Nestorie: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (-supracateg.)
m (diacritice noi (cu virgulă))
 
(Nu s-au afișat 4 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
'''Nestorie''' a fost un episcop care a trăit în prima jumătate a secolului al V-lea. A fost [[patriarh]] de [[Constantinopol]] pentru 3 ani şi a fost liderul unui curent hristologic [[eretic]] numit [[nestorianism]]. În rezumat, Nestorie susţinea ca [[Iisus Hristos]] nu a fost şi [[Dumnezeu]] ci numai om, şi, ca atare, [[Maica Domnului]] nu trebuie considerată Născătoare de Dumnezeu, ci numai născătoare de om sau, cel mult, născătoare de Hristos. Oponentul său principal în timpul [[Hristologie|dezbaterilor hristologice]] a fost [[Chiril al Alexandriei]], [[Patriarh]]ul [[Listă a patriarhilor de Alexandria|Alexandriei]].
+
'''Nestorie''' a fost un [[episcop]] care a trăit în prima jumătate a secolului al V-lea. A fost [[patriarh]] al [[Constantinopol]]ului timp de trei ani și a fost conducătorul unui curent hristologic [[eretic]] numit [[nestorianism]]. În rezumat, Nestorie susținea ca [[Iisus Hristos]] nu a fost și [[Dumnezeu]] ci numai om, și, ca atare, [[Maica Domnului]] nu trebuie considerată Născătoare de Dumnezeu, ci numai născătoare de om sau, cel mult, născătoare de Hristos. Oponentul său principal în timpul [[Hristologie|dezbaterilor hristologice]] a fost [[Chiril al Alexandriei]], [[Patriarh]]ul [[Listă a patriarhilor Alexandriei|Alexandriei]].
  
==Viaţa==
+
==Viața==
Nestorie s-a născut cel mai probabil în anul 386 în Germanicia, Syria Euphoratenis. Se ştiu destul de puţine lucruri despre viaţa lui. Educaţia a primit-o în Antiohia şi se crede că ar fi fost [[ucenic]]ul lui [[Diodor din Tars]] şi al lui [[Teodor de Mopsuestia]], ambii [[episcop]]i cilicieni şi opozanţi ai [[arianism]]ului. Nestorie s-a bucurat de o înaltă reputaţie datorită elocvenţei de care dădea dovadă în discursurile sale şi datorita zelului de care dădea dovadă în disputele cu [[eretic]]ii, în principal cu arienii. El era [[ieromonah]] în [[mănăstire]]a Euprepius când Împăratul [[Teodosie al II-lea]] l-a ales ca [[arhiepiscop]] al Constantinopolului, poziţie în care a fost ridicat pe [[10 aprilie]] 428. De cum a luat în primire eparhia Constantinopolului, el şi-a îndreptat activitatea împotriva ereticilor.  
+
Nestorie s-a născut cel mai probabil în anul 386 în Germanicia, Syria Euphoratenis. Se știu destul de puține lucruri despre viața lui. Educația a primit-o în Antiohia și se crede că ar fi fost [[ucenic]]ul lui [[Diodor de Tars|Diodor din Tars]] și al lui [[Teodor de Mopsuestia]], ambii [[episcop]]i cilicieni și opozanți ai [[arianism]]ului. Nestorie s-a bucurat de o înaltă reputație datorită elocvenței de care dădea dovadă în discursurile sale și datorita zelului de care dădea dovadă în disputele cu [[eretic]]ii, în principal cu arienii. El era [[ieromonah]] în [[mănăstire]]a Euprepius când Împăratul [[Teodosie al II-lea]] l-a ales ca [[arhiepiscop]] al Constantinopolului, poziție în care a fost ridicat pe [[10 aprilie]] 428. De cum a luat în primire eparhia Constantinopolului, el și-a îndreptat activitatea împotriva ereticilor.  
  
