Neagoe Basarab: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Viaţa)
(+imagine)
(Nu s-au afișat 18 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{În curs}}
+
[[Imagine:Neagoe_Basarab_01.jpg|right|frame|Neagoe Basarab.<br/>Frescă de la [[Mănăstirea Curtea de Argeș]].]]
[[Imagine:Neagoe_Basarab_01.jpg|right|frame|'''Neagoe Basarab. Frescă de la Mănăstirea Curtea de Argeş.''']]
+
[[Sfânt]]ul Voievod '''Neagoe Basarab''' a fost Domn al Țării Românești între anii 1512 - 1521. În timpul domniei sale, viața spirituală și duhovnicească ortodoxă a cunoscut o perioadă de strălucită înflorire. Ctitor, printre altele, al sfintei [[Mănăstirea Curtea de Argeș|Mănăstiri Curtea de Argeș]], a rămas în istorie ca ''Domn al culturii, spiritualității și Prinț al Păcii''.<br>
[[Sfânt]]ul Voievod '''Neagoe Basarab''' a fost Domn al Ţării Româneşti între anii 1512 - 1521. În timpul domniei sale, viaţa spirituală şi duhovnicească ortodoxă a cunoscut o perioadă de strălucită înflorire. Ctitor, printre altele, al sfintei [[Mănăstirea Curtea de Argeş|Mănăstiri Curtea de Argeş]], a rămas în istorie ca "''Domn al culturii, spiritualităţii şi Prinţ al Păcii''".
 
 
 
 
Pentru faptele sale sfinte [[Biserica Ortodoxă Română]] l-a [[Proslăvire|proslăvit]] ca sfânt (canonizat) la [[8 iulie]] 2008. [[Prăznuire]]a lui se face pe data de [[26 septembrie]].
 
Pentru faptele sale sfinte [[Biserica Ortodoxă Română]] l-a [[Proslăvire|proslăvit]] ca sfânt (canonizat) la [[8 iulie]] 2008. [[Prăznuire]]a lui se face pe data de [[26 septembrie]].
  
==Viaţa==
+
==Viața==
 +
După unii istorici, Neagoe Basarab era fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu și al soției acestuia, Neaga, după alții, era fiul voievodului Basarab al IV-lea „cel Tânăr” (sau „Țepeluș”).
 +
El însuși s-a autodeclarat fiu natural al lui Basarab al IV-lea și al Neagăi din Hotărani, soția marelui vornic Pârvu Craiovescu<ref name="Xenopol">Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', Ed. Cartea Românească, București, 1925</ref>.
 +
Fapt cert este că a crescut în casa lui Pârvu Craiovescu, unde a primit, după moda vremii, inițierea în cele șapte arte liberale. Cunoștea limbile greacă, latină și slavonă.
  
După unii istorici, Neagoe Basarab era fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu şi al soţiei acestuia, Neaga, după alţii, era fiul voievodului Basarab al IV-lea "cel Tânăr". A crescut în casa lui Pârvu Craiovescu, unde a primit, după moda vremii, iniţierea în cele şapte arte liberale. Cunoştea limbile greacă, latină şi slavonă.
+
În 1504 s-a căsătorit cu fiica despotului sârb Iovan Brancovici, Despina Doamna (sau Milița), cu care a avut șase copii: Ion, Petre și Anghelina (morți înainte de vreme), Teodosie, Ruxandra și Stana.
  
Soţia sa a fost Despina Doamna, din familia sârbească Brancovici.
+
A ajuns la ranguri înalte în structurile  statale ale Țării Românești. Astfel, este numit succesiv în funcțiile de postelnic la 28 ianuarie 1501, mare postelnic (decembrie 1501 - 19 iunie 1509) și mare comis (24 aprilie 1510 - 28 noiembrie 1511).
 +
[[Fișier:Curtea de Arges 2.jpg|thumb|left|300px|Biserica [[Mănăstirea Curtea de Argeș|Mănăstirii Curtea de Argeș]], principala [[ctitor]]ie a lui Neagoe Basarab]]
 +
După ce a ajuns pe tronul Țării Românești ([[23 ianuarie]] 1512), Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea comerțului și a meșteșugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să mențină relații de prietenie cu Ungaria. A încercat să stabilească relații diplomatice cu Veneția și Roma și chiar să medieze conflictul dintre creștinii ortodocși și catolici. Continuând viziunea și obiectivele politice inițiate de [[Ștefan cel Mare]], a încercat să realizeze o coaliție a statelor răsăritene împotriva expansiunii turcești<ref>Manole Neagoe, ''Neagoe Basarab'', București, Editura Științifică, 1971</ref>. În anul 1519, Neagoe Basarab împreună cu Ștefan al IV-lea al Moldovei (''Ștefăniță Vodă'') au trimis un ambasador la Vatican prin intermediul căruia „Basarab și aleșii săi fii Theodosie și Petru și urmașii săi și Ștefan și fiii săi” promiteau că vor participa alături de ceilalți principi creștini și de papă la „sfânta expediție împotriva lui Selim, tiranul turcilor”<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908</ref>. Totuși, Țara Românească rămâne pe perioada domniei lui vasală Imperiului Otoman.
  
