Nicolae Velimirovici

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 27 noiembrie 2006 17:07, autor: Radu (Discuție | contribuții)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
Sf. Nicolae Velimirovici (1880-1956)

Format:Orthodoxyinamerica Părintele nostru între sfinţi, Episcopul Nicolae Velimirovici (Nikolaj Velimirović, Николај Велимировић, 5 Ianuarie 1880 - 18 Martie 1956) a fost episcop al Žičei (Jicia) în Serbia şi autorul a mai multe cărţi ortodoxe. Cea mai cunoscută lucrare a sa este Prologul de la Ohrida.

Viaţa

Nicolae Velimirovici s-a născut în sătucul Lelici, din Serbia apuseană. A urmat cursurile Seminarului Sf. Sava din Belgrad, absolvind în 1905. A obţinut o bursă de doctorat la Universitatea din Berna (1908), publicându-şi teza în limba germană, în 1910; doctoratul în filosofie a fost pregătit la Oxford şi susţinut la Geneva, în franceză, pe tema Filozofija Berklija (Filosofia lui Berkeley), în 1909. La sfârşitul anului 1909 a fost tuns în monahism. În 1919, Arhimandritul Nicolae a fost hirotonit episcop al Jicei, în cadrul Bisericii Sârbe.

În Aprilie 1915, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost trimis de către Biserica Sârbă în Anglia şi America, unde a susţinut numeroase cuvântări, luptând pentru unitatea sârbilor şi a popoarelor slave de miazăzi. La începutul lui 1919 se întoarce în Serbia, iar în 1920 este strămutat în Arhiepiscopia Ohridei din Macedonia, unde, în 1935, a reconstruit cimitirul soldaţilor germani ucişi.

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941, Episcopul Nicolae este arestat de către nazişti pe când se afla în Mănăstirea Jicia (care a fost la scurtă vreme jefuită şi dărâmată), fiind apoi închis în Mănăstirea Liubostinia (unde, după o execuţie în massă, a replicat spunând următoarele: "Aceasta este cultura germană, să ucizi sute de sârbi nevinovaţi, din pricina morţii unui soldat german?! Şi turcii erau mai drepţi…"). Mai târziu, acest "nou Gură de Aur" a fost transferat în Mănăstirea Voiloviţa (lângă Pancevo), unde a stat închis împreună cu Patriarhul sârb Gavriil (Dozici), până la sfârşitul lui 1944.

La 14 Decembrie 1944, a fost trimis la Dahau, împreună cu Patriarhul sârb Gavriil, unde unele surse (îndeosebi istorici ai Bisericii) consemnează că a fost întemniţat şi torturat.[1]

După război, părăseşte Iugoslavia comunistă şi imigrează în Statele Unite ale Americii, în 1946. Aici va începe să predea în cadrul câtorva seminare creştine ortodoxe, precum Seminarul Ortodox Sârb Sf. Sava din Libertyville, Illinois, Mănăstirea şi Seminarul Theologic Ortodox Sf. Tihon, din South Canaan, Pennsylvania (unde a fost rector; aici a şi murit) şi Seminarul Teologic Ortodox Sf. Vladimir, din Crestwood, New York. A trecut la Domnul pe 18 Martie 1956.

Alleged Anti-Semitism

Although recently glorified as a saint by the Church of Serbia, his writings remain highly controversial. Nikolaj Velimirovic was allegedly anti-semitic and he is supposed to have approved of the holocaust. (See Bishop Nikolaj Velimirovic: Addresses to the Serbian People—Through the Prison Window. Himmelsthur, Germany: Serbian Orthodox Eparchy for Western Europe, 1985, pp. 161-162).

Others regard his address from Dachau as having been under duress[2][3] and point to the lack of other anti-semitic statements in the rest of his large corpus of writings. He is recorded variously to have said that the Jews "crucified Christ," but such a statement is historically no different from that in the Bible or what Christians have been saying for centuries, which is more an allegation of historical fact rather than the racism which is the heart of anti-semitism.

