Modificări

Salt la: navigare, căutare

Nicodim Aghioritul

2.461 de octeți adăugați, 30 aprilie 2016 17:15
m
el
{{În curs}}
{{diacritice}}
 
[[Image:StNicodemusOfTheHolyMountain.jpg|160px|thumb|right|Icoană a Sfântului Nicodim Aghioritul]]
Cel întru Sfinți și purtătorul de Dumnezeu Părintele nostru, '''Sfântul Nicodim Aghioritul''' a fost un mare [[teolog]] și învățător al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], reînnoitor al [[isihasm]]ului, [[drept canonic|canonist]], [[hagiografie|haghiolog]] și scriitor de poeme liturgice. Sfântul Nicodim a fost canonizat de Biserica Ortodoxă în 1955, iar prăznuirea sa se face în ziua de [[14 iulie]].
==Viața==
Sfântul Nicodim Aghioritul s-a născut în anul 1749 în insula Naxos din arhipelagul Cicladelor(Grecia). Părinții săi, pioși și cu frica de Dumnezeu, i-au dat numele Nicolae la Sfântul [[Botez]] și l-au încredințat [[preot]]ului satului ca să-l învețe să citească. Spre deosebire de ceilalți copii, nu-i plăceau jocurile zgomotoase, dedicându-și timpul liber lecturilor. Fusese înzestrat de Dumnezeu nu numai cu o inteligență vie, ci și cu o memorie ieșită din comun, care îi permitea să rețină pe dată tot ceea ce citea și să repete apoi totul fără nici o greșeală. Trimis la Smirna la vârsta de 16 ani pentru a urma învățătura dascălului Ierotei la Școala Evanghelică, se face plăcut tuturor, învățătorului și confraților, pentru blândețea sa și rafinamentul deprinderilor sale. În afara Literelor profane și a diferitelor discipline ale [[teologie|științelor sacre]], mai învață latina, franceza și ajunge să stăpânească greaca veche, ceea ce îi permite să îndeplinească misiunea pe care i-o pregătise Dumnezeu: să facă accesibile poporului grec ortodox aflat sub asuprire comorile [[Sfânta Tradiţie|Tradiţiei]] Bisericii. După patru ani de studii la Smirna, ca urmare a unei campanii militare rusești, otomanii ii omoară pe grecii din regiune, astfel că Sfântul Nicodim este constrâns să se întoarcă la Naxos, în patria sa. Îi întâlnește acolo pe [[monah|călugării]] Grigore, Nifon si Arsenie, exilați din [[Muntele Athos|Sfântul Munte]] din cauza controversei "Colivelor", iar aceștia îi trezesc dragostea pentru viața monahală și îl inițiază în practica [[asceză|ascezei]] și a [[Rugăciunea inimii|rugăciunii interioare]]. Aceștia îi spun că la Hidra locuia un om de o mare virtute, versat în doctrina [[Sfinţii Părinţi|Părinţilor Bisericii]], Mitropolitul [[Macarie de Corint]]. Nicolae se duse dar la el cum se duce cerbul însetat la izvorul apelor și găsi în jurul Sfântului Ierarh o mare comuniune de gândire și de aspirații în ceea ce privea necesitatea de a edita de urgență și de a traduce izvoarele Tradiției bisericesti. Acolo îl cunoaște și pe renumitul [[sihastru]] [[Silvestru din Cezareea]], care trăia într-o [[chilie]] retrasă nu departe de oraș. Acest om sfânt îi făcu elogiul plăcerii vieții în singurătate cu asemenea ardoare, încât Nicolae se hotărî să nu mai zăbovească și să ia jugul ușor și blând al lui [[Iisus Hristos|Hristos]]. Luând scrisori de recomandare din partea lui Silvestru, se îmbarcă spre Muntele Athos (1775).
Intră mai întâi După patru ani de studii la Smirna, ca urmare a unei campanii militare rusești, otomanii ii omoară pe grecii din regiune, astfel că Sfântul Nicodim este constrâns să se întoarcă la Naxos, în patria sa. Îi întâlnește acolo pe [[monah|călugării]] Grigore, Nifon si Arsenie, exilați din [[Mănăstirea Dionisiu (Muntele Athos)|Mănăstirea DionisiuSfântul Munte]]din cauza controversei "Colivelor", unde primește repede haina monahicească sub numele de Nicodimiar aceștia îi trezesc dragostea pentru viața monahală și îl inițiază în practica [[asceză|ascezei]] și a [[Rugăciunea inimii|rugăciunii interioare]]. Numit secretar și lector, devine Aceștia îi spun că la scurt timp modelul tuturor frațilorHidra locuia un om de o mare virtute, atât versat în serviciile pe care le înfaptuia cu doctrina [[ascultareSfinţii Părinţi|supunerePărinţilor Bisericii]] , Mitropolitul [[Macarie de Corint]]. Nicolae se duse dar la el cum se duce cerbul însetat la izvorul apelor și fără să crâcnească, precum găsi în jurul Sfântului Ierarh o mare comuniune de gândire și de aspirații în sârguința ceea ce privea necesitatea de a edita de urgență și de a traduce izvoarele Tradiției bisericești. Acolo îl cunoaște și pe renumitul [[sihastru]] [[Silvestru din Cezareea]], care trăia într-o demonstra [[chilie]] retrasă nu departe de oraș. Acest om sfânt îi făcu elogiul plăcerii vieții în rugăciune și asceză. Se întindea singurătate cu fiecare zi tot asemenea ardoare, încât Nicolae se hotărî să nu mai înainte, făcând carnea trupului zăbovească și se supună minții ia jugul ușor și pregătindu-se astfel pentru luptele vieții blând al lui [[isihasmIisus Hristos|isihasteHristos]]. Luând scrisori de recomandare din partea lui Silvestru, se îmbarcă spre Muntele Athos (1775).
