşedinţă Eusebiu de Nicomidia l-a botezat pe Constantin în 337.

După ce zona a fost cucerită de turcii otomani în 1326, numele oraşului a fost schimbat în Izmit.

Sfinți din Nicomidia

Sfinții 20.000 mucenici din Nicomidia

La anul 288, din porunca împăratului Diocleţian (284-305), în timpul unei persecuţii împotriva creştinilor, s-a dat foc bisericii din Nicomidia, murind pentru Hristos douăzeci de mii de creştini ca sfinţi mucenici. Episcop al orașului Nicomidia era atunci sfântul ierarh Antim. El s-a aflat în fruntea credincioşilor săi în această încercare şi i-a încurajat a-şi pune în Dumnezeu toată încrederea şi nădejdea. Prin harul şi providenţa lui Dumnezeu, sfântul Antim şi alţi câţiva creştini, au scăpat atunci de moarte şi s-au ascuns în munţii din împrejurimi. Dar după câţiva ani ei au fost prinşi şi sfântul episcop a fost adus legat înaintea lui Maximian (305-311), unde a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos. După ce a fost chinuit în zadar ca să abjure credința creștină, i s-a tăiat capul.

Sfinții 20.000 de mucenici sunt prăznuiți la data de 28 decembrie, iar prăznuirea sfântului ierarh Antim se face la data de 3 septembrie.

Izvoare