Modificări

I Moştenirea literară a sfântului Niceta ajunsă până la noi îl arată ca un erudit [[teolog]] al timpului, care priveghea cu străşnicie la apărarea dreptei-credinţe.  Sfântului Niceta i se atribuie sfântului Niceta următoarele scrieri: „Despre diferitele denumiri ale Domnului nostru [[Iisus Hristos]]”, „Despre privegherea robilor lui Dumnezeu”, „Despre folosul cântării de [[imnpsalmi]]ul ''Te Deum Laudamus''”, precum şi o lucrare care sl-a făcut foarte cunoscut pe neobositul apostol al daco-romanilor, un [[catehism]] pentru cei ce se pregătesc pentru [[Botez]], care ulterior a răspândit în tot creștinismul latin occidentalfost intitulat „Cărticele de învăţătură” (sau „Cărți despre Credință”).  Mai este autorul unei Cărți despre Credință, precum și a mai multor tratate pentru instruirea [[catehumen]]ilor și a [[monah]]ilor, precum și a mai multor omilii. Începând cu specialistul benedictin Germain Morin (1861-1946), liturgiștii moderni îi atribuie tot lui Niceta imnul ''Te Deum laudamus'' (''Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm''), despre care se credea a fi fost opera sfântului [[Ambrozie al Milanului]]. Uşor de reţinut, cuprinzând pe scurt învăţături esenţiale [[Soteriologie|mântuirii]], de o curăţie cristalină a credinţei, imnul Sfântului Niceta s-a răspândit în tot creștinismul latin occidental.