Trecuseră doi aniIntră mai întâi în [[Mănăstirea Dionisiu (Muntele Athos)|Mănăstirea Dionisiu]], când Sfântul Macarie din Corintunde primește repede haina monahicească sub numele de Nicodim. Numit secretar și lector, în vizită devine la Sfântul Muntescurt timp modelul tuturor fraților, îl însărcinează atât în serviciile pe Nicodim care le înfăptuia cu revizuirea și pregătirea pentru editare a ''[[Filocalia greacăascultare|Filocalieisupunere]]''și fără să crâcnească, această enciclopedie ortodoxă a rugăciunii precum și în sârguința pe care o demonstra în rugăciune și a vieții spiritualeasceză. Tânărul călugăr Se întindea cu fiecare zi tot mai înainte, făcând carnea trupului să se retrage întrsupună minții și pregătindu-o chilie la Karyes se astfel pentru a îndeplini această sarcină demnă de marii învățători ai isihiei și care cerea o cunoaștere profundă a științei sufletului. Face la fel pentru ''luptele vieții [[Everghetinosisihasm|isihaste]]'' și pentru ''Tratatul despre deasa Împărtășire'', redactat de Sfântul Macarie, dar pe care îl îmbogățește considerabil.
După ce termină această lucrare===Scrieri și traduceri===Trecuseră doi ani, când Sfântul Macarie din Corint, se întoarce în vizită la DionisiuSfântul Munte, dar contactul îl însărcinează pe Nicodim cu Părinții ''Filocalieirevizuirea și pregătirea pentru editare a '', precum și exercițiul intens al [[Rugăciunea inimiiFilocalia greacă|Rugaciunii lui Iisus]] îi treziseră dorința de a i se dedica cu totul. Cum auzise vorbindu-se de Sfântul [[Paisie VelicikovskiFilocaliei]]'', care conducea mai bine de o mie de călugări din Moldova în această sfântă activitate enciclopedie ortodoxă a minții îndreptate către inimă, el încearcă să li se alăture. Dar, prin pronia lui Dumnezeu, o furtună îl împiedică să își atingă scopul. Revenit la [[Muntele Athos]] rugăciunii și arzând de dorința de a se consacra rugăciunii in [[isihie|liniște totala]], nu se mai întoarce la Dionisiu, ci vieții spirituale. Tânărul călugăr se retrage într-o chilie în apropiere de la Karyes, apoi la [[Schitul Kapsala (Muntele Athos)|Schitul Kapsala]], dependință pentru a [[Mănăstirea Pantocrator (Muntele Athos)|mănăstirii Pantocratorului]], într-îndeplini această sarcină demnă de marii învățători ai isihiei și care cerea o sihăstrie închinată Sfântului cunoaștere profundă a științei sufletului. Face la fel pentru ''[[AtanasieEverghetinos]]'' și pentru ''Tratatul despre deasa împărtășire'', unde copia manuscrise pentru a-și acoperi nevoile redactat de zi cu zi. Cum aici putea să se dedice zi și noapteSfântul Macarie, fără împraștiere, rugăciunii și meditației la învățătura Sfinților Parinți, el urca repede treptele [[Scara dumnezeiescului urcuş|Scării]] spiritualedar pe care îl îmbogățește considerabil.
La puțin timp după aceeaDupă ce termină această lucrare, bătrânul Sfânt se întoarce la Dionisiu, dar contactul cu Părinții ''Filocaliei'', precum și exercițiul intens al [[Arsenie din PeloponezRugăciunea inimii|Rugăciunii lui Iisus]], pe care îl cunoscuse la Naxos, putu să îi treziseră dorința de a i se întoarcă la Athos și veni să dedica cu totul. Cum auzise vorbindu-se instaleze în schit. Nicodim renunță atunci de bună voie la singurătatea sa pentru a profita de binefacerile ascultării și deveni Sfântul [[ucenicPaisie Velicikovski]]ul acestuia. Abia terminaseră construcția unei noi chilii când, tulburați care conducea mai bine de o mie de călugări din Moldova în liniștea loraceastă sfântă activitate a minții îndreptate către inimă, ei hotarăsc el încearcă li se retragă în insula pustie și aridă Skyropoula, în fața Eubeei (Ivia) (1782)alăture. Dar, în fața dificultății prin pronia lui Dumnezeu, o furtună îl împiedică să își atingă scopul. Revenit la [[Muntele Athos]] și arzând de dorința de a-și asigura cele necesare existențeise consacra rugăciunii în liniște totală, Arsenie pleacă în altă partenu se mai întoarce la Dionisiu, lăsânduci se retrage într-l singur pe Nicodim. Acoloo chilie în apropiere de Karyes, apoi la cererea vărului său[[Schitul Kapsala (Muntele Athos)|Schitul Kapsala]], dependință a [[EpiscopMănăstirea Pantocrator (Muntele Athos)|mănăstirii Pantocratorului]]ul , într-o sihăstrie închinată Sfântului [[Ierotei din EuriposAtanasie]], Sfântul redactează capodopera sa: ''Manualul sfaturilor celor bune, despre păstrarea simțurilor și unde copia manuscrise pentru a gândurilor, -și despre activitatea minții'' <ref> Traducerea românească este publicată la noi sub numele acoperi nevoile de ''Paza celor cinci simțuri''zi cu zi. Cum aici putea să se dedice zi și noapte, fără împrăștiere, de exemplu rugăciunii și meditației la Editura Anastasiaînvățătura Sfinților Părinți, .....el urca repede treptele [[DE COMPLETATScara dumnezeiescului urcuş|Scării]] </ref>spirituale.
