Nichifor Leprosul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
 
(Nu s-au afișat 6 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
[[Fișier:Sfantul Nichifor cel Lepros.jpg|miniatura|dreapta|Sfântul Nichifor cel Lepros]]
[[Cuvios]]ul Părintele nostru '''Nichifor Leprosul''' a trăit ca [[monah]] în leprozeria din insula Chios (Grecia) în secolul al XX-lea. A fost [[ucenic]] al Sf. [[Antim din Chios]]. [[Prăznuire]]a sa se face pe [[4 ianuarie]].
+
[[Cuvios]]ul Părintele nostru '''Nichifor Leprosul''' sau '''Nichifor cel Lepros''' a trăit ca [[monah]] în leprozeria din insula Chios (Grecia) în secolul al XX-lea. A fost [[ucenic]] al Sf. [[Antim din Chios]]. [[Prăznuire]]a lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[4 ianuarie]].
  
 
==Viața==
 
==Viața==
Father Nicephorus was born Nicholas Tzanakakis in 1890 in a village of Serikari of Chania, Crete. His parents, who were simple and pious villagers, died while he was a small child, leaving him an orphan, under the care of his grandfather. When he was thirteen he moved to Chania and began to work in a barbershop. Soon after he began to show signs of Hansen's disease (i.e. leprosy). When he was sixteen years old his disease became more visible. As leprosy was a transmissible disease that was treated with fear, Nicholas fled to Egypt to escape an exile to Spinaloga, an island leper colony. The disease continued to advance as he worked in a barbershop in Alexandria, Egypt. At the suggestion of a [[clergy|cleric]] who told him of ''Lovokomeio'', the home for lepers on the island of Chios, Nicholas fled again.
+
Nicolae Tzanakakis s-a născut în anul 1890, din părinţi ţărani evlavioşi, în satul Serikari, în regiunea Chania din insula Creta. Părinţii lui au murit pe când era încă copil, lăsându-l orfan, în grija bunicului său. La vârsta de treisprezece ani s-a mutat în Chania şi a început să lucreze ca ucenic la un bărbier. La scurt timp după aceea, a început să aibă primele simptome ale maladiei lui Hansen (lepra). Dat fiind că lepra era o maladie contagioasă ce inspira teamă şi oroare, în acea vreme bolnavii de lepră erau închişi obligatoriu într-o colonie de leproşi din insula Spinaloga. Nicolae a reuşit să fugă de acolo în Egipt, unde a lucrat o vreme la un bărbier din [[Alexandria]]. Boala a continuat să avanseze, şi la sugestia unui [[cler]]ic, care îi povestise despre ''Lovokomeio'', un azil-spital pentru leproşi din insula Chios (Hios), Nicolae a fugit din nou, în insula Chios.
  
In 1914 at the age of 24, Nicholas arrived at the home for lepers in Chios that was administered by the [[priest]] Anthimus Vagianos, later remembered as St. [[Anthimus of Chios]]. The [[chapel]] of St. Lazaros at the leper home, with its wonder-working icon of the Panagia of Ypakoe (Obedience), provided an atmosphere that opened for Nicholas his spirituality and faith. Within two years Fr. Anthimus saw that Nicholas was ready for the [[Monastic Ranks|schema]] and [[tonsure]]d him a [[monk]] with the name Nikephorus.
+
La vârsta de 24 de ani, în anul 1914, Nicolae a ajuns la azilul-spital pentru leproşi administrat de [[ieromonah]]ul Antim Vagianos, cunoscut mai târziu ca Sf. [[Antim din Chios]]. În [[capela]] Sf. [[Lazăr din Betania|Lazăr]] a azilului pentru leproşi, unde se găsea o [[icoană]] făcătoare de minuni a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] Ascultătoarea (''Panaghia Ypakoe''), Nicolae a aflat o atmosferă spirituală care l-a făcut să îşi deschidă inima spre credinţă şi l-au făcut să râvnească la o viaţă de [[rugăciune]]. După doi ani, ieromonahul Antim a hotărât că tânărul era gata să primească schima monahală şi l-a [[tundere|tuns]] în [[monahism]], dându-i numele de Nichifor.
  
