Nicandru și Marcian

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 8 iunie 2018 05:06, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (leg. int.)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare

Sfinții Mucenici Nicandru și Marcian au trăit în secolele III – IV. Erau ostași în armata romană de la Dunăre, încartiruiți în cetatea Durostor. Mărturisindu-L pe Hristos în vremea persecuției din timpul împăratului Maximian Galeriu, au luat cununa muceniciei. Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe 8 iunie.

Mucenicia

În anul 298, împăratul Maximian decide eliminarea din armată a ostașilor creștini, considerând răspândirea creștinismului drept vinovată de decăderea Imperiului Roman.

Sfinții Nicandru și Marcian s-au declarat creștini, alături de cu alți patru sfinți ostași, anume Pasicrat, Valentin, Isihie și Iuliu, cel din urmă fiind veteran al armatei romane. Ca urmare, au fost aruncați în închisoare. Au fost nou îndemnați și apoi amenințați cu chinurile, ca să se lepede de Hristos, dar ei au refuzat. Au fost apoi supuși la chinuri, ca să se lepede de credința lor: au fost înțepați cu sulița, pârjoliți în foc, puși pe cărbuni aprinși și bătuți cu toiegele; apoi li s-a turnat apă sărată peste rănile deschise și au fost târâți prin cioburi ascuțite, zdrobindu-li-se astfel fețele. Dar ei au rămas statornici în credința în Domnul Iisus Hristos. Atunci împăratul a poruncit să li se taie capetele, cei doi primind astfel cununa muceniciei.

Sursa