Modificări

Salt la: navigare, căutare

Nicodim Aghioritul

47 de octeți adăugați, 16 noiembrie 2007 13:33
fără descrierea modificării
{{În curs}}
{{diacritice}}
 
[[Image:StNicodemusOfTheHolyMountain.jpg|160px|thumb|right|Icoană a Sfântului Nicodim Aghioritul]]
Cel întru Sfinți și purtătorul de Dumnezeu Părintele nostru, '''Sfântul Nicodim Aghioritul''' a fost un mare [[teolog]] și învățător al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], reînnoitor al [[isihasm]]ului, [[drept canonic|canonist]], [[hagiografie|haghiolog]] și scriitor de poeme liturgice. Sfântul Nicodim a fost canonizat de Biserica Ortodoxă în 1955, iar prăznuirea sa se face în ziua de [[14 iulie]]
După ce a rămas câtva timp în compania lui Silvestru din Cezareea în chilia [[Vasile cel Mare|Sfântului Vasile]], unde altădată trăise Sfântul [[Teofil Izvorâtorul de Mir]] (prăznuit pe [[8 iulie]]), Nicodim își reia viața singuratică și își continuă lucrarea apostolică. Îmbrăcat în zdrențe și încălțat cu saboți greoi, se considera cel mai lipsit de însemnătate dintre toți. Nu gătea niciodată și mânca orez fiert sau miere diluata în apa, însoțită de câteva măsline și de fasole muiată. Când era chinuit de o foame puternică, se ducea la vecinii săi la masă; dar cel mai adesea, antrenat în discuții, uita să mănânce. Nu era cunoscut sa aiba alte activități în afară de rugăciune și de studiu. La orice oră din zi sau din noapte putea fi găsit fie aplecat asupra unei cărți fie asupra mesei sale de lucru, fie, cu bărbia înclinată spre partea superioară a trupului, pentru a face să coboare mintea sa în cele mai profunde părți ale inimii și să cheme cu ardoare Sfântul Nume al lui Iisus. Devenise cu totul "rugăciune" și, prin aceasta uniune intimă cu Hristos, Harul dumnezeiesc lăsase în inima sa toată comoara Bisericii. Când scria, era atât de cufundat în ceea ce făcea încât, într-o zi, un călugăr venit să îl viziteze și găsindu-l la lucru îi puse în gură o bucată de pâine proaspătă. Când trecu din nou seara pe la el, îl găsi pe Sfânt în aceeași poziție, cu bucata de pâine în gură, ca și cum nu și-ar fi dat seama de nimic.
El redacta atunci un amplu comentariu despre ''Epistolele'' [[Apostolul Pavel|Sfântului Pavel]], după Sfântul [[Teofilact al Bulgariei]], precum si comentariul ''Epistolelor Catolice'' <ref> ??? </ref>. Compunea totodată și un comentariu la cele nouă Ode scripturale, intitulat ''Grădina Harului'' și traducea comentariul la [[Psalmi]] scris de Eftimie ZigabinosZigaben. La fel ca în toate celelalte opere ale sale, Sfântul Nicodim depășea cu mult sarcina unui simplu traducător. Plecând de la un comentator tradițional, el îl completa cu note din abundență, pline de mărturii ale celorlalți Părinți ai Bisericii despre nenumarate subiecte. Izvor nesecătuit, el edită și o selecție a ''Vieților Sfinților din vechime'' (''Neon Eklogion'') și ''Noul Martirologiu: culegere a vieților noilor [[mucenic|Martiri]]'', destinată să întărească credința creștinilor asupriți sub jugul otoman și datorită căreia mulți dintre cei care negau existența lui Dumnezeu s-au convertit și s-au adăugat la glorioasa armată a mucenicilor. Plin de grijă ca întotdeauna față de educația poporului lui Dumnezeu, el compune de asemenea un ''Manual al bunelor deprinderi creștine'' (''Hristoitia''), admirabil rezumat al învățăturilor morale ale Sfântului [[Ioan Gură de Aur]].
Zilnic, toți cei care fuseseră răniți de păcat sau de [[apostazie]] (lepădarea de credință), neglijând să ceară ajutor de la [[episcop]]i și [[duhovnic]]i, alergau spre [[ascet]]ul din Kapsala pentru a găsi vindecare și mângâiere sufletului lor. Și nu numai călugări, ci și mireni veniți de departe, astfel încât Sfântul se plângea că nu putea să se mai dedice rugăciunii asa cum și-o dorea și ar fi vrut să plece din nou într-un loc pustiu și necunoscut. Dar boala îl împiedică de la aceasta. În vârstă de numai 57 de ani, dar epuizat de asceză și de lucrările de editare - care ar putea umple o bibliotecă întreagă - el slăbi într-atât încât nici o sporire a hranei nu putea să îl vindece. Își părăsi atunci sihăstria de la Kapsala pentru a trăi o vreme în chilia prietenilor săi Skurtei, la Karyes (acolo sunt păstrate [[MoașteMoaşte]]le sale, în [[biserică|biserica]] de curând ridicată în cinstea sa), apoi la unul din vecinii lor, călugăr [[iconograf]]. Atunci a redactat el, cu prețul a doi ani de muncă, ''Sinaxarul[[Sinaxar]]ul'' <ref>Această traducere a ''Sinaxarului de la Constantinopol'', profund revizuită pe baza manuscriselor sale, are și astăzi autoritate în [[Biserica Ortodoxă a Greciei|Biserica greacă]] și a folosit drept suport ''Sinaxarului'' după care se inspiră și prezentul articol</ref>.
===Mutarea la Domnul===
*Cuv. Efthimie Zigaben, Sf. Nicodim Aghioritul, ''Psaltirea în tâlcuirile Sfinților Părinți'', 2 volume, Egumenița, București, an ????
*Sf. Nicodim Aghioritul, Neofit Kafsokalivitul, ''Deasa împărtășire cu Preacuratele lui Hristos Taine'', traducere de Arhim. Petroniu Tănase, Ed. Reîntregirea [Isvoare duhovnicești], Alba-iulia, an????
 
==Note==
<references/>
==Surse==
==A se vedea și==
* [[drept Drept canonic]]
* [[Pidalion]]ul
* [[Isihasm]]
* [[Muntele Athos]]
* [[Filocalia]]
==Legături externe==
6.119 modificări

Meniu de navigare