His illness continued, as it would be until 1947 before a treatment is found for stopping leprosy. Yet, Nikephorus continued his obedience, fasting and working in the gardens, as a unique spiritual relationship grew between the monk Nikephorus and his mentor Fr, Anthimus. From this he compiled a catalogue of the miracles of St. Anthimus that he had seen with his own eyes. Nikephoros would pray for hours at night, performing countless prostrations, yet not offering a word to anyone nor spoiling his heart on anyone. He became the head chanter of the church. However, as he slowly lost his eyesight because of his illness, most of the hymns were chanted by others.  
+
Boala lui a avansat (un tratament pentru lepră a fost descoperit abia în 1947), dar Nichifor a stăruit în [[ascultare]], în [[post]] şi rugăciune. Lucra în grădina azilului. Între el şi [[Duhovnic|părintele său duhovnicesc]], cuviosul Antim, s-a dezvoltat o strânsă relaţie de ucenicie duhovnicească. Monahul Nichifor era de nedespărţit de cuviosul Antim, astfel încât mai târziu acesta a reuşit să scrie o culegere de texte despre minunile săvârşite de Sfântul Antim pe care le văzuse cu ochii lui. Nichifor se ruga ceasuri în şir, făcea [[metanie|metanii]] fără număr, dar în acelaşi timp nu vorbea despre acestea şi nu îşi deschidea inima nimănui altcuiva decât părintelui său duhovnicesc. A devenit prim-[[cântăreț]] al bisericii azilului, dar mai târziu, când, din pricina bolii, şi-a pierdut vederea, cele mai multe cântări erau cântate de ceilalţi cântăreţi de la strană.
  
In 1957, Lovokomeio was closed and Nikephoros, along with the remaining patients, was moved to the Anti-Leper Station of St. Barbara in Aigaleo, west of Athens. At that time Nikephoros was about 67 years old, and his body and eyes had been totally transformed by his illness. At the Anti-Leper station lived a priest, Fr. Eumenios, who had been cured of the disease through the recent medical advances and decided to remain in the station near his fellow patients. Fr. Eumenios soon became a spiritual child of the monk Nikephoros, to whom as a reward for his patience, the Lord had granted many gifts.
+
În 1957, când azilul-spital a fost închis, Nichifor, dimpreună cu ceilalţi pacienţi rămaşi au fost mutaţi în staţiunea-leprozerie a Sf. [[Varvara din Heliopolis|Varvara]] din Aigaleo, la vest de oraşul Atena. În acea vreme, Nichifor avea aproape 67 de ani. Trupul şi ochii îi fuseseră profund afectaţi de boală. În acea vreme, în staţiunea de la Aigaleo trăia un [[preot]] pe nume Eumenie, care, vindecat de lepră cu ajutorul noilor tratamente apărute, hotărâse să rămână acolo, alături de ceilalţi pacienţi. În scurt timp, Pr. Eumenie a devenit ucenicul duhovnicesc al monahului Nichifor, căruia [[Dumnezeu]], pentru [[răbdarea]] lui în boală, îi dăruise multe haruri duhovniceşti.  
  
Many people began to visit the leper monk Nikephoros, to receive his blessing. Confined to his bed, racked with pains and barely able to see, he would call on his visitors saying, "My children, do you pray? And how do you pray? …with the prayer of Jesus you should pray, with the "Lord Jesus Christ, have mercy on me". Thus you should pray."
+
Mulţi credincioşi au început să vină la monahul Nichifor ca să îi ceară [[binecuvântare]]a. Ţintuit la pat, chinuit de dureri şi aproape orb, monahul Nichifor avea însă darul de a aduce mângâiere celor ce veneau la el.  
  
