Neofit al II-lea: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(completări și referințe)
(Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de același utilizator)
Linia 1: Linia 1:
−
{{În lucru}}
 
 
{{Cutie Biografie Episcopi
 
{{Cutie Biografie Episcopi
 
| Nume = IPS Neofit
 
| Nume = IPS Neofit
Linia 23: Linia 22:
  
 
==Viața==
 
==Viața==
−
Născut în 1787 la București, Neofit Gianoglu s-a [[călugăr]]it în 1818, fiind o perioadă grămătic (secretar) al PS Galaction, episcopul Râmnicului.<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', vol. II, Tipografia Neamul Românesc, Vălenii de Munte, 1909, p. 249</ref> A fost [[hirotonit]] [[ierodiacon]] în același an (1818) și [[ieromonah]] la 29 martie 1824. La 5 aprilie 1824 a fost numit [[arhimandrit]], devenind [[egumen]] al [[Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)|Mănăstirii Sfântul Gheorghe Nou din București]].
+
Născut în 1787 la București, Neofit Gianoglu s-a [[călugăr]]it în 1818, fiind o perioadă grămătic (secretar) al PS Galaction, episcopul Râmnicului.<ref>Nicolae Iorga (1909), ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', p. 249</ref> A fost [[hirotonit]] [[ierodiacon]] în același an (1818) și [[ieromonah]] la 29 martie 1824. La 5 aprilie 1824 a fost numit [[arhimandrit]], devenind [[egumen]] al [[Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)|Mănăstirii Sfântul Gheorghe Nou din București]].
  
 
La 18 aprilie 1824 a fost ales Episcop al Râmnicului, fiind [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] [[arhiereu]] de către mitropolitul țării, IPS [[Grigorie Dascălul|Grigorie al IV-lea ''Dascălul'']], la 20 aprilie.
 
La 18 aprilie 1824 a fost ales Episcop al Râmnicului, fiind [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] [[arhiereu]] de către mitropolitul țării, IPS [[Grigorie Dascălul|Grigorie al IV-lea ''Dascălul'']], la 20 aprilie.
Linia 29: Linia 28:
 
După trecerea la Domnul a [[Grigorie Dascălul|Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul]] (22 iunie 1834), PS Neofit a acceptat să fie episcop vicar al Mitropoliei Ungro-Vlahiei, împreună cu episcopii de Buzău și de Argeș, ei conducând treburile bisericești din Țara Românească.
 
După trecerea la Domnul a [[Grigorie Dascălul|Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul]] (22 iunie 1834), PS Neofit a acceptat să fie episcop vicar al Mitropoliei Ungro-Vlahiei, împreună cu episcopii de Buzău și de Argeș, ei conducând treburile bisericești din Țara Românească.
  
−
La 29 iunie 1840 a fost ales [[mitropolit]].<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', vol. II, Tipografia Neamul Românesc, Vălenii de Munte, 1909, p. 331</ref> În timpul păstoririi sale a Bisericii Țării Românești, printre altele, a înființat patru seminarii teologice și a sprijinit trimiterea de tineri la studii teologice cu burse în Grecia și Rusia.
+
La 29 iunie 1840 a fost ales [[mitropolit]].<ref>Nicolae Iorga (1909), ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', p. 331</ref> În timpul păstoririi sale a Bisericii Țării Românești, printre altele, a înființat patru seminarii teologice și a sprijinit trimiterea de tineri la studii teologice cu burse în Grecia și Rusia.
 +
 
 +
În iunie 1848, revoluționarii din Țara Românească, pentru a nu da naștere unor interpretări denaturate și tendențioase din partea puterii suzerane (Imperiul Otoman), l-au ales pe mitropolitul Neofit ca președinte al Guvernului Provizoriu. După înăbușirea Revoluției de la 1848, Neofit a solicitat (în calitatea sa de mitropolit) restabilirea ordinii și i-a dezavuat pe clericii care se implicaseră pe față în acțiuni revoluționare, fapt ce a determinat să fie văzut ulterior ca o personalitate controversată.<ref>[https://www.descopera.ro/istorie/17252387-neofit-mitropolitul-care-a-devenit-sef-al-guvernului-si-i-a-turnat-apoi-pe-clericii-revolutionari-pasoptisti ''Neofit, mitropolitul care a devenit șef al guvernului''], 13 iunie 2019, ''Descopera.ro'', accesat la 10 ianuarie 2020</ref>
 +
 
 +
La 27 iulie 1849, IPS Nifon s-a retras din scaunul de mitropolit. A decedat în anul următor, la [[14 ianuarie]] 1850, fiind înmormântat la [[Catedrala patriarhală din București]].<ref>[https://www.crestinortodox.ro/stiri/radio-trinitas/157-ani-la-trecerea-cele-vesnice-mitropolitului-neofit-77067.html ''157 de ani de la trecerea la cele veșnice a mitropolitului Neofit''], 15 ianuarie 2007, ''Crestinortodox.ro'', accesat la 10 ianuarie 2020</ref>
 