Cam spre sfârşitul anului 428, Nestorie a început să predice doctrina antiohiană împotriva folosirii termenului de [[Theotokos]] în privinţa [[Maica Domnului|Fecioarei Maria]], preferând termenul de Christotokos. Acest lucru a stârnit imediat reacţii adverse în rândurile [[cler]]ului şi [[laicat]]ului din Constantinopol care şi asa nu erau tocmai de acord cu acest străin antiohian. Disputa a depăşit sfera Constantinopolului atunci când [[Chiril al Alexandriei]], reprezentant al şcolii alexandrine, a ridicat această problemă la curtea imperială. Încercând să scape de Chiril, Nestorie i-a recomandat Împăratului Teodosie al II-lea să convoace un [[sinod]]. Teodosie a convocat sinodul în anul 431, dar la Efes în loc de Constantinopol. Efes era un loc mai avantajos pentru Chiril deoarece aici venerarea Fecioarei Maria era foarte puternică, iar termenul Theotokos era foarte popular. Sinodul s-a desfăşurat cu multe conflicte interne şi intrigi, însă la finele acestuia, Nestorie a fost îndepărtat din scaun la data de [[22 iunie]] 431 şi catalogat drept eretic. În această dispută dintre şcoala antiohiană şi cea alexandrină, episcopii Romei, [[Celestin]] şi [[Sixt al III-lea]], l-au susţinut pe Chiril.  
+
Cam spre sfârșitul anului 428, Nestorie a început să predice doctrina antiohiană împotriva folosirii termenului de [[Theotokos]] în privința [[Maica Domnului|Fecioarei Maria]], preferând termenul de Christotokos. Acest lucru a stârnit imediat reacții adverse în rândurile [[cler]]ului și [[laicat]]ului din Constantinopol care și așa nu erau tocmai de acord cu acest străin antiohian. Disputa a depășit sfera Constantinopolului atunci când [[Chiril al Alexandriei]], reprezentant al școlii alexandrine, a ridicat această problemă la curtea imperială. Încercând să scape de Chiril, Nestorie i-a recomandat Împăratului Teodosie al II-lea să convoace un [[sinod]]. Teodosie a convocat sinodul în anul 431, dar la Efes în loc de Constantinopol. Efes era un loc mai avantajos pentru Chiril deoarece aici venerarea Fecioarei Maria era foarte puternică, iar termenul Theotokos era foarte popular. Sinodul s-a desfășurat cu multe conflicte interne și intrigi, însă la finele acestuia, Nestorie a fost îndepărtat din scaun la data de [[22 iunie]] 431 și catalogat drept eretic. În această dispută dintre [[Școala din Antiohia|școala antiohiană]] și cea [[Școala catehetică din Alexandria|alexandrină]], episcopii Romei, [[Celestin al Romei|Celestin]] și [[Sixt al III-lea]], l-au susținut pe Chiril.  
  
Teodosie l-a susţinut pe Nestorie. Însă, influenţat de sora sa Augusta [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]], a emis un edict imperial în [[3 august]] 435, care îl condamna pe Nestorie şi scrierile acestuia. Mai întâi, Nestorie s-a retras la o mănăstire din Antiohia, dar mai târziu a fost exilat la Mănăstirea Marii Oaze din Hibis în Tebaida, Egipt. Se crede ca a murit în Tebaida în 451.  
+
Teodosie l-a susținut pe Nestorie. Însă, influențat de sora sa, Augusta [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]] a emis un edict imperial în [[3 august]] 435, care îl condamna pe Nestorie și scrierile acestuia. Mai întâi, Nestorie s-a retras la o mănăstire din Antiohia, dar mai târziu a fost exilat la Mănăstirea Marii Oaze din Hibis în Tebaida, Egipt. Se crede ca a murit în Tebaida în 451.
  