On [[4 ianuarie]], 1964, Fr. Nikephoros reposed in the Lord, at the age of 74. His holy [[moaște]] were fragrant when they were later uncovered.  
+
Vizitatorilor le spunea adesea: ''„Copiii mei, vă rugaţi? Şi cum vă rugaţi? ...să vă rugaţi cu [[rugăciunea lui Iisus]], cu «Doamne [[Iisus]]e Hristoase, miluieşte-mă.» Aşa să vă rugaţi.”''
 +
 
 +
Părintele Nichifor a trecut la Domnul pe [[4 ianuarie]] 1964, la vârsta de 74 ani. Mai târziu, când au fost descoperite sfintele sale [[moaște]], acestea erau binemirositoare.  
  
 
Pe [[1 decembrie]] 2012, [[Sfântul Sinod]] al [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhiei Ecumenice]] a Constantinopolului a săvârşit [[proslăvire]]a Sf. Nichifor, iar numele acestuia a fost adăugat în calendarul Bisericii Constantinopolului.  
 
Pe [[1 decembrie]] 2012, [[Sfântul Sinod]] al [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhiei Ecumenice]] a Constantinopolului a săvârşit [[proslăvire]]a Sf. Nichifor, iar numele acestuia a fost adăugat în calendarul Bisericii Constantinopolului.  
  
 
== Imnografie==
 
== Imnografie==
[[Tropar]] ([[glas]]ul al 3-lea)<ref>Troparul şi condacul sunt traduse din limba engleză.</ref>:
+
[[Tropar]] ([[glas]]ul 1; podobie: Locuitor pustiului...):
:Cu lupte şi cu bărbăteşti nevoinţe, pe cereştii îngeri i-ai lăsat fără de grai,  
+
:De ostenelile Cuviosului Nichifor cel Lepros și de bărbăția lui cea întru nevoință s-au minunat [[înger]]ii, că a răbdat durerile, precum [[Iov]], slăvind pe Dumnezeu, iar acum a fost încununat de El cu slavă, prin daruri de [[minuni]]. Acestuia să cântăm: Bucură-te, povățuitor al monahilor! Bucură-te, vas ales al luminii! Bucură-te, cel ce, prin moaștele tale, reverși bună mireasmă și tămăduiri!
:Cuvioase Părinte Nichifor Leprosul,  
 
:în suferinţe ca un al doilea Iov ai răbdat, aducând slavă lui Dumnezeu.
 
:şi cunună strălucitoare de minuni ţi-a dăruit.
 
:Bucură-te, călăuza monahilor!
 
:Bucură-te, rază de lumină,
 
:Bucură-te, că bineplăcută mireasmă răspândesc moaştele tale!
 
  
[[Condac]] (glasul al 2-lea)
+
[[Condac]] (glasul al 8-lea; podobie: Apărătoare Doamnă...):
:Neluând seama la dureri şi la vătămarea cea trupească,
+
:Pe nevoitorul cel preaviteaz al stăruinței, pe diamantul cel de nesfărâmat al răbdării, pe cel ce era încercat cu necazul bolii și care totodată slăvea pe Dumnezeu, pe Cuviosul Nichifor cel Lepros să-l lăudăm, zicându-i: Bucură-te, cel ce porți nume de biruință!
:ca un cal in galop ai alergat spre ceruri,
 
:Cuvioase Părinte Nichifore,
 
:statornic ajutor al leproşilor.
 
:Ca o biserică a lui Dumnezeu strălucit luminată
 
:a strălucit întru boală trupul tău.
 