A ajuns la ranguri înalte în structurile  statale ale Ţării Româneşti. Astfel, este numit succesiv în funcţiile de postelnic la 28 ianuarie 1501, mare postelnic (decembrie 1501 - 19 iunie 1509) şi mare comis (24 aprilie 1510 - 28 noiembrie 1511).
+
A trecut la cele veșnice pe data de [[15 septembrie]] 1521.<ref name="Xenopol"/>
  
După ce a ajuns pe tronul Ţării Româneşti (ianuarie 1512), Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea comerţului şi a meşteşugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să mențină relații de prietenie cu Ungaria. A încercat să stabilească relații diplomatice cu Veneția și Roma și chiar să medieze conflictul dintre creștinii ortodocși și catolici. Continuând viziunea și obiectivele politice inițiate de [[Ştefan cel Mare]], a încearcat să realizeze o coaliţie a statelor răsăritene împotriva expansiunii turceşti. În anul 1519, Neagoe Basarab împreună cu Ştefan al IV-lea al Moldovei (''Ştefăniţă Vodă'') au trimis un ambasador la Vatican prin intermediul căruia "Basarab și aleșii săi fii Theodosie și Petru și urmașii săi și Ștefan și fiii săi" promiteau că vor participa alături de ceilalți principi creștini și de papă la "sfânta expediție împotriva lui Selim, tiranul turcilor". Totuşi, Ţara Românească rămâne pe perioada domniei lui vasală Imperiului Otoman.
+
Neagoe Basarab  a făcut donații generoase mănăstirilor ortodoxe din Țara Românească și din toate țările din Balcani. În timpul domniei sale a fost construită [[Mănăstirea Curtea de Argeș]], în jurul căreia s-a țesut legenda Meșterului Manole; acolo se odihnesc și resturile pământești ale voievodului.
 
 
Neagoe Basarab  a făcut donaţii generoase mănăstirilor ortodoxe din Ţara Românească şi din toate ţările din Balcani. În timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeş, în jurul căreia s-a ţesut legenda Meşterului Manole.
 
  
 
==Proslăvirea ca sfânt==
 
==Proslăvirea ca sfânt==
 
+
La [[8 iulie]] 2008 [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a hotărât [[Proslăvire|proslăvirea]] [[Sfânt]]ului Voievod Neagoe Basarab, pentru faptele sale sfinte și înflorirea vieții spirituale și duhovnicești ortodoxe din Țara Românească. [[Prăznuire]]a lui se face pe data de [[26 septembrie]].<ref>[https://basilica.ro/hotarari-ale-sfantului-sinod-al-bisericii-ortodoxe-romane-din-8-9-iulie-2008/ ''Hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 8-9 iulie 2008''], 9 iulie 2008, ''Basilica.ro'', accesat la 26 septembrie 2021</ref>
  
 
==Scrieri==
 
==Scrieri==
Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi: "''Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie''". Se pare că lucrarea a fost scrisă mai întâi în slavonă, apoi tradusă în româneşte, iar mai târziu şi în greceşte. Cea mai veche copie în limba română, atestată, datează din 1654.
+
Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi: ''Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie''. Se pare că lucrarea a fost scrisă mai întâi în slavonă, apoi tradusă în românește, iar mai târziu și în grecește. Cea mai veche copie în limba română, atestată, datează din 1654.
 
 
==Surse==
 
  
 +
==Note bibliografice==
 +
<small><references/></small>
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
 +
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Neagoe_Basarab Wikipedia română, Neagoe Basarab]
 +
*[http://ro.wikisource.org/wiki/%C3%8Env%C4%83%C5%A3%C4%83turile_lui_Neagoe_Basarab_c%C4%83tre_fiul_s%C4%83u_Teodosie Wikisource, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie]
 +
* [http://jurnalul.ro/special-jurnalul/canonizare-neagoe-basarab-a-fost-trecut-in-randul-sfintilor-137195.html CANONIZARE / Neagoe Basarab a fost trecut în rândul sfinților], 25 octombrie 2008, Daniela Cârlea Șontică, ''Jurnalul Național''
 +
* [http://ziarullumina.ro/spiritualitate/domnitorul-supus-domnului Domnitorul supus Domnului], 3 octombrie 2010, Alexandru Briciu, ''Ziarul Lumina''
 +
* [http://ziarullumina.ro/sfinti-romani/sfantul-voievod-neagoe-basarab-print-al-pacii Sfântul Voievod Neagoe Basarab, prinț al păcii], 26 septembrie 2009, Alexandru Briciu, ''Ziarul Lumina''
 +
* [http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-voievod-neagoe-basarab-73097.html Sfantul Voievod Neagoe Basarab], 25 mai 2012, Calinic Arhiepiscop al Argesului si Muscelului, ''CrestinOrtodox.ro''
  