În vârstă de numai 32 de aniLa puțin timp după aceea, bătrânul Sfânt [[Arsenie din Peloponez]], fără cărți și fără notepe care îl cunoscuse la Naxos, neavând ca sursă de inspirație decât comoara impresionantei sale memorii putu să se întoarcă la Athos și neîncetatul său dialog cu Dumnezeu, el expune veni să se instaleze în această lucrare esența întregii doctrine spirituale schit. Nicodim renunță atunci de bună voie la singurătatea sa pentru a Părinților, ilustrată cu un mare număr profita de citatebinefacerile ascultării și deveni [[ucenic]]ul acestuia. Abia terminaseră construcția unei noi chilii când, însoțite de referințele tulburați în liniștea lor exacte. În această lucrare, el ne învață cum ei hotărăsc eliberăm inteligențase retragă în insula pustie și aridă Skyropoula, mintea în fața Eubeei (Ivia) (''nous''1782) . Dar, în fața dificultății de lanțul care o leagă de plăcerile simțurilor, pentru a-i permite să se înalțe, prin rugăciunea interioară (cunoscută și ca "rugaciunea inimii" sau "rugăciunea lui Iisus") <ref>Este vorba de rugăciunea "Doamneasigura cele necesare existenței, Iisuse Hristoase, Fiul lui DumnezeuArsenie pleacă în altă parte, miluieștelăsându-l singur pe mineNicodim. Acolo, păcătosul", rostită des, după învățătura Părinților filocalici </ref>la cererea vărului său, la "plăcerile" spirituale ale [[contemplaţia|contemplațieiEpiscop]] (''theoria''). În timpul acestei șederi pe insula pustie, Sfântul are de înfruntat violente atacuri ale ul [[diavol|demonilorIerotei din Euripos]], care incercau Sfântul redactează capodopera sa îl alunge de acolo. Spre deosebire de atitudinea sa temătoare din tinerețe: ''Manualul sfaturilor celor bune, când nu indrăznea să doarmă cu ușa închisădespre păstrarea simțurilor și a gândurilor, acumși despre activitatea minții'' <ref> Traducerea românească este publicată la noi sub numele de ''Paza celor cinci simțuri'', când duhurile întunericului veneau să șoptească de exemplu la fereastra luiEditura Anastasia, el nu își ridica privirea din carte decât pentru a râde de încercările lor neputincioase.....[DE COMPLETAT] </ref>.
Dupa În vârstă de numai 32 de ani, fără cărți și fără note, neavând ca sursă de inspirație decât comoara impresionantei sale memorii și neîncetatul său dialog cu Dumnezeu, el expune în această lucrare esența întregii doctrine spirituale a Părinților, ilustrată cu un an petrecut la Skyropoulamare număr de citate, însoțite de referințele lor exacte. În această lucrare, el ne învață cum să eliberăm inteligența, mintea (''nous'') de lanțul care o leagă de plăcerile simțurilor, pentru a-i permite să se întoarce înalțe, prin rugăciunea interioară (cunoscută și ca "Rugăciunea inimii" sau "Rugăciunea lui Iisus") <ref>Este vorba de rugăciunea "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul", rostită des, după învățătura Părinților filocalici </ref>, la Athos, unde primește "plăcerile" spirituale ale [[Marea Schimăcontemplaţia|contemplației]] călugărească și obține chilia Sfântului Teonas la Kapsala(''theoria''). Acceptă sa primească un În timpul acestei șederi pe insula pustie, Sfântul are de înfruntat violente atacuri ale [[ucenicdiavol|demonilor]], Ierotei și se consacră mai mult ca niciodată scrierilor și învățării fraților care încercau sa îl alunge de acolo. Spre deosebire de atitudinea sa temătoare din tinerețe, când nu îndrăznea să doarmă cu ușa închisă, acum, când duhurile întunericului veneau să se instaleze în împrejurimi șoptească la fereastra lui, el nu își ridica privirea din carte decât pentru a profita râde de știința luiîncercările lor neputincioase.
Cu ocazia unei noi șederi în [[Muntele Athos|Sfântul Munte]]După un an petrecut la Skyropoula, Sfântul Macarie îi încredințează editarea traducerii operelor complete ale Sfântului [[Simeon Noul Teolog]]. În introducerea se întoarce la această lucrare, care conține învățături atât de profunde despre contemplație, Sfântul Nicodim precizează că asemenea cărți nu sunt făcute doar pentru călugări, ci și pentru [[mirean|mireni]]Athos, căci toți creștinii au fost chemați să trăiască desavârșirea unde primește [[EvanghelieMarea Schimă]]i. El redactează apoi ''Manualul Duhovnicului'' <ref>Această traducere poarta numele de Dionisie de Zagora, dar e foarte probabil ca Sfântul Nicodim să o fi revizuit în profunzime</ref>. El mai compune călugărească și o admirabilă ''Liturghie'' spre cinstirea obține chilia Sfântului Simeon, a cărui prăznuire a instituit-o Teonas la Kapsala. Acceptă sa primească un [[12 octombrieucenic]] și aduna într-o culegere unică, după cele opt [[glas]]uri Ierotei și pentru fiecare zi a săptămânii, [[canon|canoanele]] închinate Maicii Domnului cântate la sfârsitul [[Vecernie]]i sau la [[Pavecerniţă]] în mănăstiri. În afara multor altor compoziții liturgice, el publică atunci două lucrări adaptate după renumite cărți spirituale din tradiția occidentală: ''Războiul nevăzut'' de Lorenzo Scuppoli (1589) <ref>Sfântul Nicodim se folosise de o ediție manuscrisă în limba italiană consacră mai mult ca niciodată scrierilor și învățării fraților care veneau să se găsește și astăzi la [[Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul (Patmos, Grecia)|mănăstirea Sfântului Ioan Teologul]] din Patmos și care îi fusese împrumutată fără îndoială de Sfântul Macarie din Corint </ref> și ''Exerciții spirituale'' <ref> considerată a fi o adaptare a renumitului tratat al lui Ignatie de Loyola, fondatorul Ordinului călugăresc occidental al iezuiților, această lucrare este de fapt inspirată din ''Exercițiile spirituale'', precum și din alte opere ale autorului spiritual italian J.P. Pinamonti </ref>, care au cunoscut până instaleze în zilele noastre un succes nedezmințit. Departe de împrejurimi pentru a fi simple traduceri, aceste lucrări au fost profund restructurate și adaptate profita de Sfântul isihast, care introduce în ele o învățătură fără cusur despre căință, asceză și Rugăciunea știința lui Iisus.