  
 
==Surse==
 
==Surse==
[[:en:Nicephorus the Leper|Orthodoxwiki:Nicephorus the Leper]], după:
+
* ''Slujba Sfântului Cuvios Nichifor cel Lepros'', Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2021
*en:[http://www.imks.gr/en/saints/local-saints/126-nikiforos.html  The Righteous Nikephoros the Leper]
+
*[[:en:Nicephorus the Leper|Orthodoxwiki:Nicephorus the Leper]]
*en:[http://www.johnsanidopoulos.com/2011/01/righteous-nikephoros-leper-hymns-and.html Mystagogy (John Sanidopoulos): Righteous Nikephoros the Leper: Hymns and Photos]
 
*en:[http://www.agios.nikolaos.plomariou.gr/arthra/oleprosnikolaospouglitosetonesitesspinalonkas  Ο ΛΕΠΡΟΣ ΝΙΚΟΛΑΟΣ ΠΟΥ ΓΛΙΤΩΣΕ..ΤΟ ΝΗΣΙ ΤΗΣ ΣΠΙΝΑΛΟΓΚΑΣ]
 
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
*Announcement (in Greek): [http://fanarion.blogspot.com/2012/12/blog-post_3.html Φος Φαναριου].
+
* Announcement (in Greek): [http://fanarion.blogspot.com/2012/12/blog-post_3.html Φος Φαναριου].
[http://full-of-grace-and-truth.blogspot.com/2010/01/righteous-nikephoros-leper-1890-1964.html  St. Nikephoros the Leper (+1964)]
+
* [http://full-of-grace-and-truth.blogspot.com/2010/01/righteous-nikephoros-leper-1890-1964.html  St. Nikephoros the Leper (+1964)]
 +
* https://doxologia.ro/sfantul-cuvios-nichifor-leprosul
  
==Note==
 
<references />
 
  
[[Categorie:Sfinţi greci]]
+
[[Categorie:Sfinți greci]]
[[Categorie:Sfinţi moderni]]
+
[[Categorie:Sfinți moderni]]
 
[[Categorie:Monahi]]
 
[[Categorie:Monahi]]
  
 
[[en:Nicephorus the Leper]]
 
[[en:Nicephorus the Leper]]

Versiunea curentă din 7 ianuarie 2022 22:13

Sfântul Nichifor cel Lepros

Cuviosul Părintele nostru Nichifor Leprosul sau Nichifor cel Lepros a trăit ca monah în leprozeria din insula Chios (Grecia) în secolul al XX-lea. A fost ucenic al Sf. Antim din Chios. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 4 ianuarie.

Viața

Nicolae Tzanakakis s-a născut în anul 1890, din părinţi ţărani evlavioşi, în satul Serikari, în regiunea Chania din insula Creta. Părinţii lui au murit pe când era încă copil, lăsându-l orfan, în grija bunicului său. La vârsta de treisprezece ani s-a mutat în Chania şi a început să lucreze ca ucenic la un bărbier. La scurt timp după aceea, a început să aibă primele simptome ale maladiei lui Hansen (lepra). Dat fiind că lepra era o maladie contagioasă ce inspira teamă şi oroare, în acea vreme bolnavii de lepră erau închişi obligatoriu într-o colonie de leproşi din insula Spinaloga. Nicolae a reuşit să fugă de acolo în Egipt, unde a lucrat o vreme la un bărbier din Alexandria. Boala a continuat să avanseze, şi la sugestia unui cleric, care îi povestise despre Lovokomeio, un azil-spital pentru leproşi din insula Chios (Hios), Nicolae a fugit din nou, în insula Chios.

La vârsta de 24 de ani, în anul 1914, Nicolae a ajuns la azilul-spital pentru leproşi administrat de ieromonahul Antim Vagianos, cunoscut mai târziu ca Sf. Antim din Chios. În capela Sf. Lazăr a azilului pentru leproşi, unde se găsea o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului Ascultătoarea (Panaghia Ypakoe), Nicolae a aflat o atmosferă spirituală care l-a făcut să îşi deschidă inima spre credinţă şi l-au făcut să râvnească la o viaţă de rugăciune. După doi ani, ieromonahul Antim a hotărât că tânărul era gata să primească schima monahală şi l-a tuns în monahism, dându-i numele de Nichifor.

