Nicolae (Corneanu) al Banatului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Viața: referințe)
Linia 15: Linia 15:
 
În cadrul Bisericii Ortodoxe Române, Nicolae Corneanu a mai fost locțiitor de [[Mitropolia Ardealului|mitropolit al Ardealului]] (în perioada aprilie - iunie 1967) și locțiitor de [[Mitropolia Olteniei|mitropolit al Olteniei]] (octombrie 1977 - aprilie 1978).<ref name=dictionarul/>
 
În cadrul Bisericii Ortodoxe Române, Nicolae Corneanu a mai fost locțiitor de [[Mitropolia Ardealului|mitropolit al Ardealului]] (în perioada aprilie - iunie 1967) și locțiitor de [[Mitropolia Olteniei|mitropolit al Olteniei]] (octombrie 1977 - aprilie 1978).<ref name=dictionarul/>
  
În 1992 a fost ales membru de onoare al Academiei Române, iar în anul 2000 a fost distins cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce, conferit de președintele de atunci al României, Emil Constantinescu.
+
În 1992 a fost ales membru de onoare al Academiei Române,<ref>[https://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=C ''Academia Română - membrii Academiei din 1866 până în prezent'']</ref> iar în anul 2000 a fost distins cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce, conferit de președintele de atunci al României, Emil Constantinescu.<ref>[http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/25586 ''Portal Legislativ: Decretul nr. 516 din 30 noiembrie 2000''], Legislatie.just.ro, accesat la 4 iunie 2019}}</ref>
  
 
== Lucrări publicate ==
 
== Lucrări publicate ==

Versiunea de la data 4 iunie 2019 05:35

IPS Nicolae Corneanu

Nicolae Corneanu (n. 21 noiembrie 1923, Caransebeș - d. 28 septembrie 2014, Timișoara) a fost un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, Mitropolit al Banatului între anii 1962-2014.

Viața

După ce a urmat studiile gimnaziale și liceale în orașul natal (Caransebeș), în 1942 Nicolae Corneanu a fost admis la Facultatea de Teologie din București, pe care a absolvit-o în 1946. În paralel, a urmat și cursurile Facultății de Filologie a Universității din București. În 1949 și-a susținut teza de doctorat în teologie cu titlul „Viața și petrecerea Sfântului Antonie. Începuturile monahismului creștin pe Valea Nilului”.[1]

În 1949 a devenit profesor suplinitor la Academia Teologică Ortodoxă Română din Caransebeș. Între anii 1956-1958 a fost profesor de limba greacă și limba franceză la Seminarul Teologic „Ioan Popasu” din Caransebeș, iar în 1959 conferențiar la Institutul Teologic din Sibiu, unde a predat teologia simbolică și limba greacă.[1] De asemenea, a conferențiat la Oxford, la Universitatea Humboldt din Berlin și la Fundația Pro Oriente din Viena.[2]

În paralel, începând din 1949 a activat în administrația Mitropoliei Banatului ca secretar și consilier.[2]

La 15 decembrie 1960 Nicolae Corneanu a fost ales episcop al Aradului, fiind hirotonit la 15 ianuarie 1961 și înscăunat la 22 ianuarie în același an.[1]

La 17 februarie 1962 a fost ales arhiepiscop al Timișoarei și Caransebeșului și mitropolit al Banatului, înscăunarea sa având loc la 4 martie 1962. A păstorit Mitropolia Banatului până la decesul său (28 septembrie 2014).[1]

În cadrul Bisericii Ortodoxe Române, Nicolae Corneanu a mai fost locțiitor de mitropolit al Ardealului (în perioada aprilie - iunie 1967) și locțiitor de mitropolit al Olteniei (octombrie 1977 - aprilie 1978).[1]

În 1992 a fost ales membru de onoare al Academiei Române,[3] iar în anul 2000 a fost distins cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Mare Cruce, conferit de președintele de atunci al României, Emil Constantinescu.[4]

Lucrări publicate

  • Aspecte din lirica ambroziană, în: Studii teologice, XI (1959), nr. 7-8, p. 443-452
  • Actualitatea tratatului lui Tertulian "Despre prescripția ereticilor", în: Mitropolia Moldovei și Sucevei, XXXV (1959), nr. 9 -12, p. 580-588
  • Tălmăciri din lirica ambroziană, în: Mitropolia Moldovei și Sucevei, XXXVII (1961), nr. 1-2, p. 9-17
  • Învățătura creștină ortodoxă, Tipografia Mitropoliei, Timișoara, 1971
  • Ieșit-a semănătorul. Culegere de predici, Tipografia Mitropoliei, Timișoara, 1974
  • Pedobaptismul de-a lungul vremii, Tipografia Mitropoliei, Timișoara, 1975
  • Fundamentarea teologică a pedobaptismului, Tipografia Mitropoliei, Timișoara, 1979
  • Temeiurile învățăturii ortodoxe, Tipografia Mitropoliei, Timișoara, 1981
  • Învățătura ortodoxă despre mântuire, Tipografia Mitropoliei, Timișoara, 1983
  • Contribuția Banatului la teologia și spiritualitatea românească, Tipografia Mitropoliei, Timișoara, 1983
  • Culegere de predici, Tipografia Mitropoliei, Timișoara, 1984
  • Studii patristice. Aspecte din vechea literatură creștină, Tipografia Mitropoliei, Timișoara, 1984
  • Biserica românească din nord-vestul țării în timpul prigoanei horthyste, Editura Patriarhiei, București, 1986
  • Patristica mirabilia, Editura Mitropoliei, Timișoara, 1987
  • Quo Vadis, studii, note și comentarii teologice, Timișoara, 1990, 428 p.
  • Origen și Celsus: Confruntarea creștinismului cu păgânismul, Editura Anastasia, București,1999
  • Pe baricadele presei bisericești (2 vol.), Ed. Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1999 (publicistică)
  • Pe firul vremii. Meditații ortodoxe, Editura Jurnalul Literar, București, 2000
  • Credință și viață. Culegere de studii teologice, Dacia, Homo religiosus, Cluj-Napoca, 2001
  • Patristica mirabilia, Polirom, Iași, 2001
  • Miscellanea patristica, Editura Amarcord, Timișoara, 2001
  • Popasuri duhovnicești, Editura Învierea, Timișoara, 2001
  • În pas cu vremea, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara, 2002
  • Patristica: filosofia care mângâie, Eikon, Cluj-Napoca, 2004 [5]
  • Pentru mai binele obștesc, culegere de articole, Timișoara: Editura „Învierea” a Arhiepiscopiei Timișoarei, 2008.[6]
  • Pe aripile cuvântului, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 2009, 263 p.

Traduceri

  • Scara raiului de Sfântul Ioan Scărarul, a VII-a ediție, Timișoara, Editura „Învierea” a Arhiepiscopiei Timișoarei, 2008 (ed. I: 1994, ed. Amarcord)[6]

Note

Bibliografie

Surse


Casetă de succesiune:
Nicolae (Corneanu) al Banatului
Precedat de:
Vasile Lăzărescu
Mitropolit al Banatului
1962-2014
Urmat de:
Ioan Selejan