   
 
   
−
 
 
==Note==
 
==Note==
 
<small><references /></small>
 
<small><references /></small>
  
 
==Bibliografie==
 
==Bibliografie==
 +
* Nicolae Iorga, ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', vol. II, Tipografia Neamul Românesc, Vălenii de Munte, 1909
 
* [http://biserica.org/WhosWho/DTR/N/MitropolitulNeofit.html Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, ''Dicționarul Teologilor Români: Mitropolitul Neofit'']
 
* [http://biserica.org/WhosWho/DTR/N/MitropolitulNeofit.html Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, ''Dicționarul Teologilor Români: Mitropolitul Neofit'']
−
 
−
==Surse==
 
−
* [https://ro.wikipedia.org/wiki/Neofit_al_II-lea ro.Wikipedia: Veniamin Costache]
 
  
  

Versiunea de la data 10 ianuarie 2020 07:08

IPS Neofit
Neofit al II-lea.jpg
Afiliere canonică
(jurisdicție) 		Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință  București
Titlul   Mitropolit al Ungro-Vlahiei
Formulă de adresare   IPS
Perioada   1840-1849
Predecesor   Grigorie al IV-lea Dascălul
Succesor   Nifon al II-lea Rusailă
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot   1824
Hirotonire episcopală   20 aprilie 1824
Episcopi consecratori  
Titluri precedente
(scaune episcopale)   		Episcop al Râmnicului
Alte funcții  
Date personale
Data nașterii   1 ianuarie 1787
Locul nașterii   București
Data morții   14 ianuarie 1850
Locul morții   București

Neofit al II-lea (pe numele de mirean Neofit Gianoglu; n. 1 ianuarie 1787, București - d. 14 ianuarie 1850, București) a fost Mitropolit al Ungro-Vlahiei între anii 1840-1849.[1]

Viața

Născut în 1787 la București, Neofit Gianoglu s-a călugărit în 1818, fiind o perioadă grămătic (secretar) al PS Galaction, episcopul Râmnicului.[2] A fost hirotonit ierodiacon în același an (1818) și ieromonah la 29 martie 1824. La 5 aprilie 1824 a fost numit arhimandrit, devenind egumen al Mănăstirii Sfântul Gheorghe Nou din București.

La 18 aprilie 1824 a fost ales Episcop al Râmnicului, fiind hirotonit arhiereu de către mitropolitul țării, IPS Grigorie al IV-lea Dascălul, la 20 aprilie.

După trecerea la Domnul a Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul (22 iunie 1834), PS Neofit a acceptat să fie episcop vicar al Mitropoliei Ungro-Vlahiei, împreună cu episcopii de Buzău și de Argeș, ei conducând treburile bisericești din Țara Românească.

La 29 iunie 1840 a fost ales mitropolit.[3] În timpul păstoririi sale a Bisericii Țării Românești, printre altele, a înființat patru seminarii teologice și a sprijinit trimiterea de tineri la studii teologice cu burse în Grecia și Rusia.

În iunie 1848, revoluționarii din Țara Românească, pentru a nu da naștere unor interpretări denaturate și tendențioase din partea puterii suzerane (Imperiul Otoman), l-au ales pe mitropolitul Neofit ca președinte al Guvernului Provizoriu. După înăbușirea Revoluției de la 1848, Neofit a solicitat (în calitatea sa de mitropolit) restabilirea ordinii și i-a dezavuat pe clericii care se implicaseră pe față în acțiuni revoluționare, fapt ce a determinat să fie văzut ulterior ca o personalitate controversată.[4]

La 27 iulie 1849, IPS Nifon s-a retras din scaunul de mitropolit. A decedat în anul următor, la 14 ianuarie 1850, fiind înmormântat la Catedrala patriarhală din București.[5]

Note

  1. ↑ Este al doilea mitropolit al Țării Românești cu acest nume, primul fiind Neofit Criteanul
  2. ↑ Nicolae Iorga (1909), Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, p. 249
  3. ↑ Nicolae Iorga (1909), Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, p. 331
  4. ↑ Neofit, mitropolitul care a devenit șef al guvernului, 13 iunie 2019, Descopera.ro, accesat la 10 ianuarie 2020
  5. ↑ 157 de ani de la trecerea la cele veșnice a mitropolitului Neofit, 15 ianuarie 2007, Crestinortodox.ro, accesat la 10 ianuarie 2020

Bibliografie


Casetă de succesiune:
Neofit al II-lea
Precedat de:
Grigorie al IV-lea „Dascălul” 		Mitropolit al Ungro-Vlahiei
1840 - 1849 		Urmat de:
Nifon al II-lea Rusailă


Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Neofit_al_II-lea&oldid=50124”