Nicandru și Marcian: Diferență între versiuni
(→Sursa) |
m (leg. int.) |
||
| (Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de același utilizator) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | ''' | + | '''Sfinții Mucenici Nicandru și Marcian''' au trăit în secolele III – IV. Erau ostași în armata romană de la Dunăre, încartiruiți în cetatea Durostor. Mărturisindu-L pe Hristos în vremea [[persecuții împotriva creștinilor|persecuției]] din timpul împăratului Maximian Galeriu, au luat cununa [[mucenic]]iei. [[Biserica Ortodoxă]] îi [[Praznic|prăznuiește]] pe [[8 iunie]]. |
==Mucenicia== | ==Mucenicia== | ||
| − | În anul 298, împăratul Maximian decide eliminarea din armată a | + | În anul 298, împăratul Maximian decide eliminarea din armată a ostașilor creștini, considerând răspândirea creștinismului drept vinovată de decăderea Imperiului Roman. |
| − | [[ | + | [[Sfinți]]i Nicandru și Marcian s-au declarat creștini, alături de cu alți patru sfinți ostași, anume [[Pasicrat și Valentin|Pasicrat, Valentin]], [[Isihie de la Durostor|Isihie]] și [[Iuliu Veteranul din Durostor|Iuliu]], cel din urmă fiind veteran al armatei romane. Ca urmare, au fost aruncați în închisoare. Au fost nou îndemnați și apoi amenințați cu chinurile, ca să se lepede de [[Hristos]], dar ei au refuzat. Au fost apoi supuși la chinuri, ca să se lepede de credința lor: au fost înțepați cu sulița, pârjoliți în foc, puși pe cărbuni aprinși și bătuți cu toiegele; apoi li s-a turnat apă sărată peste rănile deschise și au fost târâți prin cioburi ascuțite, zdrobindu-li-se astfel fețele. Dar ei au rămas statornici în credința în Domnul [[Iisus Hristos]]. Atunci împăratul a poruncit să li se taie capetele, cei doi primind astfel cununa muceniciei. |
==Sursa== | ==Sursa== | ||
| − | *Pr. Prof. Ioan Rămureanu, [http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/iunie/sf_mucenici_nicandru_si_marcian.htm Sf. Mc. Nicandru | + | *Pr. Prof. Ioan Rămureanu, [http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/iunie/sf_mucenici_nicandru_si_marcian.htm ''Sf. Mc. Nicandru și Marcian''] |
[[Categorie:Sfinți]] | [[Categorie:Sfinți]] | ||
[[Categorie:Mucenici]] | [[Categorie:Mucenici]] | ||
Versiunea de la data 8 iunie 2018 05:06
Sfinții Mucenici Nicandru și Marcian au trăit în secolele III – IV. Erau ostași în armata romană de la Dunăre, încartiruiți în cetatea Durostor. Mărturisindu-L pe Hristos în vremea persecuției din timpul împăratului Maximian Galeriu, au luat cununa muceniciei. Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe 8 iunie.
Mucenicia
În anul 298, împăratul Maximian decide eliminarea din armată a ostașilor creștini, considerând răspândirea creștinismului drept vinovată de decăderea Imperiului Roman.
Sfinții Nicandru și Marcian s-au declarat creștini, alături de cu alți patru sfinți ostași, anume Pasicrat, Valentin, Isihie și Iuliu, cel din urmă fiind veteran al armatei romane. Ca urmare, au fost aruncați în închisoare. Au fost nou îndemnați și apoi amenințați cu chinurile, ca să se lepede de Hristos, dar ei au refuzat. Au fost apoi supuși la chinuri, ca să se lepede de credința lor: au fost înțepați cu sulița, pârjoliți în foc, puși pe cărbuni aprinși și bătuți cu toiegele; apoi li s-a turnat apă sărată peste rănile deschise și au fost târâți prin cioburi ascuțite, zdrobindu-li-se astfel fețele. Dar ei au rămas statornici în credința în Domnul Iisus Hristos. Atunci împăratul a poruncit să li se taie capetele, cei doi primind astfel cununa muceniciei.
Sursa
- Pr. Prof. Ioan Rămureanu, Sf. Mc. Nicandru și Marcian