Proslăvirea ca sfânt

La 19 Mai 2003, Sfântul Sinod al episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe a hotărât, în unanimitate, trecerea Episcopului Nicolae (Velimirovici) al Ohridei şi Jiciei în sinaxarul de sfinţi al sfintei noastre Biserici Ortodoxe.

Sfântul Nicolae Velimirovici a fost numit, nu de puţine ori, "Noul Gură de Aur al Serbiei". Sfântul Ioan Maximovici, Arhiepiscopul rus al San Francisco-ului, care a fost în tinereţe profesor la un seminar din eparhia Jiciei, spunea despre el că este "un mare sfânt, un Hrisostom al zilelor noastre, a cărui însemnătate pentru Ortodoxia contemporană poate fi comparată doar cu cea a Mitropolitului Antonie (Hrapoviţki)… Amândoi au fost dascăli soborniceşti ai Bisericii Ortodoxe".

Cântări

Troparul (Glas 8)

O golden-tongued preacher proclaiming the risen Christ,
Everlasting guide of the cross-bearing Serbian people,
Resounding harp of the Holy Spirit, and dear to monastics who rejoice in you,
Pride and boast of the priesthood, teacher of repentance, master for all nations,
Guide of those in the army of Christ as they pray to God,
Holy Nicholas teacher in America and pride of the Serbian people,
With all the saints, implore the only Lover of mankind
To grant us peace and joy in his heavenly kingdom!

Condacul (Glas 3)

Born at Lelich in Serbia,
You served as archpastor at the church of Saint Nahum in Ochrid.
Taking your place on the throne of Saint Sabbas at Zhicha,
You taught God's people and enlightened them with the Gospel.
You brought people to repentance and the love of Christ,
And for Christ you endured suffering at Dachau.
Therefore we glorify you, a new Nicholas well–pleasing to God.

Citate

"Nu trebuie să dorim moartea păcătosului, ci pocăinţa sa. Nimic nu-l îndurerează mai mult pe Domnul, cel ce pentru păcătoşi a pătimit pe Cruce, ca atunci când îi cerem moartea unui păcătos, să-l înlăture pe acesta din calea noastră. Apostolul Carp şi-a pierdut odată răbdarea şi s’a rugat lui Dumnezeu să trimită moartea asupra a doi păcătoşi: un păgân şi un lepădat de credinţă. Atunci însuşi Domnul Hristos i s’a arătat lui Carp şi i-a zis: 'Loveşte-mă! Sânt gata să mă răstignesc din nou pentru mântuirea oamenilor'. Sfântul Carp i-a povestit această întâmplare Sfântului Dionisie Areopagitul, care a aşternut-o pe hârtie, drept învăţătură tuturor celor din Biserică că trebuie să ne rugăm pentru mântuirea păcătoşilor, nu pentru nimicirea lor – fiindcă nici Domnul nu vrea să piară cineva, ci toţi la pocăinţă să vie (2 Petru 3:9)" -- Prologul de la Ohrid. _____________

"Binecuvântează-i pe vrăjmaşii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez şi nu îi blestem.

"Vrăjmaşii m-au purtat către îmbrăţişarea Ta, mai mult decât au făcut-o prietenii.

"Prietenii m-au legat pământului, vrăjmaşii m-au slobozit din robia pământului şi mi-au dărâmat toate năzuinţele mele lumeşti.

"Vrăjmaşii m-au făcut străin tărâmurilor lumeşti şi locuitor în afara lumii. Precum un dobitoc hăituit îşi găseşte un adăpost mai sigur decât unul ce nu e hăituit, la fel şi eu, prigonit de vrăjmaşi, am aflat cel mai ferit Lăcaş, adăpostindu-mă dinapoia Cortului tău, unde nici prietenii, nici vrăjmaşii nu îmi pot omorî sufletul.

"Binecuvântează-i pe vrăjmaşii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez şi nu îi blestem.

"Ei, mai degrabă decât mine, au mărturisit păcatele mele dinaintea lumii.

