Nicolae I al Romei: Diferență între versiuni
(traducerea introducerii) |
(+imagine) |
||
(Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori) | |||
Linia 1: | Linia 1: | ||
− | + | [[Fișier:Pope Nicholas I.jpg|right|180px]] | |
− | '''Nicolae I al Romei''', numit și '''Nicolae cel Mare''', a fost [[episcop]] al Romei („[[Papă]]”) între anii 858-867. Afirmația sa că papa Romei are autoritate suzerană asupra tuturor creștinilor în chestiuni de credință și morală a adus o puternică opoziție din partea Bisericilor Răsăritene. Sprijinul său față de [[Ignatie al Constantinopolului| | + | '''Nicolae I al Romei''', numit și '''Nicolae cel Mare''', a fost [[episcop]] al Romei („[[Papă]]”) între anii 858-867. Afirmația sa că papa Romei are autoritate suzerană asupra tuturor creștinilor în chestiuni de credință și morală a adus o puternică opoziție din partea Bisericilor Răsăritene. Sprijinul său față de [[Ignatie al Constantinopolului|Patriarhul Ignatie]], care fusese înlăturat din funcție în favoarea [[Fotie cel Mare|Patriarhului Fotie I cel Mare]] a înrăutățit serios relațiile dintre Roma și [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]]. |
==Viața== | ==Viața== | ||
− | + | Nicolae s-a născut în jurul anului 800, fiul lui Teodore, Defensorul. După ce a primit educație la Lateran, Nicolae a intrat în slujba Bisericii la o vârstă fragedă. A fost făcut [[subdiacon]] de către Papa Serghie al II-lea și [[Hirotonie|hirotonit]] [[diacon]] de către Leon al IV-lea. După moartea Papei Benedict al III-lea la [[7 aprilie]] 858, Nicolae a fost ales [[papă]] la [[24 aprilie]], în timp ce Împăratul Sfântului Imperiu Roman, Ludovic al II-lea, se afla la Roma și a exercitat influență asupra alegerii. Împăratul a fost prezent și la consacrarea și [[Întronizare|întronizarea]] lui Nicolae în Biserica San Pietro. | |
− | + | Nicolae a devenit papă într-o Europă occidentală care își pierdea integritatea, se apropia de anarhie și într-un mediu în care chiar și moralitatea creștină era disprețuită. În acest context, Papa Nicolae a apărut ca un reprezentant conștiincios al primatului Bisericii, plin de o înaltă concepție a misiunii sale de apărare a moralității creștine și a legii lui [[Dumnezeu]] împotriva episcopilor puternici. Împotriva ierarhilor rătăciți, Papa Nicolae a luat măsuri ferme pentru a-i forța să recunoască prerogativele [[Scaunul episcopului|scaunului]] papal, utilizând [[Excomunicare|excomunicarea]] atunci când a fost necesar. | |
− | + | De remarcat sunt acțiunile sale împotriva [[Arhiepiscop|Arhiepiscopului]] Ioan de Ravena, care, pe lângă tratamentul aspru al episcopilor și [[Preot|preoților]] săi subordonați, a recurs la falsificarea documentelor pentru a-și susține pretențiile împotriva scaunului roman. Adus înaintea unui [[sinod]] de episcopi la Roma, Ioan s-a supus, dar s-a răzvrătit din nou alături de arhiepiscopii din Trier și Köln, forțând o altă excomunicare înainte de a se supune din nou. Împotriva Arhiepiscopului Hincmar de Reims, Nicolae și-a afirmat dreptul de a primi apeluri finale de la episcopii care erau în conflict cu scaunul din Reims cu privire la cauze legale importante (lat. ''causae majores''). În 861, Episcopul Rothad de Soissons a apelat la Papa Nicolae împotriva destituirii sale de către Sinodul de la Soissons, în pofida obiecțiilor Arhiepiscopului Hincmar, care în cele din urmă a recunoscut prerogativele scaunului papal. | |
