Neagoe Basarab

La acest articol se lucrează chiar în acest moment! Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Neagoe Basarab. Frescă de la Mănăstirea Curtea de Argeş.

Sfântul Voievod Neagoe Basarab a fost Domn al Ţării Româneşti între anii 1512 - 1521. În timpul domniei sale, viaţa spirituală şi duhovnicească ortodoxă a cunoscut o perioadă de strălucită înflorire. Ctitor, printre altele, al sfintei Mănăstiri Curtea de Argeş, a rămas în istorie ca "Domn al culturii, spiritualităţii şi Prinţ al Păcii".

Pentru faptele sale sfinte Biserica Ortodoxă Română l-a proslăvit ca sfânt (canonizat) la 8 iulie 2008. Prăznuirea lui se face pe data de 26 septembrie.

Viaţa

După unii istorici, Neagoe Basarab era fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu şi al soţiei acestuia, Neaga, după alţii, era fiul voievodului Basarab al IV-lea "cel Tânăr" (sau "Ţepeluş"). El însuşi s-a autodeclarat fiu natural al lui Basarab al IV-lea şi al Neagăi din Hotărani, soţia marelui vornic Pârvu Craiovescu. Fapt cert este că a crescut în casa lui Pârvu Craiovescu, unde a primit, după moda vremii, iniţierea în cele şapte arte liberale. Cunoştea limbile greacă, latină şi slavonă.

În 1504 s-a căsătorit cu fiica despotului sârb Iovan Brancovici, Despina Doamna (sau Miliţa), cu care a avut şase copii: Ion, Petre şi Anghelina (morţi înainte de vreme), Teodosie, Ruxandra şi Stana.

A ajuns la ranguri înalte în structurile statale ale Ţării Româneşti. Astfel, este numit succesiv în funcţiile de postelnic la 28 ianuarie 1501, mare postelnic (decembrie 1501 - 19 iunie 1509) şi mare comis (24 aprilie 1510 - 28 noiembrie 1511).

După ce a ajuns pe tronul Ţării Româneşti (ianuarie 1512), Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea comerţului şi a meşteşugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să menţină relații de prietenie cu Ungaria. A încercat să stabilească relaţii diplomatice cu Veneția și Roma și chiar să medieze conflictul dintre creștinii ortodocși și catolici. Continuând viziunea şi obiectivele politice iniţiate de Ştefan cel Mare, a încearcat să realizeze o coaliţie a statelor răsăritene împotriva expansiunii turceşti. În anul 1519, Neagoe Basarab împreună cu Ştefan al IV-lea al Moldovei (Ştefăniţă Vodă) au trimis un ambasador la Vatican prin intermediul căruia "Basarab și aleșii săi fii Theodosie și Petru și urmașii săi și Ştefan și fiii săi" promiteau că vor participa alături de ceilalţi principi creștini și de papă la "sfânta expediţie împotriva lui Selim, tiranul turcilor". Totuşi, Ţara Românească rămâne pe perioada domniei lui vasală Imperiului Otoman.

Neagoe Basarab a făcut donaţii generoase mănăstirilor ortodoxe din Ţara Românească şi din toate ţările din Balcani. În timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeş, în jurul căreia s-a ţesut legenda Meşterului Manole.

Scrieri

Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi: "Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie". Se pare că lucrarea a fost scrisă mai întâi în slavonă, apoi tradusă în româneşte, iar mai târziu şi în greceşte. Cea mai veche copie în limba română, atestată, datează din 1654.