Nichifor I al Constantinopolului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Viaţa)
m
Linia 11: Linia 11:
 
După moartea patriarhului [[Tarasie al Constantinopolului]] ([[25 februarie]] 806), nu a fost găsit nimeni mai demn să îi succeadă decât Nichifor. Pentru a sublinia dreapta sa credință, în timpul [[Hirotonie|consacrării]] sale, el a ținut în mână o lucrare scrisă de el întru apărarea cultului icoanelor, iar după încheierea ceremoniei a pus acea lucrare în spatele altarului ca legământ pe care l-a făcut pentru a menține întotdeauna [[Sfânta Tradiție|Sfânta Tradiție a Bisericii]].
 
După moartea patriarhului [[Tarasie al Constantinopolului]] ([[25 februarie]] 806), nu a fost găsit nimeni mai demn să îi succeadă decât Nichifor. Pentru a sublinia dreapta sa credință, în timpul [[Hirotonie|consacrării]] sale, el a ținut în mână o lucrare scrisă de el întru apărarea cultului icoanelor, iar după încheierea ceremoniei a pus acea lucrare în spatele altarului ca legământ pe care l-a făcut pentru a menține întotdeauna [[Sfânta Tradiție|Sfânta Tradiție a Bisericii]].
  
În următorii ani o succesiune de evenimente au influențat profund viața politică și religioasă a [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiului Roman de Răsărit]]: împăratul Constantin al VI-lea a fost orbit (797, apoi împărăteasa Irina a fost exilată (802), succesorul ei, împăratul Nichifor I ''Genikos'' a fost ucis în timpul luptelor cu bulgarii conduși de Hanul Krum (811), iar după scurta domnie a lui Mihail I Rangabe (811-813) pe tronul Imperiului Bizantin a ajuns Leon al V-lea ''Armeanul'', în anul 813. Acesta din urmă era un adversar al cultului sfintelor icoane, începând astfel o a doua perioadă iconoclastă (prima fiind cea inițiată de împăratul Leon al III-lea ''Isaurul'', cel care prin edictul imperial dat în anul 730 interzisese folosirea icoanelor lui [[Iisus Hristos|Hristos]], ale [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] și ale tuturor [[sfinți]]lor și poruncise distrugerea acestora).
+
În următorii ani o succesiune de evenimente au influențat profund viața politică și religioasă a [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiului Roman de Răsărit]]: împăratul Constantin al VI-lea a fost orbit (797), apoi împărăteasa Irina a fost exilată (802), succesorul ei, împăratul Nichifor I ''Genikos'' a fost ucis în timpul luptelor cu bulgarii conduși de Hanul Krum (811), iar după scurta domnie a lui Mihail I Rangabe (811-813) pe tronul Imperiului Bizantin a ajuns Leon al V-lea ''Armeanul'', în anul 813. Acesta din urmă era un adversar al cultului sfintelor icoane, începând astfel o a doua perioadă iconoclastă (prima fiind cea inițiată de împăratul Leon al III-lea ''Isaurul'', cel care prin edictul imperial dat în anul 730 interzisese folosirea icoanelor lui [[Iisus Hristos|Hristos]], ale [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] și ale tuturor [[sfinți]]lor și poruncise distrugerea acestora).
  
  

Versiunea de la data 15 martie 2016 18:23

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Cel între sfinţi părintele nostru Nichifor I (gr. Nikephoros), Mărturisitorul, a fost Patriarh al Constantinopolului în timpul iconoclasmului, la începutul secolului al IX-lea. El a pus apărarea doctrinei ortodoxe în faţa ereziilor, și a conștiinţei ortodoxe în fața dictaturii statului, mai presus de poziția sa socială. Perioada în care a fost patriarh (806-815) a fost marcată de acțiunile instigate de împăratul Leon al V-lea împotriva reluării cinstirii (icoanelor). Lucrările sale principale care s-au păstrat sunt trei scrieri împotriva iconoclasmului.
Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face în ziua de 2 iunie, iar aducerea moaștelor sale din Prokonnis la Constantinopol la 13 martie.

Viaţa

Sfântul Nichifor s-a născut în preajma anului 758. A primit o educație aleasă, tatăl său, Theodor, fiind secretar al împăratului Constantin al V-lea Copronimul. Deși la curtea imperială predomina erezia iconoclastă, împăratul persecutându-i pe creștinii drept-credincioși care se închinau la icoane, Theodor era totuși iconodul. Aflându-se acest lucru, el a fost înlăturat din funcție, biciuit, torturat și apoi surghiunit. Astfel, Nichifor a crescut având ca exemplu tăria tatălui său de a apăra cinstirea icoanelor cu orice risc.