− | + | Nicolae a menținut aceeași zel și în alte eforturi de a menține disciplina bisericească, în special în ceea ce privește legile privind [[căsătoria]]. Printre aristocrați, el a pus sub [[anatema]] soția Contelui Boso, Ingiltrud, care l-a părăsit, după ce a refuzat porunca Papei Nicolae de a se întoarce la soțul ei. | |
− | + | În mijlocul conflictelor dintre împărat și [[Patriarh|patriarhii]] din [[Constantinopol]], Nicolae s-a așezat ca un conducător divin al Bisericii când, în 857, [[Fotie]] a fost întronat după ce Patriarhul [[Ignatie al Constantinopolului|Ignatie]] a fost presupus a fi destituit. Considerând acțiunea ilegală, el a cerut patriarhilor din Orient și toți episcopii lor să refuze recunoașterea lui Fotie. Apoi, în aprilie 863, a convocat un sinod roman care l-a excomunicat pe Patriarhul Fotie. Conform istoricului Francis Dvornik, Patriarhul Ignatie se retrăsese de fapt, făcându-l pe Patriarhul Fotie un patriarh legitim. | |
− | + | Nicolae a încurajat activitatea misionară a [[Biserica Romei|Bisericii Romane]]. În Balcani, în 863, l-a încurajat pe Prințul [[Boris al Bulgariei]], care fusese convertit împreună cu poporul său la creștinism de misionari greci, să se alăture scaunului roman. Cu toate acestea, la sfârșit, Boris s-a alăturat Bisericii de Răsărit. | |
− | + | În viața sa personală, Nicolae a fost ghidat de un spirit de [[asceză]] și evlavie creștină sinceră. A reconstruit și a dotat mai multe biserici și a fost apreciat de cetățenii romani. | |
− | + | Papa Nicolae a murit la [[13 noiembrie]] 867. | |
Linia 28: | Linia 28: | ||
{{end box}} | {{end box}} | ||
− | == | + | ==Surse== |
*[http://www.newadvent.org/cathen/11054a.htm Catholic Encyclopedia: Pope St. Nicholas I] | *[http://www.newadvent.org/cathen/11054a.htm Catholic Encyclopedia: Pope St. Nicholas I] | ||
*[[Wikipedia: Pope_Nicholas_I]] | *[[Wikipedia: Pope_Nicholas_I]] | ||
*[http://www.cfpeople.org/Books/Pope/POPEp106.htm St. Nicholas I, the Great] | *[http://www.cfpeople.org/Books/Pope/POPEp106.htm St. Nicholas I, the Great] | ||
− | == | + | ==Legături externe== |
*[http://www.orthodoxchristianity.net/index.php?option=com_content&view=article&catid=14:articles&id=22:which-councils-are-ecumenical Francis Dvornik: Which Councils are Ecumenical?] | *[http://www.orthodoxchristianity.net/index.php?option=com_content&view=article&catid=14:articles&id=22:which-councils-are-ecumenical Francis Dvornik: Which Councils are Ecumenical?] | ||
− | [[Category: | + | [[Category:Episcopi]] |
− | [[Category: | + | [[Category:Papi ai Romei]] |
− | |||
[[en:Nicholas I of Rome]] | [[en:Nicholas I of Rome]] |
Versiunea curentă din 19 octombrie 2023 06:44
Nicolae I al Romei, numit și Nicolae cel Mare, a fost episcop al Romei („Papă”) între anii 858-867. Afirmația sa că papa Romei are autoritate suzerană asupra tuturor creștinilor în chestiuni de credință și morală a adus o puternică opoziție din partea Bisericilor Răsăritene. Sprijinul său față de Patriarhul Ignatie, care fusese înlăturat din funcție în favoarea Patriarhului Fotie I cel Mare a înrăutățit serios relațiile dintre Roma și Constantinopol.