Între timpCu ocazia unei noi șederi în [[Muntele Athos|Sfântul Munte]], Sfântul Macarie îi încredințează editarea traducerii operelor complete ale Sfântului [[Simeon Noul Teolog]]. În introducerea la această lucrare, cartea care conține învățături atât de profunde despre deasa împărtășire suscitase reacții puternice printre călugării care apărau obiceiulcontemplație, Sfântul Nicodim precizează că asemenea cărți nu sunt făcute doar pentru călugări, de dată târzie ci și contrar Sfintelor Canoane și tradițiilor apostolicepentru mireni, al împartășirii căci toți creștinii au fost chemați să trăiască desăvârșirea [[Evanghelie]]i. El redactează apoi ''Manualul Duhovnicului'' <ref>Această traducere poarta numele de numai trei sau patru ori pe an. Acuzată Dionisie de erezie novatoareZagora, cartea este condamnată de Patriarhul Procopie al Constantinopoluluidar e foarte probabil ca Sfântul Nicodim să o fi revizuit în profunzime</ref>. Dar, odată cu instalarea lui Neofit al VII-lea (1789), interdicția a fost suspendata, iar El mai compune și o admirabilă ''ColivaziiLiturghie'' au fost recunoscuți drept adevărații apărători ai Tradiției. Calomnii vulgare și ridicole continuă însă să circule în anumite medii mănăstirești împotriva spre cinstirea Sfântului NicodimSimeon, mergând pâna a cărui prăznuire a instituit-o la [[12 octombrie]] și aduna într-o culegere unică, după cele opt [[glas]]uri și pentru fiecare zi a-l acuza de faptul că ar fi ascuns săptămânii, [[Euharistiecanon|Sfânta Împărtășaniecanoanele]] în închinate Maicii Domnului cântate la sfârșitul [[culionVecernie]]ul i sau pentru a putea să la [[Pavecerniţă]] în mănăstiri. În afara multor altor compoziții liturgice, el publică atunci două lucrări adaptate după renumite cărți spirituale din tradiția occidentală: ''Războiul nevăzut'' de Lorenzo Scuppoli (1589) <ref>Sfântul Nicodim se folosise de o ediție manuscrisă în limba italiană care se împărtășească mergând. Dar găsește și astăzi la [[Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul (Patmos, Grecia)|mănăstirea Sfântului Ioan Teologul]] din Patmos și care îi fusese împrumutată fără îndoială de Sfântul prefera să tacăMacarie din Corint </ref> și ''Exerciții spirituale'' <ref> considerată a fi o adaptare a renumitului tratat al lui Ignatie de Loyola, fondatorul Ordinului călugăresc occidental al iezuiților, neașteptând decât această lucrare este de la Dumnezeu încuviințare fapt inspirată din ''Exercițiile spirituale'', precum și plângea rugându-se pentru convertirea celor din alte opere ale autorului spiritual italian J.P. Pinamonti </ref>, care se găseau au cunoscut până în greșeală zilele noastre un succes nedezmințit. Departe de a fi simple traduceri, aceste lucrări au fost profund restructurate și adaptate de Sfântul isihast, care introduce în privința pomenirii morților duminicaele o învățătură fără cusur despre căință, asceză și Rugăciunea lui Iisus.
