Neofit al II-lea: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
Linia 23: Linia 23:
  
 
==Viața==
 
==Viața==
Născut în 1787 la București, Neofit Gianoglu s-a [[călugăr]]it în 1818, fiind o perioadă grămătic (secretar) al PS Galaction, episcopul Râmnicului.<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', vol. II, Tipografia Neamul Românesc, Vălenii de Munte, 1909, p. 249</ref> A fost [[hirotonit]] [[ierodiacon]] în același an (1818) și [[ieromonah]] la 29 martie 1824. La 5 aprilie 1824 a fost numit [[arhimandrit]], devenind [[egumen]] al [[Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)|Mănăstirii Sfântul Gheorghe Nou din București]].
+
Născut în 1787 la București, Neofit Gianoglu s-a [[călugăr]]it în 1818, fiind o perioadă grămătic (secretar) al PS Galaction, episcopul Râmnicului.<ref>Nicolae Iorga (1909), ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', p. 249</ref> A fost [[hirotonit]] [[ierodiacon]] în același an (1818) și [[ieromonah]] la 29 martie 1824. La 5 aprilie 1824 a fost numit [[arhimandrit]], devenind [[egumen]] al [[Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)|Mănăstirii Sfântul Gheorghe Nou din București]].
  
 
La 18 aprilie 1824 a fost ales Episcop al Râmnicului, fiind [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] [[arhiereu]] de către mitropolitul țării, IPS [[Grigorie Dascălul|Grigorie al IV-lea ''Dascălul'']], la 20 aprilie.
 
La 18 aprilie 1824 a fost ales Episcop al Râmnicului, fiind [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] [[arhiereu]] de către mitropolitul țării, IPS [[Grigorie Dascălul|Grigorie al IV-lea ''Dascălul'']], la 20 aprilie.
Linia 29: Linia 29:
 
După trecerea la Domnul a [[Grigorie Dascălul|Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul]] (22 iunie 1834), PS Neofit a acceptat să fie episcop vicar al Mitropoliei Ungro-Vlahiei, împreună cu episcopii de Buzău și de Argeș, ei conducând treburile bisericești din Țara Românească.
 
După trecerea la Domnul a [[Grigorie Dascălul|Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul]] (22 iunie 1834), PS Neofit a acceptat să fie episcop vicar al Mitropoliei Ungro-Vlahiei, împreună cu episcopii de Buzău și de Argeș, ei conducând treburile bisericești din Țara Românească.
  
La 29 iunie 1840 a fost ales [[mitropolit]].<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', vol. II, Tipografia Neamul Românesc, Vălenii de Munte, 1909, p. 331</ref> În timpul păstoririi sale a Bisericii Țării Românești, printre altele, a înființat patru seminarii teologice și a sprijinit trimiterea de tineri la studii teologice cu burse în Grecia și Rusia.
+
La 29 iunie 1840 a fost ales [[mitropolit]].<ref>Nicolae Iorga (1909), ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', p. 331</ref> În timpul păstoririi sale a Bisericii Țării Românești, printre altele, a înființat patru seminarii teologice și a sprijinit trimiterea de tineri la studii teologice cu burse în Grecia și Rusia.
 
   
 
   
  
Linia 36: Linia 36:
  
 
==Bibliografie==
 
==Bibliografie==
 +
* Nicolae Iorga, ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', vol. II, Tipografia Neamul Românesc, Vălenii de Munte, 1909
 
* [http://biserica.org/WhosWho/DTR/N/MitropolitulNeofit.html Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, ''Dicționarul Teologilor Români: Mitropolitul Neofit'']
 
* [http://biserica.org/WhosWho/DTR/N/MitropolitulNeofit.html Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, ''Dicționarul Teologilor Români: Mitropolitul Neofit'']
  

Versiunea de la data 9 ianuarie 2020 19:47

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

IPS Neofit
Neofit al II-lea.jpg
Afiliere canonică
(jurisdicție)
Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință  București
Titlul   Mitropolit al Ungro-Vlahiei
Formulă de adresare   IPS
Perioada   1840-1849
Predecesor   Grigorie al IV-lea Dascălul
Succesor   Nifon al II-lea Rusailă
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot   1824
Hirotonire episcopală   20 aprilie 1824
Episcopi consecratori  
Titluri precedente
(scaune episcopale)
 
Episcop al Râmnicului
Alte funcții  
Date personale
Data nașterii   1 ianuarie 1787
Locul nașterii   București
Data morții   14 ianuarie 1850
Locul morții   București

Neofit al II-lea (pe numele de mirean Neofit Gianoglu; n. 1 ianuarie 1787, București - d. 14 ianuarie 1850, București) a fost Mitropolit al Ungro-Vlahiei între anii 1840-1849.[1]

Viața

Născut în 1787 la București, Neofit Gianoglu s-a călugărit în 1818, fiind o perioadă grămătic (secretar) al PS Galaction, episcopul Râmnicului.[2] A fost hirotonit ierodiacon în același an (1818) și ieromonah la 29 martie 1824. La 5 aprilie 1824 a fost numit arhimandrit, devenind egumen al Mănăstirii Sfântul Gheorghe Nou din București.

La 18 aprilie 1824 a fost ales Episcop al Râmnicului, fiind hirotonit arhiereu de către mitropolitul țării, IPS Grigorie al IV-lea Dascălul, la 20 aprilie.

După trecerea la Domnul a Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul (22 iunie 1834), PS Neofit a acceptat să fie episcop vicar al Mitropoliei Ungro-Vlahiei, împreună cu episcopii de Buzău și de Argeș, ei conducând treburile bisericești din Țara Românească.

La 29 iunie 1840 a fost ales mitropolit.[3] În timpul păstoririi sale a Bisericii Țării Românești, printre altele, a înființat patru seminarii teologice și a sprijinit trimiterea de tineri la studii teologice cu burse în Grecia și Rusia.


Note

  1. Este al doilea mitropolit al Țării Românești cu acest nume, primul fiind Neofit Criteanul
  2. Nicolae Iorga (1909), Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, p. 249
  3. Nicolae Iorga (1909), Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, p. 331

Bibliografie

Surse


Casetă de succesiune:
Neofit al II-lea
Precedat de:
Grigorie al IV-lea „Dascălul”
Mitropolit al Ungro-Vlahiei
1840 - 1849
Urmat de:
Nifon al II-lea Rusailă