Viața
Nicolae s-a născut în jurul anului 800, fiul lui Teodore, Defensorul. După ce a primit educație la Lateran, Nicolae a intrat în slujba Bisericii la o vârstă fragedă. A fost făcut subdiacon de către Papa Serghie al II-lea și hirotonit diacon de către Leon al IV-lea. După moartea Papei Benedict al III-lea la 7 aprilie 858, Nicolae a fost ales papă la 24 aprilie, în timp ce Împăratul Sfântului Imperiu Roman, Ludovic al II-lea, se afla la Roma și a exercitat influență asupra alegerii. Împăratul a fost prezent și la consacrarea și întronizarea lui Nicolae în Biserica San Pietro.
Nicolae a devenit papă într-o Europă occidentală care își pierdea integritatea, se apropia de anarhie și într-un mediu în care chiar și moralitatea creștină era disprețuită. În acest context, Papa Nicolae a apărut ca un reprezentant conștiincios al primatului Bisericii, plin de o înaltă concepție a misiunii sale de apărare a moralității creștine și a legii lui Dumnezeu împotriva episcopilor puternici. Împotriva ierarhilor rătăciți, Papa Nicolae a luat măsuri ferme pentru a-i forța să recunoască prerogativele scaunului papal, utilizând excomunicarea atunci când a fost necesar.
De remarcat sunt acțiunile sale împotriva Arhiepiscopului Ioan de Ravena, care, pe lângă tratamentul aspru al episcopilor și preoților săi subordonați, a recurs la falsificarea documentelor pentru a-și susține pretențiile împotriva scaunului roman. Adus înaintea unui sinod de episcopi la Roma, Ioan s-a supus, dar s-a răzvrătit din nou alături de arhiepiscopii din Trier și Köln, forțând o altă excomunicare înainte de a se supune din nou. Împotriva Arhiepiscopului Hincmar de Reims, Nicolae și-a afirmat dreptul de a primi apeluri finale de la episcopii care erau în conflict cu scaunul din Reims cu privire la cauze legale importante (lat. causae majores). În 861, Episcopul Rothad de Soissons a apelat la Papa Nicolae împotriva destituirii sale de către Sinodul de la Soissons, în pofida obiecțiilor Arhiepiscopului Hincmar, care în cele din urmă a recunoscut prerogativele scaunului papal.
Nicolae a menținut aceeași zel și în alte eforturi de a menține disciplina bisericească, în special în ceea ce privește legile privind căsătoria. Printre aristocrați, el a pus sub anatema soția Contelui Boso, Ingiltrud, care l-a părăsit, după ce a refuzat porunca Papei Nicolae de a se întoarce la soțul ei.
În mijlocul conflictelor dintre împărat și patriarhii din Constantinopol, Nicolae s-a așezat ca un conducător divin al Bisericii când, în 857, Fotie a fost întronat după ce Patriarhul Ignatie a fost presupus a fi destituit. Considerând acțiunea ilegală, el a cerut patriarhilor din Orient și toți episcopii lor să refuze recunoașterea lui Fotie. Apoi, în aprilie 863, a convocat un sinod roman care l-a excomunicat pe Patriarhul Fotie. Conform istoricului Francis Dvornik, Patriarhul Ignatie se retrăsese de fapt, făcându-l pe Patriarhul Fotie un patriarh legitim.
Nicolae a încurajat activitatea misionară a Bisericii Romane. În Balcani, în 863, l-a încurajat pe Prințul Boris al Bulgariei, care fusese convertit împreună cu poporul său la creștinism de misionari greci, să se alăture scaunului roman. Cu toate acestea, la sfârșit, Boris s-a alăturat Bisericii de Răsărit.
În viața sa personală, Nicolae a fost ghidat de un spirit de asceză și evlavie creștină sinceră. A reconstruit și a dotat mai multe biserici și a fost apreciat de cetățenii romani.
Papa Nicolae a murit la 13 noiembrie 867.
Nicolae I al Romei | ||
---|---|---|
Precedat de: Benedict al III-lea |
Papă al Romei 858 - 867 |
Urmat de: Adrian al II-lea |
Surse
Legături externe
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări > Ortodoxia în Europa Vestică > Ortodoxia în Italia > Papi ai Romei
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Episcopi
Categorii > Oameni > Episcopi
Categorii > Oameni > Episcopi > Episcopi după localitate