"Ei m-au pedepsit, de câte ori când am pregetat să o fac eu însumi.

"Ei m-au chinuit, de câte ori când am încercat să scap chinurilor.

"Ei m-au ocărât, de câte ori când m-am linguşit în sine-mi.

"Ei au scuipat asupră-mi, de câte ori când m-am umplut de mândrie.

"Binecuvântează-i pe vrăjmaşii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez şi nu îi blestem.

"De câte ori m-am făcut înţelept, ei mi-au zis nebun.

"De câte ori m-am ridicat întru mărire, m-au batjocorit precum un pitic.

"De câte ori am vrut să conduc oamenii, m-au împins în spate.

"De câte ori m-am grăbit spre a mă îmbogăţi, m-au împiedicat cu o mână de fier.

"De câte ori am crezut că voi dormi în pace, m-au trezit din adormire.

"De câte ori am încercat să zidesc o casă spre o viaţă lungă şi liniştită, au dărâmat-o şi m-au alungat.

"Cu adevărat, vrăjmaşii m-au îndepărtat de la faţa lumii şi mi-au întins mâinile către poala veştmântului tău.

"Binecuvântează-i pe vrăjmaşii mei, Doamne. Eu însumi îi binecuvântez şi nu îi blestem.

"Binecuvântează-i şi îi sporeşte; înmulţeşte-i şi fă-i pe ei şi mai înverşunaţi împotriva mea:

"pentru ca fuga mea către Tine să nu aibă întoarcere;

"pentru ca toată nădejdea mea în oameni să se împrăştie precum pânza de păianjen;

"pentru ca liniştea desăvârşită să înceapă a domni în sufletul meu;

"pentru ca inima mea să ajungă mormânt celor doi gemeni ticăloşi, mândria şi mânia;

"pentru ca să pot chivernisi toată comoara mea cea cerească;

"ah, pentru ca să pot odată să mă slobozesc din înşelarea de sine, care m-a prins în îngrozitoarele mreje ale vieţii celei neadevărate.

"Vrăjmaşii m-au învăţat să cunosc ceea ce puţini alţii mai cunosc, că cineva nu are alţi vrăjmaşi în lume decât pe sine.

"Cineva îşi urăşte vrăjmaşii doar atunci când nu îşi dă seama că nu-i sunt vrăjmaşi, ci prieteni nemiloşi.

"Cu adevărat, greu îmi este a spune cine mi-a făcut mai mult bine şi cine mi-a făcut mai mult rău, în lume: prietenii sau vrăjmaşii.

"Prin urmare, binecuvântează-i, Doamne, atât pe prieteni, cât şi pe vrăjmaşi.

"Un rob îşi blesteamă vrăjmaşii, căci nu pricepe. Dar un fiu îi binecuvântează, pentru că el pricepe.

"Căci un fiu cunoaşte că vrăjmaşii săi nu îi pot atinge viaţa.

"Prin urmare, el păşeşte slobod în rândul lor şi se roagă Domnului pentru ei. " -- Din Rugăciuni pe ţărmul lacului, 1999[4]

Lucrări

Cărţi

  • Beyond Sin and Death (1914)
  • The Spiritual Rebirth of Europe (1917)
  • Orations on the Universal Man (1920)
  • Thoughts on Good and Evil (1923)
  • Homilias, volumes I and II (1925)
  • Prologue from Ohrid (1926)
  • The Faith of Educated People (1928)
  • The War and the Bible (1931)
  • The Symbols and Signs (1932)
  • "Immanuel" (1937)
  • The Religion of Njegos
  • Speeches under the Mount
  • The Faith of the Saints (1949) (an Orthodox Catechism in English)
  • Cassiana - the Science on Love (1952)
  • The Only Love of Mankind (1958)
  • The First Gods Law and the Pyramid of Paradise (1959)
  • The Life of St. Sava. St. Vladimir's Seminary Press, 1989. ISBN 0881410659

Articole

Legături externe