Ieromonahul Agapie din Peloponez venise la Muntele Athos pentru a propune Sfântului Nicodiim sa reia ca sa traduca o culegere a Sfintelor Canoane pe care el o pregatise si sa o imbogateasca in comentarii. SfântulÎntre timp, pentru cartea despre deasa împărtășire suscitase reacții puternice printre călugării care viata si disciplina Bisericii erau mai pretioase decât propria sa viataapărau obiceiul, se puse pe lucru cu indârjirede dată târzie și contrar Sfintelor Canoane și tradițiilor apostolice, reunind al împărtășirii de numai trei sau patru caligrafi pentru a termina la timp aceasta culegere absolut necesara ori pe care o numi "Cârma" (Pidalion)an. El lucra zi si noapte timp Acuzată de doi anierezie novatoare, compilândcartea este condamnată de Patriarhul Procopie al Constantinopolului. Dar, corectând textele gresite sau contradictorii, punând in paralel Canoanele Sinoadelor, cele ale Parintilor si decretele legislatiei bizantine dar mai ales imbogatind opera odată cu un numar impresionant de note care furnizeaza criteriile pe care le asigura aplicarea Canoanelor sale la viata Bisericii instalarea lui Neofit al VII-lea (Pedalionul ramâne cartea canonica ortodoxa cea mai intrebuintata iar notele sale sunt adesea considerate ca având autoritate echivalenta celei a Canoanelor1789). Dupa ce , interdicția a fost terminata si trimisa la Constantinopolsuspendata, lucrarea astepta multa vreme binecuvântarea patriarhalaiar ''Colivazii'' au fost recunoscuți drept adevărații apărători ai Tradiției. Calomnii vulgare și ridicole continuă însă să circule în anumite medii mănăstirești împotriva Sfântului Nicodim, apoi fu transmisa Ieremonahului Teodoret, care sa gasea in România, pentru mergând până la a -l acuza de faptul că ar fi editata printr-o subscriptie ascuns [[Euharistie|Sfânta Împărtășanie]] în [[culion]]ul sau pentru a tuturor calugarilor atonitiputea să se împărtășească mergând. Dar acesta din urmaSfântul prefera să tacă, adversar al Colivazilor si al Impartasirii dese, introduse corecturi proprii in Pidalion, tradând astfel gindirea autorului si traditia Bisericii. Când Sfântul lua cunostinta neașteptând decât de carte, aparuta la Leipzig in 1800, fu profund suparat si striga : "Ar fi facut mai bine sa ma loveasca in inima cu o spada decât sa adauge sau sa suprime ceva in aceasta carte!"Dumnezeu încuviințare și plângea rugându-se pentru convertirea celor care se găseau în greșeală în privința pomenirii morților duminica.
Cam in aceeasi periioadaIeromonahul Agapie din Peloponez venise la [[Muntele Athos]] pentru a propune Sfântului Nicodim să preia spre traducere o culegere a Sfintelor Canoane pe care el o pregătise și să o îmbogățească în comentarii. Sfântul, pentru care viața și disciplina Bisericii erau mai prețioase decât propria sa viață, i se aduse pune pe lucru cu îndârjire, reunind patru caligrafi pentru a termina la cunostinta faptul ca manuscrisul operelor complete al Sfântului Grigore Palama timp această culegere absolut necesară pe care o numește ''Pidalion'' (cf''Cârma Bisericii Ortodoxe''). 14 noiembrieEl lucrează zi și noapte timp de doi ani, compilând, corectând textele greșite sau contradictorii, punând în paralel Canoanele Sinoadelor, cele ale Părinților și decretele bizantine (''nomocanoanele'') ce fusesera adunate , dar mai ales îmbogățind opera cu mari dificultati si adnotate un număr impresionant de Sfântul Nicodim note care furnizează criteriile de aplicare a Canoanelor la cererea Sfântului Atanasie din Paros (cf 24 iunie) si viața Bisericii <ref>''Pidalionul'' rămâne cartea canonică ortodoxă cea mai întrebuințată, iar notele sale sunt adesea considerate ca având autoritate echivalentă celei a Canoanelor</ref>. După ce cartea a Mitropolitului Leon din Heliopolisfost terminată și trimisă la Constantinopol, fusese retinut la tipograful sau din Viena si distrus de austriecii aflati in cautarea mesajelor de propaganda revolutionara adresate grecilor de catre Napoleon Bonapartelucrarea așteptă multă vreme binecuvântarea patriarhală. Aceasta veste Apoi a fost transmisă [[Ieromonah]]ului Teodoret, care se adauga supararii sale si il facu sa plânga amarnicgăsea în Țările Române, nu numai pentru timpul consumat a fi editată printr-o subscripție a tuturor călugărilor atoniți. Dar acesta din urma, adversar al Colivazilor și al împărtășirii dese, introduse corecturi proprii în ''Pidalion'', trădând astfel gândirea autorului și Tradiția Bisericii. Când ajunge la cunostința Sfântului forma ediției apărute la Leipzig in aceasta lucrare de neinlocuit ci 1800, acesta, adânc mâhnit, strigă: "Ar fi făcut mai ales pentru pierdera unei asemenea comoribine să mă lovească în inimă cu o spadă decât să adauge sau să suprime ceva în această carte!".
Dupa ce a ramas câtva timpCam în aceeași perioadă, in compania lui Silvestru din Cezareea, in chilia i se aduse la cunoștință faptul că manuscrisul operelor complete ale Sfântului Vasile, unde altadata traise Sfântul Teofil Izvorâtorul de Mir [[Grigorie Palama]] (cf. 8 iulieprăznuit la [[14 noiembrie]]), Nicodim isi relua viata singuratica si isi continua lucrarea apostolica. Imbracat in zdrente si incaltat care fuseseră adunate cu saboti greoi, se considera cel mai lipsit mare greutate și adnotate de insemnatate dintre toti. Nu gatea niciodata si mânca orez fiert sau miere diluata in apa, insotita de câteva masline si de fasole muiata. Când era chinuit de o foame puternica, se ducea Sfântul Nicodim la vecinii sai cererea Sfântului [[Atanasie din Paros]] (pomenit la masa ; dar cel mai adesea[[24 iunie]]) și a Mitropolitului Leon din Heliopolis, antrenat in discutii, uita sa manânce. Nu era cunoscut sa aiba alte activitati in afara fusese reținut la tipograful său din Viena și distrus de austriecii aflați în căutarea mesajelor de rugaciune si propagandă revoluționară adresate grecilor de studiucătre Napoleon Bonaparte. La orice ora din zi sau din noapte, putea fi gasit fie aplecat asupra unei carti fie asupra mesei Această veste se adăugă supărării sale de lucru, fie cu barbia inclinata spre partea superioara a trupului, pentru a face sa coboare mintea sa in cele mai profunde parti ale inimii si sa cheme cu ardoare Sfânt Numele lui Iisus. Devenise cu totul "rugaciune" si prin aceasta uniune intima cu Hristos harul divin lasase in inima sa toata comoara Bisericii. Când scria era atât de cufundat in ceea ce facea incât intr-o zi un calugar venit sa il viziteze si gasindufăcându-l la lucru ii puse in gura o bucata să plângă amarnic nu numai pentru timpul consumat în această lucrare de pâine proaspata. Când trecu din nou seara pe la elneînlocuit, il gasi pe Sfânt in aceeasi pozitie, cu bucata de pâine in gura, ca si cum nu si-ar fi dat seama de nimicci mai ales pentru pierderea unei asemenea comori.