 
==Controversele==
 
==Controversele==
Controversele hristologice au avut ca punct central modul unirii firii dumnezeieşti cu cea umană în Hristos. Era acestor controverse s-a întins pe perioada secolelor al IV-lea până în secolul al şaselea şi a cuprins dispute între facţiuni asupra definirii, mai exact a exprimării în cuvinte, felului unirii celor două condiţii ale lui Hristos: divine şi umane. În limbajul acelei vremi aceste dispute se concentrau asupra expresiei combinării exacte a variabilelor semantice: ousia, physis, hypostasis, prosopon. Disputele dintre Chiril şi Nestorie au fost unul din terenurile de bătălie ale acestui interval de timp. Disputa dintre Chiril şi Nestorie s-a încins datorită faptului că aceştia foloseau aceleaşi cuvinte dar în mod diferit. Nestorie folosea cuvintele într-un mod mai rigid, nerecunoscând recentele schimbări al înţelesului şi modului de folosire al acestora, şi nereuşind să recunoască contextul în care le folosea Chiril. În timp ce Nestorie îşi susţinea punctul de vedere de pe o poziţie semantică mai rigidă şi nota modul de folosire inconsistent al lui Chiril, acesta din urmă era de părere că Nestorie susţinea o definiţie a doi fii, aşa cum se subînţelegea din folosirea insistentă a titlului Mama lui Hristos. Argumentele lui Chiril au învins în sinoadele ce au urmat mai târziu, dar exilarea lui Nestorie a dus la despărţirea de Biserică a grupului eretic numit Nestorieni ce avea să se formeze şi să se concentreze în Persia.   
+
Controversele hristologice au avut ca punct central modul unirii firii dumnezeiești cu cea umană în Hristos. Era acestor controverse s-a întins pe perioada secolelor al IV-lea până în secolul al șaselea și a cuprins dispute între facțiuni asupra definirii, mai exact a exprimării în cuvinte, felului unirii celor două condiții ale lui Hristos: divine și umane. În limbajul acelei vremi aceste dispute se concentrau asupra expresiei combinării exacte a variabilelor semantice: ousia, physis, hypostasis, prosopon. Disputele dintre Chiril și Nestorie au fost unul din terenurile de bătălie ale acestui interval de timp. Disputa dintre Chiril și Nestorie s-a încins datorită faptului că aceștia foloseau aceleași cuvinte dar în mod diferit. Nestorie folosea cuvintele într-un mod mai rigid, nerecunoscând recentele schimbări al înțelesului și modului de folosire al acestora, și nereușind să recunoască contextul în care le folosea Chiril. În timp ce Nestorie își susținea punctul de vedere de pe o poziție semantică mai rigidă și nota modul de folosire inconsistent al lui Chiril, acesta din urmă era de părere că Nestorie susținea o definiție a doi fii, așa cum se subînțelegea din folosirea insistentă a titlului Mama lui Hristos. Argumentele lui Chiril au învins în sinoadele ce au urmat mai târziu, dar exilarea lui Nestorie a dus la despărțirea de Biserică a grupului eretic numit Nestorieni ce avea să se formeze și să se concentreze în Persia.   
 +
 
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
înainte=Sisinnius I|
+
înainte=Sisinie I|
titlu=[[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Arhiepiscop de Constantinopol]]|
+
titlu=[[Listă a patriarhilor Constantinopolului|Patriarh al Constantinopolului]]|
 
ani=428-431|
 
ani=428-431|
după=[[Maximian de Constantinopol|Maximianus]]|}}
+
după=[[Maximian al Constantinopolului|Maximian]]|}}
 
{{end box}}
 
{{end box}}
  

Versiunea curentă din 8 aprilie 2020 04:30

Nestorie a fost un episcop care a trăit în prima jumătate a secolului al V-lea. A fost patriarh al Constantinopolului timp de trei ani și a fost conducătorul unui curent hristologic eretic numit nestorianism. În rezumat, Nestorie susținea ca Iisus Hristos nu a fost și Dumnezeu ci numai om, și, ca atare, Maica Domnului nu trebuie considerată Născătoare de Dumnezeu, ci numai născătoare de om sau, cel mult, născătoare de Hristos. Oponentul său principal în timpul dezbaterilor hristologice a fost Chiril al Alexandriei, Patriarhul Alexandriei.

