Nicandru și Marcian: Diferență între versiuni
m (a mutat Nicandru si Marcian la Nicandru şi Marcian: diacritice) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Sfinţii Mucenici Nicandru şi Marcian''' au vieţuit în secolele III – IV,fiind ostaşi în armata romană de la [[Dunăre]] şi făceau serviciul militar în cetatea [[Durostor]].În urma biruinţei asupra perşilor,împăratul [[Maximian Galeriu]] a îndepărtat din armată pe ostaşii creştini,în anul 298,arestându-i şi persecutându-i până la moarte.El îi socotea vinovaţi de slăbirea şi decăderea [[Imperiului Roman]]. | + | '''Sfinţii Mucenici Nicandru şi Marcian''' au vieţuit în secolele III – IV, fiind ostaşi în armata romană de la [[Dunăre]] şi făceau serviciul militar în cetatea [[Durostor]]. |
| − | Deoarece | + | |
| − | Astfel,cei doi [[Mucenici]] ai lui [[Hristos]] şi-au primit cununa cea neveştejită a măririi,pentru tăria credinţei lor. | + | În urma biruinţei asupra perşilor, împăratul [[Maximian Galeriu]] a îndepărtat din armată pe ostaşii creştini, în anul 298, arestându-i şi persecutându-i până la moarte. El îi socotea vinovaţi de slăbirea şi decăderea [[Imperiului Roman]]. |
| + | |||
| + | Deoarece [[Sfinţi]]i Nicandru şi Marcian au mărturisit, împreună cu alţi trei ostaşi: [[Pasicrat, Valentin]] şi [[Isihie]] şi cu [[veteranul Iuliu]] că sunt creştini,au fost aruncaţi în închisoare din porunca împăratului. După aceea au fost din nou cercetaţi,îndemnaţi şi apoi siliţi să se lepede de [[Hristos]]. Dar ei nevrând aceasta, au fost daţi la chinuri, înţepaţi cu suliţa, pârjoliţi în foc, aruncaţi pe cărbuni aprinşi şi bătuţi cu toiege. După toate aceste chinuri li s-a turnat saramură peste rănile deschise şi apoi au fost târâţi prin cioburi ascuţite, încât li s-au zdrobit gurile şi obrajii. Ei însă au rămas statornici în credinţa Domnului nostru [[Iisus Hristos]], iar împăratul, văzând că nu mai are ce face, a poruncit să li se taie capetele. | ||
| + | |||
| + | Astfel,cei doi [[Mucenici]] ai lui [[Hristos]] şi-au primit cununa cea neveştejită a măririi, pentru tăria credinţei lor. | ||
| + | |||
| + | [[Categorie:Mucenici]] | ||
Versiunea de la data 22 mai 2010 09:43
Sfinţii Mucenici Nicandru şi Marcian au vieţuit în secolele III – IV, fiind ostaşi în armata romană de la Dunăre şi făceau serviciul militar în cetatea Durostor.
În urma biruinţei asupra perşilor, împăratul Maximian Galeriu a îndepărtat din armată pe ostaşii creştini, în anul 298, arestându-i şi persecutându-i până la moarte. El îi socotea vinovaţi de slăbirea şi decăderea Imperiului Roman.
Deoarece Sfinţii Nicandru şi Marcian au mărturisit, împreună cu alţi trei ostaşi: Pasicrat, Valentin şi Isihie şi cu veteranul Iuliu că sunt creştini,au fost aruncaţi în închisoare din porunca împăratului. După aceea au fost din nou cercetaţi,îndemnaţi şi apoi siliţi să se lepede de Hristos. Dar ei nevrând aceasta, au fost daţi la chinuri, înţepaţi cu suliţa, pârjoliţi în foc, aruncaţi pe cărbuni aprinşi şi bătuţi cu toiege. După toate aceste chinuri li s-a turnat saramură peste rănile deschise şi apoi au fost târâţi prin cioburi ascuţite, încât li s-au zdrobit gurile şi obrajii. Ei însă au rămas statornici în credinţa Domnului nostru Iisus Hristos, iar împăratul, văzând că nu mai are ce face, a poruncit să li se taie capetele.
Astfel,cei doi Mucenici ai lui Hristos şi-au primit cununa cea neveştejită a măririi, pentru tăria credinţei lor.