El redacta atunci un amplu comentariu despre Epistolele După ce a rămas câtva timp în compania lui Silvestru din Cezareea în chilia [[Vasile cel Mare|Sfântului PavelVasile]], dupa unde altădată trăise Sfântul Teofilact al Bulgariei[[Teofil Izvorâtorul de Mir]] (prăznuit pe [[8 iulie]]), precum si comentariul Epistolelor CatoliceNicodim își reia viața singuratică și își continuă lucrarea apostolică. Îmbrăcat în zdrențe și încălțat cu saboți greoi, compuse se considera cel mai lipsit de asemenea un comentariu la cele noua ode scripturale intitulat Gradina Harului si traduse comentariul Psalmilor lui Eftimie Zigabinosînsemnătate dintre toți. La fel ca si in toate celelalte opere Nu gătea niciodată și mânca orez fiert sau miere diluata în apa, însoțită de câteva măsline și de arta ale sale, Sfântul Nicodim depasea cu mult sarcina unui simplu traducatorfasole muiată. Plecând Când era chinuit de o foame puternică, se ducea la un comentator traditionalvecinii săi la masă; dar cel mai adesea, el il completa cu note din abundentaantrenat în discuții, pline uita să mănânce. Nu era cunoscut sa aibă alte activități în afară de marturii ale celorlalti Parinti ai Bisericii despre nenumarate subiecterugăciune și de studiu. Izvor nesecatuitLa orice oră din zi sau din noapte putea fi găsit fie aplecat asupra unei cărți fie asupra mesei sale de lucru, el edita si o selectie fie, cu bărbia înclinată spre partea superioară a vietilor Sfintilor din vechime (Neon Eklogion) si Noul Martirologiu: culegere trupului, pentru a vietilor noilor Martiriface să coboare mintea sa în cele mai profunde părți ale inimii și să cheme cu ardoare Sfântul Nume al lui Iisus. Devenise cu totul "rugăciune" și, prin aceasta uniune intimă cu Hristos, destinata Harul dumnezeiesc lăsase în inima sa intareasca credinta Crestinilor asupriti sub jugul otoman si datorita careia multi din cei toată comoara Bisericii. Când scria, era atât de cufundat în ceea ce negau existenta lui Dumnezeu sfăcea încât, într-au convertit si so zi, un călugăr venit să îl viziteze și găsindu-au adaugat l la glorioasa armata a Martirilorlucru îi puse în gură o bucată de pâine proaspătă. Plin de grija ca intotdeauna fata de educatia poporului lui DumnezeuCând trecu din nou seara pe la el, îl găsi pe Sfânt în aceeași poziție, el compuse cu bucata de asemenea un Manual al Bunelor Deprinderi crestine (Hristoteia)pâine în gură, admirabil rezumat al invatamintelor morale ale Sfântului Ioan Gura ca și cum nu și-ar fi dat seama de Aurnimic.
ZilnicEl redacta atunci un amplu comentariu despre Epistolele Sfântului Pavel, toti cei care fusesera raniti de pacat sau de apostazie (lepadarea de credinta)după Sfântul Teofilact al Bulgariei, neglijând sa ceara ajutor de precum si comentariul Epistolelor Catolice [7]. Compunea totodată și un comentariu la Episcopi si duhovnicicele nouă Ode scripturale, alergau spre ascetul din Kapsale pentru a gasi vindecare si mângâiere sufletului lorintitulat Grădina Harului și traducea comentariul la Psalmi scris de Eftimie Zigaben. Si nu numai calugari ci si mireni veniti de departeLa fel ca în toate celelalte opere ale sale, astfel incât Sfântul se plângea ca nu putea sa se mai dedice rugaciunii asa cum si-o dorea si ar fi vrut sa plece din nou intr-un loc pustiu si necunoscutNicodim depășea cu mult sarcina unui simplu traducător. Dar boala il impiedica Plecând de la aceasta. In vârsta de numai 57 de aniun comentator tradițional, el îl completa cu note din abundență, dar epuizat pline de asceza si lucrarile de editare, care ar putea umple o biblioteca intreagamărturii ale celorlalți Părinți ai Bisericii despre nenumărate subiecte. Izvor nesecătuit, el fu slabit intr-atât incât nici edită și o sporire selecție a hranei nu putea sa il vindece. Isi parasi atunci sihastria de la Kapsala pentru a trai o vreme in chilia prietenilor sai Skurtei la Karyes Vieților Sfinților din vechime (acolo sunt pastrate Moastele sale, in biserica recent ridicata in cinstea saNeon Eklogion) apoi la unul din vecinii lor, calugar iconograf. Atunci și Noul Martirologiu: culegere a redactat elvieților noilor Martiri, cu pretul destinată să întărească credința creștinilor asupriți sub jugul otoman și datorită căreia mulți dintre cei care negau existența lui Dumnezeu s-au convertit și s-au adăugat la glorioasa armată a doi ani mucenicilor. Plin de muncagrijă ca întotdeauna față de educația poporului lui Dumnezeu, Sinaxarul. Aceasta traducere a Sinaxarului el compune de la Constantinopolasemenea un Manual al bunelor deprinderi creștine (Hristoitia), profund revizuita pe baza manuscriselor sale, are si astazi autoritate in Biserica greaca si a folosit drept suport prezentului Sinaxaradmirabil rezumat al învățăturilor morale ale Sfântului Ioan Gură de Aur.