Atunci când pe tronul imperial a ajuns Constantin al VI-lea Orbul, mama acestuia, drept-credincioasa Împărăteasă Irina a restaurat cultul icoanelor în biserici. Nichifor a obținut în curând favoarea lor și a dobândit poziția inițială a tatălui său la curtea imperială. El a fost trimisul împăratului la Sinodul VII Ecumenic (al doilea sinod de la Niceea) din anul 787, unde a fost condamnat iconoclasmul ca fiind o erezie și s-a restabilit cultul sfintelor icoane; Nichifor a fost secretarul acestui sfânt sinod, având sarcina de a nota discuțiile purtate acolo și hotărârile finale ale sinodului.

După moartea patriarhului Tarasie al Constantinopolului (25 februarie 806), nu a fost găsit nimeni mai demn să îi succeadă decât Nichifor. Pentru a sublinia dreapta sa credință, în timpul consacrării sale, el a ținut în mână o lucrare scrisă de el întru apărarea cultului icoanelor, iar după încheierea ceremoniei a pus acea lucrare în spatele altarului ca legământ pe care l-a făcut pentru a menține întotdeauna Sfânta Tradiție a Bisericii.

În următorii ani o succesiune de evenimente au influențat profund viața politică și religioasă a Imperiului Roman de Răsărit: împăratul Constantin al VI-lea a fost orbit (797), apoi împărăteasa Irina a fost exilată (802), succesorul ei, împăratul Nichifor I Genikos a fost ucis în timpul luptelor cu bulgarii conduși de Hanul Krum (811), iar după scurta domnie a lui Mihail I Rangabe (811-813) pe tronul Imperiului Bizantin a ajuns Leon al V-lea Armeanul, în anul 813. Acesta din urmă era un adversar al cultului sfintelor icoane, începând astfel o a doua perioadă iconoclastă (prima fiind cea inițiată de împăratul Leon al III-lea Isaurul, cel care prin edictul imperial dat în anul 730 interzisese folosirea icoanelor lui Hristos, ale Maicii Domnului și ale tuturor sfinților și poruncise distrugerea acestora).


Leo began a campaign to suppress the veneration of the icons and to persuade Patr. Nicephorus to approve their removal. But, the patriarch did not bend. Forseeing the storm gathering, Patr. Nicephorus and several bishops and abbots spent most of their time in prayer.

Soon, emperor Leo, with certain Iconoclastic bishops, sent for Patr. Nicephorus and his fellow-bishops. They obeyed the summons to the palace, but entreated the emperor to leave the government of the Church to her pastors. In a rage Leo drove them from his presence. Later, the iconoclast bishops assembled in the imperial palace and directed Patr. Nicephorus to appear before them, to which he responded, "Who gave you this authority?" Saying he would obey only to one of the other patriarchs.

The iconoclastic bishops proceeded to pronounce against him a sentence of deposition and the holy pastor, after several attempts had been made secretly to take away his life, was sent by the emperor into banishment. Michael the Stammerer, who succeeded Leo the Armenian, in 820, also favored the iconoclastic faction, and continued to harass S. Nicephorus, who died in exile, on June 2, 828, in the monastery of St. Theodore. By order of the empress Theodora, his body was brought to Constantinople with great pomp, on March 13, 846.

His principal works are three writings against iconoclasm.

Imnografie

Tropar (Glas 3)[1]:

Mărturisirea ta cea inspirată adus-a Bisericii biruinţă, Sfinte Ierarhe Nichifore. Surghiun nedrept ai suferit pentru cinstirea icoanei lui Dumnezeu Cuvântul. Părinte drepte, roagă-te lui Hristos, Dumnezeul nostru, să ne dăruiască nouă mare milă.

Tropar (Glas 4):

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nichifor, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac (Glas 4):

Ca unul ce ai primit de la Dumnezeu cunună de biruinţă astăzi din cer, o Nichifore, izbăveşte pe cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine ca pe un ierarh împreună şi învăţător.
Notă:
  1. Tropar tradus din limba engleză


Casetă de succesiune:
Nichifor I al Constantinopolului
Precedat de:
Sf. Tarasie
Patriarh al Constantinopolului
806 – 815
Urmat de:
Teodot I



Legături externe