Viața

Nestorie s-a născut cel mai probabil în anul 386 în Germanicia, Syria Euphoratenis. Se știu destul de puține lucruri despre viața lui. Educația a primit-o în Antiohia și se crede că ar fi fost ucenicul lui Diodor din Tars și al lui Teodor de Mopsuestia, ambii episcopi cilicieni și opozanți ai arianismului. Nestorie s-a bucurat de o înaltă reputație datorită elocvenței de care dădea dovadă în discursurile sale și datorita zelului de care dădea dovadă în disputele cu ereticii, în principal cu arienii. El era ieromonah în mănăstirea Euprepius când Împăratul Teodosie al II-lea l-a ales ca arhiepiscop al Constantinopolului, poziție în care a fost ridicat pe 10 aprilie 428. De cum a luat în primire eparhia Constantinopolului, el și-a îndreptat activitatea împotriva ereticilor.

Cam spre sfârșitul anului 428, Nestorie a început să predice doctrina antiohiană împotriva folosirii termenului de Theotokos în privința Fecioarei Maria, preferând termenul de Christotokos. Acest lucru a stârnit imediat reacții adverse în rândurile clerului și laicatului din Constantinopol care și așa nu erau tocmai de acord cu acest străin antiohian. Disputa a depășit sfera Constantinopolului atunci când Chiril al Alexandriei, reprezentant al școlii alexandrine, a ridicat această problemă la curtea imperială. Încercând să scape de Chiril, Nestorie i-a recomandat Împăratului Teodosie al II-lea să convoace un sinod. Teodosie a convocat sinodul în anul 431, dar la Efes în loc de Constantinopol. Efes era un loc mai avantajos pentru Chiril deoarece aici venerarea Fecioarei Maria era foarte puternică, iar termenul Theotokos era foarte popular. Sinodul s-a desfășurat cu multe conflicte interne și intrigi, însă la finele acestuia, Nestorie a fost îndepărtat din scaun la data de 22 iunie 431 și catalogat drept eretic. În această dispută dintre școala antiohiană și cea alexandrină, episcopii Romei, Celestin și Sixt al III-lea, l-au susținut pe Chiril.

Teodosie l-a susținut pe Nestorie. Însă, influențat de sora sa, Augusta Pulcheria a emis un edict imperial în 3 august 435, care îl condamna pe Nestorie și scrierile acestuia. Mai întâi, Nestorie s-a retras la o mănăstire din Antiohia, dar mai târziu a fost exilat la Mănăstirea Marii Oaze din Hibis în Tebaida, Egipt. Se crede ca a murit în Tebaida în 451.

Controversele

Controversele hristologice au avut ca punct central modul unirii firii dumnezeiești cu cea umană în Hristos. Era acestor controverse s-a întins pe perioada secolelor al IV-lea până în secolul al șaselea și a cuprins dispute între facțiuni asupra definirii, mai exact a exprimării în cuvinte, felului unirii celor două condiții ale lui Hristos: divine și umane. În limbajul acelei vremi aceste dispute se concentrau asupra expresiei combinării exacte a variabilelor semantice: ousia, physis, hypostasis, prosopon. Disputele dintre Chiril și Nestorie au fost unul din terenurile de bătălie ale acestui interval de timp. Disputa dintre Chiril și Nestorie s-a încins datorită faptului că aceștia foloseau aceleași cuvinte dar în mod diferit. Nestorie folosea cuvintele într-un mod mai rigid, nerecunoscând recentele schimbări al înțelesului și modului de folosire al acestora, și nereușind să recunoască contextul în care le folosea Chiril. În timp ce Nestorie își susținea punctul de vedere de pe o poziție semantică mai rigidă și nota modul de folosire inconsistent al lui Chiril, acesta din urmă era de părere că Nestorie susținea o definiție a doi fii, așa cum se subînțelegea din folosirea insistentă a titlului Mama lui Hristos. Argumentele lui Chiril au învins în sinoadele ce au urmat mai târziu, dar exilarea lui Nestorie a dus la despărțirea de Biserică a grupului eretic numit Nestorieni ce avea să se formeze și să se concentreze în Persia.


Casetă de succesiune:
Nestorie
Precedat de:
Sisinie I
Patriarh al Constantinopolului
428-431
Urmat de:
Maximian



Surse

  • John Anthony McGuckin, (2004), St. Cyril of Alexandria and the Christological Controversy, St. Vladimir's Seminary Press, Crestwood, New York ISBN 0-88141-259-7

Legături externe