Se intoarse apoi in chilia sa Zilnic, toți cei care fuseseră răniți de la Kapsala, unde redacta bogatul păcat sau comentariu al canoanelor sarbatorilor de apostazie (Eortodromionlepădarea de credință) si cel al xxx (Noua Scara) ce se cânta dimineata , neglijând să ceară ajutor de la Utrenieepiscopi și duhovnici, alergau spre ascetul din Kapsala pentru a găsi vindecare și mângâiere sufletului lor. Termina aceasta ultima lucrare in care se regaseste intreaga sa stiinta teologica si seva sa spiritualaȘi nu numai călugări, in timp ce era doborât ci și mireni veniți de anemiedeparte, isi pierduse dintii si devenise aproape surd (1808). Noi calomnii facusera ca Atanasie din Paros si alti trei Colivazi sa fie condamnati pe nedrept de catre Patriarhul Grigore V. astfel încât Sfântul Nicodim se plângea că nu putu sa ii apere dar putea să se multumi sa redacteze mai dedice rugăciunii aşa cum și-o Marturie dorea și ar fi vrut să plece din nou într-un loc pustiu și necunoscut. Dar boala îl împiedică de credintala aceasta. Starea sa În vârstă de sanatate numai 57 de altfel nu intârzie sa sa inrautateasca. Dupa ce a mai revazut o data comentariul sau despre Anavathmoiani, el spuse : "Doamne, scoate-ma dar epuizat de asceză și de aici, m-am saturat lucrările de lumea aceasta!". Din zi in zi hemiplegia i se intinse la toate membrele. El repeta cu voce tare Rugaciunea lui Iisus, cerândueditare -si scuze de la frati ca nu poate sa care ar putea umple o pastreze in secret. Dupa ce sbibliotecă întreagă - el slăbi într-atât încât nici o sporire a marturisit si a primit Sfânta Impartasanie, el lua in mâinile sale Moastele Sfânului Macarie din Corint si Partenie Skourtaioshranei nu putea să îl vindece. Sarutându-le cu lacrimi, spuse : "Ati plecat Își părăsi atunci sihăstria de la ceruri si va odihniti de virtutile pe care le-ati cultivat pe pamânt, gustând deja din slava Domnului Nostru. Eu sufar din cauza pacatelor mele. De aceea, pe voi care sânteti Parintii mei, va implor sa mijlociti Kapsala pentru mine pe lânga Domnul ca sa aiba mila de mine si sa ma faca demn de locul in care va gasiti voi". In timpul noptii striga : "Mor, mor, aduceti-mi Sfânta Impartasanie". Dupa ce s-a impartasit, il cuprinse trăi o asemenea pace sivreme în chilia prietenilor săi Skurtei, incrucisându-si mâinile pe piept, raspunse calugarilor care il intrebau daca era la odihna : "L-am facut pe Hristos sa intre in mineKaryes (acolo sunt păstrate Moaştele sale, cum în biserica de curând ridicată în cinstea sa nu fiu la odihna ?". Când se facu ziua), apoi la 14 iulie 1809unul din vecinii lor, isi dadu sufletul in mâinile Domnuluicălugăr iconograf. Unul din cei prezenti striga : "Era mai bine sa fi murit azi o mie de Crestini decât Nicodim!". Dar daca Luceafarul s-Atunci a ascunsredactat el, razele sale nu au incetat sa lumineze Biserica iar cartile sale ramân o sursa inepuizabila cu prețul a doi ani de invataturamuncă, de mângâiere si de incurajare Sinaxarul [8].[modificare] Mutarea la plinatate a vietii intru Hristos.Domnul
==Scrieri==Se întoarse apoi in chilia sa de la Kapsala, unde redactă bogatul său Comentariu la canoanele sărbătorilor (Eortodromion) și cel al xxx (Noua Scară) ce se cântă dimineața la Utrenie. Termină această ultimă lucrare în care se regăsește întreaga sa știință teologică și seva sa spirituală, în timp ce era doborât de anemie, își pierduse dinții și devenise aproape surd (1808). Noi calomnii făcuseră ca Atanasie din Paros și alți trei Colivazi să fie condamnați pe nedrept de către Patriarhul Grigorie al V-lea al Constantinopolului. Sfântul Nicodim nu putu sa îi apere, dar se mulțumi să redacteze o Mărturie de credință.
De altfel, starea sa de sănătate nu întârzie să se înrăutățească. După ce a mai revăzut o data comentariul sau despre Anavathmoi, el spuse: "Doamne, scoate-mă de aici, m-am săturat de lumea aceasta!". Din zi în zi, hemiplegia i se întinse la toate membrele. El repeta cu voce tare Rugăciunea lui Iisus, cerându-și iertare de la frați că nu poate să o păstreze în secret. După ce s-a mărturisit și a primit Sfânta Împărtășanie, el luă în mâinile sale Moaștele Sfântului Macarie de Corint și ale li Partenie Skourtaios. Sărutându-le cu lacrimi, spuse : "Ați plecat la ceruri și vă odihniți de virtuțile pe care le-ați cultivat pe pământ, gustând deja din slava Domnului Nostru. Eu sufăr din cauza păcatelor mele. De aceea, pe voi care sunteți Părinții mei, vă implor să mijlociți pentru mine pe lângă Domnul ca să aibă milă de mine și să mă facă vrednic de locul în care vă găsiţi voi". În timpul nopții strigă: "Mor, mor, aduceți-mi Sfânta Împărtășanie". După ce s-a împărtășit, îl cuprinse o nespusă pace și, încrucișându-și mâinile pe piept, răspunse călugărilor care îl întrebau dacă era la odihnă: "L-am făcut pe Hristos să intre în mine, cum să nu fiu la odihnă?". Când se făcu ziuă, pe 14 iulie 1809, el își dădu sufletul în mâinile Domnului. Unul dintre cei prezenți strigă: "Era mai bine să fi murit azi o mie de creștini decât Nicodim!". Dar dacă Luceafărul s-a ascuns, razele sale nu au încetat să lumineze Biserica, iar cărțile sale rămân o sursă inepuizabilă de învățătură, de mângâiere și de încurajare la plinătatea vieții întru Hristos.
