Modificări

{{Traducere EN}} '''Nestorie''' a fost un episcop care a trăit în prima jumătate a secolului al V-lea. A fost [[patriarh]] de [[Constantinopol]] pentru 3 ani şi a fost liderul unui curent hristologic [[eretic]] numit [[nestorianism]]. Oponentul său principal în timpul [[Hristologie|dezbaterilor Hristologice hristologice]] a fost [[Chiril al Alexandriei]], [[Patriarh]]ul [[Listă a patriarhilor de Alexandria|Alexandriei]].

Nestorie s-a născut cel mai probabil în anul 386 în Germanicia, Syria Euphoratenis. Se ştiu destul de puţine lucruri despre viaţa lui. Educaţia a primit-o în Antiohia şi se crede că ar fi fost [[ucenic]]ul lui [[Diodor din Tars ]] şi al lui [[Teodor de Mopsuestia]], ambii [[episcop]]i cilicieni şi opozanţi ai arianismului[[arianism]]ului. Nestorie s-a bucurat de o înaltă reputaţie datorită elocvenţei de care dădea dovadă în discursurile sale şi datorita zelului de care dădea dovadă in în disputele cu [[eretic]]ii, în principal cu arienii. El era [[ieromonah]] în mănăstirea [[mănăstire]]a Euprepius când Imparatul Împăratul [[Teodosie al II-lea ]] l-a ales ca [[arhiepiscop ]] al Constantinopolului, poziţie în care a fost ridicat pe [[10 aprilie ]] 428. De cum a luat în primire eparhia Constantinopolului, el şi-a indreptat îndreptat activitatea impotriva împotriva ereticilor.

Cam spre sfarşitul sfârşitul anului 428, Nestorie a început să predice doctrina antiohiană împotriva folosirii termenului de [[Theotokos ]] în privinţa [[Maica Domnului|Fecioarei Maria]], preferand preferând termenul de Christotokos. Acest lucru a stârnit imediat reacţii adverse în randurile clerului rândurile [[cler]]ului şi laicatului [[laicat]]ului din Constantinopol care şi asa nu erau tocmai de acord cu acest străin antiohian. Disputa a depăşit sfera Constantinopolului atunci cand când [[Chiril al Alexandriei]], reprezentant al şcolii alexandrine, a ridicat această problemă la curtea imperială. Încercând să scape de Chiril, Nestorie i-a recomandat Împaratului Împăratului Teodosie al II-lea să convoace un [[sinod]]. Teodosie a convocat sinodul în anul 431, dar la Efes în loc de Constantinopol. Efes era un loc mai avantajos pentru Chiril deoarece aici venerarea Fecioarei Maria era foarte puternică, iar termenul Theotokos era foarte popular. Sinodul s-a desfăşurat cu multe conflicte interne şi intrigi, însă la finele acestuia, Nestorie a fost îndepărtat din scaun la data de [[22 iunie ]] 431 şi catalogat drept eretic. În această dispută dintre şcoala antiohiana antiohiană şi cea alexandrină, episcopii Romei, [[Celestin ]] şi Sixtus [[Sixt al III-lea]], l-au susţinut pe Chiril.

Teodosie l-a susţinut pe Nestorie. Însă, influenţat de sora sa Augusta [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]], a emis un edict imperial în [[3 august ]] 435, care îl condamna pe Nestorie şi scrierile acestuia. Mai întaiîntâi, Nestorie s-a retras la o mănăstire din Antiohia, dar mai târziu a fost exilat la Mănăstirea Marii Oaze din Hibis în Tebaida, Egipt. Se crede ca a murit în Tebaida în 451.

Controversele hristologice au avut ca punct central modul unirii firii dumnezeieşti cu cea umană în Hristos. Era acestor controverse s-a întins pe perioada secolelor al IV-lea până în secolul al şaselea şi a cuprins dispute între facţiuni asupra definirii, mai exact a exprimării în cuvinte, felului unirii celor două condiţii ale lui Hristos: divine şi umane. În limbajul acelei vremi aceste dispute se concentrau asupra expresiei combinării exacte a variabilelor semantice: ousia, physis, hypostasis, prosopon. Disputele dintre Chiril şi Nestorie au fost unul din terenurile de bătălie ale acestui interval de timp. Disputa dintre Chiril şi Nestorie s-a încins datorită faptului că aceştie aceştia foloseau aceleaşi cuvinte dar în mod diferit. Nestorie folosea cuvintele într-un mod mai rigid, nerecunoscând recentele schimbări al înţelesului şi modului de folosire al acestora, şi nereuşind să recunoască contextul în care le folosea Chiril. În timp ce Nestorie îşi susţinea punctul de vedere de pe o poziţie semantică mai rigidă şi nota modul de folosire inconsistent al lui Chiril, acesta din urmă era de părere că Nestorie susţinea o definiţie a doi fii, aşa cum se subînţelegea din folosirea insistentă a titlului Mama lui Hristos. Argumentele lui Chiril au învins în sinoadele ce au urmat mai târziu, dar exilarea lui Nestorie a dus la despărţirea de Biserică a grupului eretic numit Nestorieni ce avea să se formeze şi să se concentreze în Persia.

după=[[Maximian de Constantinopol|Maximianus]]|}}