Boala lui a avansat (un tratament pentru lepră a fost descoperit abia în 1947), dar Nichifor a stăruit în ascultare, în post şi rugăciune. Lucra în grădina azilului. Între el şi părintele său duhovnicesc, cuviosul Antim, s-a dezvoltat o strânsă relaţie de ucenicie duhovnicească. Monahul Nichifor era de nedespărţit de cuviosul Antim, astfel încât mai târziu acesta a reuşit să scrie o culegere de texte despre minunile săvârşite de Sfântul Antim pe care le văzuse cu ochii lui. Nichifor se ruga ceasuri în şir, făcea metanii fără număr, dar în acelaşi timp nu vorbea despre acestea şi nu îşi deschidea inima nimănui altcuiva decât părintelui său duhovnicesc. A devenit prim-cântăreț al bisericii azilului, dar mai târziu, când, din pricina bolii, şi-a pierdut vederea, cele mai multe cântări erau cântate de ceilalţi cântăreţi de la strană.

În 1957, când azilul-spital a fost închis, Nichifor, dimpreună cu ceilalţi pacienţi rămaşi au fost mutaţi în staţiunea-leprozerie a Sf. Varvara din Aigaleo, la vest de oraşul Atena. În acea vreme, Nichifor avea aproape 67 de ani. Trupul şi ochii îi fuseseră profund afectaţi de boală. În acea vreme, în staţiunea de la Aigaleo trăia un preot pe nume Eumenie, care, vindecat de lepră cu ajutorul noilor tratamente apărute, hotărâse să rămână acolo, alături de ceilalţi pacienţi. În scurt timp, Pr. Eumenie a devenit ucenicul duhovnicesc al monahului Nichifor, căruia Dumnezeu, pentru răbdarea lui în boală, îi dăruise multe haruri duhovniceşti.

Mulţi credincioşi au început să vină la monahul Nichifor ca să îi ceară binecuvântarea. Ţintuit la pat, chinuit de dureri şi aproape orb, monahul Nichifor avea însă darul de a aduce mângâiere celor ce veneau la el.

Vizitatorilor le spunea adesea: „Copiii mei, vă rugaţi? Şi cum vă rugaţi? ...să vă rugaţi cu rugăciunea lui Iisus, cu «Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă.» Aşa să vă rugaţi.”

Părintele Nichifor a trecut la Domnul pe 4 ianuarie 1964, la vârsta de 74 ani. Mai târziu, când au fost descoperite sfintele sale moaște, acestea erau binemirositoare.

Pe 1 decembrie 2012, Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului a săvârşit proslăvirea Sf. Nichifor, iar numele acestuia a fost adăugat în calendarul Bisericii Constantinopolului.

Imnografie

Tropar (glasul 1; podobie: Locuitor pustiului...):

De ostenelile Cuviosului Nichifor cel Lepros și de bărbăția lui cea întru nevoință s-au minunat îngerii, că a răbdat durerile, precum Iov, slăvind pe Dumnezeu, iar acum a fost încununat de El cu slavă, prin daruri de minuni. Acestuia să cântăm: Bucură-te, povățuitor al monahilor! Bucură-te, vas ales al luminii! Bucură-te, cel ce, prin moaștele tale, reverși bună mireasmă și tămăduiri!

Condac (glasul al 8-lea; podobie: Apărătoare Doamnă...):

Pe nevoitorul cel preaviteaz al stăruinței, pe diamantul cel de nesfărâmat al răbdării, pe cel ce era încercat cu necazul bolii și care totodată slăvea pe Dumnezeu, pe Cuviosul Nichifor cel Lepros să-l lăudăm, zicându-i: Bucură-te, cel ce porți nume de biruință!

Surse

Legături externe