==Ediţii în limba română==
Scrieri ale Sfantului Sfântului Nicodim Aghioritul în limba română(ediții recente):Cărți publicate:*''Pidalion sau Cârma Bisericii Ortodoxe'', ed. Credința Strămoșească , f.l., 2007 (la autor este trecut numele Patriarhului Neofit al Constantinopolului)*''Războiul nevăzut'', Anastasia, București, ???; Egumenița, București, an (ISBN 973-7952-68-5)*''Paza celor cinci simțuri'', Anastasia, București, 1999 (ISBN 973-9374-33-6) ; Egumenița, București, an (ISBN 978-973-8926-05-9)*''Hristoitia (Bunul moral al creștinului)'', Egumenița, București, an ????*''Despre vrăjitorie'', traducere din limba greacă de Ion Diaconescu, editura Sophia, București, an 2003 (ISBN 973-8207-82-7)*''Carte foarte folositoare de suflet. Sfătuire către duhovnic'', Egumenița, București, an ; Editura Mitropoliei Banatului, an 1997, (ISBN 973-98197-1-0)*''Grădina darurilor. Tâlcuire la Cântarea Maicii Domnului'', editura Sophia, București, an ???*''Apanthisma. Rugăciunile Sfinților Părinți'', editura Sophia, București, an ???
Online:* [http://www.nisteaCuv.com/Nicodim_AghioritulEfthimie Zigaben, Sf.htm Cuvant pentru cei ce nazuiesc sa faca Teologie]Nicodim Aghioritul, ''Psaltirea în tâlcuirile Sfinților Părinți'', 2 volume, Egumenița, București, an ????* [http://saracaSf.1plan.net/biblioteca/sf_nicodim_aghioritul-deasa_impartasire.htm Nicodim Aghioritul, Neofit Kafsokalivitul, ''Deasa imparatsire împărtășire cu Sfintele si Preacuratele lui Hristos Taine]* [http://www'', traducere de Arhim.geocitiesPetroniu Tănase, Ed.com/levitki/viata/nicodim.htm Cuvânt despre Intruparea DomnuluiReîntregirea [Isvoare duhovnicești]* [http://www.sfaturiortodoxe.ro/boala/sfantul, Alba-nicodim-aghioritul-in-mrejele-vrajitorilor-boala-bolnav-vindecare-sanatate.htm In mrejele vrajitorilor]* [http://math.arizona.edu/~dumitras/dragos/razboi.html Razboiul nevazut]* [http://scararai.tripod.com/rugaciunea.html Ca toti crestinii indeobste trebuie sa se roage neincetat]iulia, an????
==Note==
<references/>
==Surse==
==A se vedea și==
* [[drept Drept canonic]]
* [[Pidalion]]ul
* [[Isihasm]]
* [[Muntele Athos]]
* [[Filocalia]]
==Legături externe==
* [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie14.htm Sinaxar 14 iulie]
 
Mai multe fragmente din opera Sfântului Nicodim Aghioritul se găsesc ''online'', ca de exemplu:
 
* [http://www.nistea.com/Nicodim_Aghioritul.htm Cuvânt pentru cei ce năzuiesc să facă Teologie]
* [http://saraca.1plan.net/biblioteca/sf_nicodim_aghioritul-deasa_impartasire.htm Deasa împărtășire cu Sfintele și Preacuratele lui Hristos Taine]
* [http://www.geocities.com/levitki/viata/nicodim.htm Cuvânt despre Întruparea Domnului]
* [http://www.sfaturiortodoxe.ro/boala/sfantul-nicodim-aghioritul-in-mrejele-vrajitorilor-boala-bolnav-vindecare-sanatate.htm În mrejele vrăjitorilor]
* [http://math.arizona.edu/~dumitras/dragos/razboi.html Războiul nevăzut]
* [http://scararai.tripod.com/rugaciunea.html Că toți creștinii îndeobște trebuie să se roage neîncetat]
* [http://www.foaiaromaneasca.org/index.php/oct-dec-2004/din-invatatura-ortodoxa-santul-nicodim-aghioritul-despre-cele-zece-porunci/ Sfântul Nicodim Aghioritul - ''Despre cele zece porunci'']
* [http://www.marturisitorortodox.ro/Pidalionul-Sfintele-Canoane-ale-Bisericii-Ortodoxe.html Pidalionul (fragmente)]
 
{{Imnografie/lat}}
 
[[Categorie:Sfinți]]
[[Categorie:Sfinți greci]]
[[Categorie:Monahism]]
[[Categorie:Imnografi]]
[[Categorie:Drept canonic]]
 
[[el:Νικόδημος Αγιορείτης]]
[[en:Nicodemus of the Holy Mountain]]
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.161 de modificări

Meniu de navigare