Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Niceea

Versiunea din 9 octombrie 2009 16:48, autor: IoanC (Discuție | contribuții) (traducere completata)
Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.


Orașul Niceea, sau în grecește Νίκαια, care în zilele noastre se numește Iznik în limba turcă, a fost locul unde s-au ținut doua Sinoade Ecumenice ale Bisericii Creștine timpurii. În timpul ocupației latine a Constantinopolului, după capturarea sa în anul 1204 la a patra cruciadă, Niceea a fost capitala Imperiului Nicean, cel mai puternic dintre statele bizantine care au supraviețuit.

Istorie

Aflat aproape de capătul estic al Mării Marmara, sau lacul Iznik de acum, Niceea a fost construită pe locul cunoscut la origine cu numele Ancora/Helicora. Un oraș numit Antigonia a fost construit pe același loc spre sfârșitul secolului IV (î.Hr) de regele macedonean Antigon I, care fusese unul din generalii lui Alexandru cel Mare. Există doua versiuni legate de cum și-a primit Niceea numele. În una din ele, orașul a ajuns sub controlul lui Lisimah care a renumit orașul Niceea după numele soției sale. În cea de-a doua, orașul a fost fondat de oamenii lui Alexandru cel Mare.

Niceea a căpătat importanță comercială deoarece se afla la intersecția între Galatia si Frigia. În aceasta privință, Niceea era rivala apropiatei Nicomedia. Importanța ei a rezistat și a continuat după întemeierea Constantinopolului, capitala Imperiului Roman de Răsărit. Apropierea sa de Constantinopol se pare ca ar fi contribuit la folosirea orașului pentru evenimentele importante care au implicat Biserica și împărații romani. Se afla la numai 70 de kilometri de capitală, fiind înconjurată de un zid lung de 4426 de metri. Acest zid este aproape intact și astăzi.

Niceea a fost locul unde s-a adunat Sinodul I Ecumenic în anul 325, și Sinodul VII Ecumenic în anul 787. Aceste doua sinoade sunt cunoscute și ca Primul și al Doilea de la Niceea. Primul Sinod a adresat erezia Arianismului și a definit mai clar concepția Sfintei Treimi pe care sinodul a exprimat-o în Crezul de la Niceea. Al doilea Sinod a adresat probleme legate de icoane care erau puse de către iconoclaști și a stabilit ca icoanele să fie cinstite.

Primul Sinod sa ținut la Palatul Senatului care acum se afla sub apele lacului Iznik. Al șaptelea Sinod sa ținut în biserica Hagia Sofia care a fost construita de Iustinian în secolul VI. Această biserică fusese construită după modelul bisericii Hagia Sofia din Constantinopol. Aflată în centrul orașului (Niceea), Hagia Sofia a fost transformată de turci în moschee și redenumita Orhan Ghazi în anul 1331. De-a lungul anilor această construcţie a fost rău afectată de cutremure și incendii. Totuși, unele mozaicuri și o frescă care îl reprezintă pe Hristos au rămas. Biserica Adormirii Maicii Domnului, o importantă biserică din Niceea, a fost distrusă de turci în anul 1922. Această biserică era decorată cu multe mozaicuri minunate care datau din secolul IX.

În anul 1081, Niceea a fost capturată de turcii segiucizi, dar a fost recucerită în 1097 de împăratul Alexius I Comnenus. În perioada în care turcii au stăpânit Niceea, au renumit orașul Iznik. Când Constantinopolul a fost cucerit de cruciații latini în anul 1204, bizantinii au stabilit teritorii separate în parți din Anatolia care nu erau stăpânite de latini. Astfel, Niceea a devenit capitala „Imperiului Nicean” și a slujit timp de cincizeci de ani ca centru politic și cultural al celui mai puternic dintre statele bizantine până ce Mihail al VIII-lea Paleologul a recapturat Constantinopolul de sub stăpânirea latinilor și a restaurat Bizanţul.

În anul 1331, turcii otomani au capturat Niceea și a denumit din nou orașul Iznik. După ce otomanii au cucerit Constantinopolul în anul 1453, prosperitatea oraşului a cedat competiției din partea Constantinopolului turcesc.

Surse