Răspândirea ideilor nestoriene se mărginea inițial doar la scrierile lui Diodor, Teodor de Mopsuestia şi ale cercului restrâns de adepţi ai acestora din [[Antiohia]]. Totuşi, în anul 428, împăratul Teodor [[Teodosie al II-lea ]] i-a cerut preotului călugăr antiohian [[Nestorie]], cunoscut pentru zelul său, să vină la Constantinopol. Nestorie, care l-a adus cu el şi pe preotul Anastasie, a fost făcut arhiepiscop al Constantinopolului[[Constantinopol]]ului. Într-o serie de omilii (predici) ținute la Constantinopol, Anastasie a negat existenţa une Persoane Teandrice (Dumnezeu-Om) în Iisus Hristos, afirmând separarea netă a persoanelor divină (Dumnezeu-Cuvântul) și umană (Iisus Hristos) şi a atacat utilizarea termenului Theotokos pentru Maica Domnului, utilizând în schimb apelativul de ''Anthropotokos'' (Născătoare de om). Poziția lui a dat naștere la controverse, întrucât credincioşii constantinopolitani erau obișnuiţi să o cinstească pe Maica Domnului cu numele de Născătoare de Dumnezeu (Theotokos). Nestorie a luat apărarea lui Anastasie în predicile sale, prin care a răspândit într-o formă extremă învăţăturile lui Teodor din Mopsuestia, printre care utilizarea apelativului de Christotokos în loc de Theootokos pentru Maica Domnului.