 
+
[[Categorie:Sfinți români]]
 
+
[[Categorie:Voievozi români]]
[[Categorie:Sfinţi români]]
+
[[Categorie:Ctitori]]
[[Categorie:Împăraţi şi regi]]
 

Versiunea de la data 26 septembrie 2021 05:42

Neagoe Basarab.
Frescă de la Mănăstirea Curtea de Argeș.

Sfântul Voievod Neagoe Basarab a fost Domn al Țării Românești între anii 1512 - 1521. În timpul domniei sale, viața spirituală și duhovnicească ortodoxă a cunoscut o perioadă de strălucită înflorire. Ctitor, printre altele, al sfintei Mănăstiri Curtea de Argeș, a rămas în istorie ca „Domn al culturii, spiritualității și Prinț al Păcii”.
Pentru faptele sale sfinte Biserica Ortodoxă Română l-a proslăvit ca sfânt (canonizat) la 8 iulie 2008. Prăznuirea lui se face pe data de 26 septembrie.

Viața

După unii istorici, Neagoe Basarab era fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu și al soției acestuia, Neaga, după alții, era fiul voievodului Basarab al IV-lea „cel Tânăr” (sau „Țepeluș”). El însuși s-a autodeclarat fiu natural al lui Basarab al IV-lea și al Neagăi din Hotărani, soția marelui vornic Pârvu Craiovescu[1]. Fapt cert este că a crescut în casa lui Pârvu Craiovescu, unde a primit, după moda vremii, inițierea în cele șapte arte liberale. Cunoștea limbile greacă, latină și slavonă.

În 1504 s-a căsătorit cu fiica despotului sârb Iovan Brancovici, Despina Doamna (sau Milița), cu care a avut șase copii: Ion, Petre și Anghelina (morți înainte de vreme), Teodosie, Ruxandra și Stana.

A ajuns la ranguri înalte în structurile statale ale Țării Românești. Astfel, este numit succesiv în funcțiile de postelnic la 28 ianuarie 1501, mare postelnic (decembrie 1501 - 19 iunie 1509) și mare comis (24 aprilie 1510 - 28 noiembrie 1511).

Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș, principala ctitorie a lui Neagoe Basarab

După ce a ajuns pe tronul Țării Românești (23 ianuarie 1512), Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea comerțului și a meșteșugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să mențină relații de prietenie cu Ungaria. A încercat să stabilească relații diplomatice cu Veneția și Roma și chiar să medieze conflictul dintre creștinii ortodocși și catolici. Continuând viziunea și obiectivele politice inițiate de Ștefan cel Mare, a încercat să realizeze o coaliție a statelor răsăritene împotriva expansiunii turcești[2]. În anul 1519, Neagoe Basarab împreună cu Ștefan al IV-lea al Moldovei (Ștefăniță Vodă) au trimis un ambasador la Vatican prin intermediul căruia „Basarab și aleșii săi fii Theodosie și Petru și urmașii săi și Ștefan și fiii săi” promiteau că vor participa alături de ceilalți principi creștini și de papă la „sfânta expediție împotriva lui Selim, tiranul turcilor”[3]. Totuși, Țara Românească rămâne pe perioada domniei lui vasală Imperiului Otoman.

A trecut la cele veșnice pe data de 15 septembrie 1521.[1]

Neagoe Basarab a făcut donații generoase mănăstirilor ortodoxe din Țara Românească și din toate țările din Balcani. În timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeș, în jurul căreia s-a țesut legenda Meșterului Manole; acolo se odihnesc și resturile pământești ale voievodului.

Proslăvirea ca sfânt

La 8 iulie 2008 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât proslăvirea Sfântului Voievod Neagoe Basarab, pentru faptele sale sfinte și înflorirea vieții spirituale și duhovnicești ortodoxe din Țara Românească. Prăznuirea lui se face pe data de 26 septembrie.[4]

Scrieri

Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi: „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie”. Se pare că lucrarea a fost scrisă mai întâi în slavonă, apoi tradusă în românește, iar mai târziu și în grecește. Cea mai veche copie în limba română, atestată, datează din 1654.

Note bibliografice

  1. 1,0 1,1 Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Ed. Cartea Românească, București, 1925
  2. Manole Neagoe, Neagoe Basarab, București, Editura Științifică, 1971
  3. Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908
  4. Hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 8-9 iulie 2008, 9 iulie 2008, Basilica.ro, accesat la 26 septembrie 2021

Legături externe