{{Sfinti|nume= Sf. Voievod Neagoe Basarab|Imagine= [[ImagineFișier:Neagoe_Basarab_01Sf neagoe basarab.jpg|rightthumb|framecenter|Neagoe Basarab300 px]]|nastere= c.<br>Frescă de la Mănăstirea 1459|adormire= [[15 septembrie]] 1521, Curtea de Argeș.|localizare= {{flag|Romania}} România|recunoastere= [[Biserica Ortodoxă Română]]|etnie= română|tip= [[Voievod]]|canonizare= [[8 iulie]] 2008|calendar= [[26 septembrie]]|biserici= |site=|}}[[Sfânt]]ul Voievod '''Neagoe Basarab''' a fost Domn al Țării Românești între anii 1512 - 1521. În timpul domniei sale, viața spirituală și duhovnicească ortodoxă a cunoscut o perioadă de strălucită înflorire. CtitorAutor al uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi, „[[Învățăturile lui Neagoe Basarab|Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie]]” și ctitor, printre altele, al sfintei [[Mănăstirea Curtea de Argeș|Mănăstiri Curtea de Argeș]], a rămas în istorie ca „''Domn al culturii, spiritualității și Prinț al Păcii''”.<br> 

[[Imagine:Neagoe_Basarab_01.jpg|left|thumb|Neagoe Basarab.<br/>Frescă de la [[Mănăstirea Curtea de Argeș]].]][[Imagine:Curtea de Arges 2.jpg|thumb|right|300px|Biserica [[Mănăstirea Curtea de Argeș|Mănăstirii Curtea de Argeș]], principala [[ctitor]]ie a lui Neagoe Basarab]]După unii istorici, Neagoe Basarab era fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu și al soției acestuia, Neaga, după alții, era fiul voievodului Basarab al IV-lea "cel Tânăr" „cel Tânăr” (sau "Țepeluș"„Țepeluș”).

În 1504 s-a căsătorit cu fiica despotului sârb Iovan Brancovici, Despina Doamna (sau Milița, [[Monahism|călugărită]] sub numele Platonida), cu care a avut șase copii: Ion, Petre și Anghelina (morți înainte de vreme), Teodosie, Ruxandra și Stana.

După ce a ajuns pe tronul Țării Românești ([[23 ianuarie]] 1512), Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea comerțului și a meșteșugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să mențină relații de prietenie cu Ungaria. A încercat să stabilească relații diplomatice cu Veneția și Roma și chiar să medieze conflictul dintre creștinii ortodocși și catolici. Continuând viziunea și obiectivele politice inițiate de [[Ştefan Ștefan cel Mare]], a încercat să realizeze o coaliție a statelor răsăritene împotriva expansiunii turcești<ref>Manole Neagoe, ''Neagoe Basarab'', București, Editura ŞtiințificăȘtiințifică, 1971</ref>. În anul 1519, Neagoe Basarab împreună cu Ştefan Ștefan al IV-lea al Moldovei (''Ştefăniță Ștefăniță Vodă'') au trimis un ambasador la Vatican prin intermediul căruia „Basarab și aleșii săi fii Theodosie și Petru și urmașii săi și Ştefan Ștefan și fiii săi” promiteau că vor participa alături de ceilalți principi creștini și de papă la „sfânta expediție împotriva lui Selim, tiranul turcilor”<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908</ref>. Totuși, Țara Românească rămâne pe perioada domniei lui vasală Imperiului Otoman.

La [[8 iulie]] 2008 [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a hotărât [[Proslăvire|proslăvirea]] [[Sfânt]]ului Voievod Neagoe Basarab, pentru faptele sale sfinte și înflorirea vieții spirituale și duhovnicești ortodoxe din Țara Românească. [[Prăznuire]]a lui se face pe data de [[26 septembrie]].<ref>[https://basilica.ro/hotarari-ale-sfantului-sinod-al-bisericii-ortodoxe-romane-din-8-9-iulie-2008/ ''Hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 8-9 iulie 2008''], 9 iulie 2008, ''Basilica.ro'', accesat la 26 septembrie 2021</ref>

Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi: „''[[Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau său Teodosie]]''”. Se pare că lucrarea a fost scrisă mai întâi în slavonă, apoi tradusă în românește, iar mai târziu și în grecește. Cea mai veche copie în [[limba română]], atestată, datează din 1654.

<small><references/></small>