Nazireu: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Nazireii și Noul Testament)
m (Nazireii și Noul Testament)
 
Linia 19: Linia 19:
  
 
== Nazireii și Noul Testament ==
 
== Nazireii și Noul Testament ==
Practica nazireatului este legată și de misterul folosirii termenului "Nazarinean" în [[Noul Testament]] pentru Mântuitorul Hristos. Jertfirea mielului și ofranda de pâine sugerează existența unei relații între simbolismul iudaic al nazireatului și simbolismul creștin. Totuși, un cuvânt al [[Iisus Hristos|Mântuitorului]] ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=11#19-19 11, 18-19]; [[Evanghelia după Luca|Luca]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=7#33-34 7,33-34]) face ca ipoteza că Hristos ar fi fost nazireu, să fie una îndoielnică. Tot astfel, ideea potrivit creștinismul ar reprezenta o prelungire a nazireatului iudaic este infirmată de folosirea vinului ca parte a [[Euharistie]]i.   
+
Practica nazireatului este legată și de misterul folosirii termenului "Nazarinean" în [[Noul Testament]] pentru Mântuitorul Hristos. Jertfirea mielului și ofranda de pâine sugerează existența unei relații între simbolismul iudaic al nazireatului și simbolismul creștin. Totuși, un cuvânt al [[Iisus Hristos|Mântuitorului]] ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=11#19-19 11, 18-19]; [[Evanghelia după Luca|Luca]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=7#33-34 7,33-34]) face ca ipoteza că Hristos ar fi fost nazireu să fie una îndoielnică. Tot astfel, ideea potrivit căreia creștinismul ar reprezenta o prelungire a nazireatului iudaic este infirmată de folosirea vinului ca parte a [[Euharistie]]i.   
  
Este limpede că [[Apostolul Luca]] era conștient că vinul era în practica ascetică nazireică, căci [[înger]]ul ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 1,15) care vestește nașterea lui [[Ioan Botezătorul]] prezice că „mare va fi el înaintea Domnului; nici vin și nici băutură tare nu va bea, și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duh Sfânt”. Implicația este că Ioan urma să își ia votul de nazireu pentru toată viața (vezi de asemenea [[Evanghelia după Luca|Luca]] 7,33).  
+
Este limpede că [[Apostolul Luca]] era conștient că vinul era interzis în practica ascetică nazireică, căci [[înger]]ul ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 1,15) care vestește nașterea lui [[Ioan Botezătorul]] prezice că „mare va fi el înaintea Domnului; nici vin și nici băutură tare nu va bea, și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duh Sfânt”. Implicația este că Ioan urma să își ia votul de nazireu pentru toată viața (vezi de asemenea [[Evanghelia după Luca|Luca]] 7,33).  
  
Luca menționează totodată că, la venirea sa la Ierusalim, [[Apostolul Pavel|Pavel]] a fost îndemnat desă evite ostilitatea iudeilor de acolo asumându-și votul de nazireu, o stratagemă care doar a amânat inevitabilul asalt al mulțimii asupra lui ([[Faptele Apostolilor|Fapte]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=21#18-24 21,18-24]). Când Pavel este îndemnat să facă votul de nazireu, deși în versetul precedent se afirmă că se întâlnește cu [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacov]], autorul Faptelor atribuie în mod clar îndemnul întregului grup de preoți.  
+
Luca menționează totodată că, la venirea sa la Ierusalim, [[Apostolul Pavel|Pavel]] a fost îndemnat evite ostilitatea iudeilor de acolo asumându-și votul de nazireu, o stratagemă care doar a amânat inevitabilul asalt al mulțimii asupra lui ([[Faptele Apostolilor|Fapte]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=21#18-24 21,18-24]). Când Pavel este îndemnat să facă votul de nazireu, deși în versetul precedent se afirmă că se întâlnește cu [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacov]], autorul Faptelor atribuie în mod clar îndemnul întregului grup de preoți.  
  
 
Nu este limpede din ce cauză Luca a ales această formulare - fie că ar fi confundat termenul de ''nazir'' cu cel de ''nețer'' - "ramură, mlădiță" (o aluzie la [[Cartea lui Isaia|Isaia]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=43&cap=11 11,1]), și ar fi apreciat că termenul nu i se aplica lui Iacov, fie că (după cum ar fi putut afirma creștinii iudaizanți), Luca ar fi încercat astfel să minimalizeze importanța lui Iacov, cum o făcuseră și alți creștini de tradiție paulină.
 
Nu este limpede din ce cauză Luca a ales această formulare - fie că ar fi confundat termenul de ''nazir'' cu cel de ''nețer'' - "ramură, mlădiță" (o aluzie la [[Cartea lui Isaia|Isaia]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=43&cap=11 11,1]), și ar fi apreciat că termenul nu i se aplica lui Iacov, fie că (după cum ar fi putut afirma creștinii iudaizanți), Luca ar fi încercat astfel să minimalizeze importanța lui Iacov, cum o făcuseră și alți creștini de tradiție paulină.
Linia 30: Linia 30:
 
:''votul lui Pavel nu reprezintă în nici un caz un compromis cu iudaismul. Este o expresie a carității creștine a lui Pavel, un creștin evreu față de creștinii evrei din Ierusalim, în scopul de a le spulbera ideile false și a le câștiga încrederea'' (p. 320).
 
:''votul lui Pavel nu reprezintă în nici un caz un compromis cu iudaismul. Este o expresie a carității creștine a lui Pavel, un creștin evreu față de creștinii evrei din Ierusalim, în scopul de a le spulbera ideile false și a le câștiga încrederea'' (p. 320).
  
Curios este faptul că Luca niciodată nu menționează că [[Iacov cel Drept]] și-ar fi luat votul de nazireu, deși istoricii creștini de mai târziu (e.g., [[Epifanie de Salamina|Epifanie]] în ''Panarion'' 29.4) au considerat ar fi făcut acest lucru. Aceasta ar explica și relatarea lui [[Eusebiu de Cezareea]] despre asceza practicată de Iacov (''Istoria bisericească'' 2.23), rigoare care a făcut ca acestuia îi fie atribuit supranumele de „cel Drept”.
+
Curios este faptul că Luca niciodată nu menționează că [[Iacov cel Drept]] și-ar fi luat votul de nazireu, deși istoricii creștini de mai târziu (e.g., [[Epifanie de Salamina|Epifanie]] în ''Panarion'' 29.4) considerau acesta făcuse acest lucru. Aceasta ar explica și relatarea lui [[Eusebiu de Cezareea]] despre asceza practicată de Iacov (''Istoria bisericească'' 2.23), rigoare care a făcut ca apostolul primească supranumele de „cel Drept”.
  
 
==Sursa==
 
==Sursa==

Versiunea curentă din 25 august 2014 23:31

Un nazireu (în ebraică Nazir) era un iudeu care făcea un vot ascetic specific, descris în Biblie, în Cartea Numerilor 6,1-21.

Prescripții ritualice

Termenul Nazireu vine de la cuvântul ebraic nazir, care înseamnă „consacrat” sau „pus deoparte”. Nazireul este „sfântul Domnului” (Numeri6,8) și trebuie să se păzească de orice necurăție rituală.

Prescripțiile Legii pe care acesta le urmează corespund celor respectate de Marele Preot și de preoți în cult, după cum este descris în Levitic și în Ezechiel. Asumarea acestui vot ascetic cerea ca bărbatul (în perioada elenistică, și femeia care își asuma această rânduială) să respecte următoarele:

  • să se înfrâneze de la vin, oțet (care era făcut din vin), struguri, stafide și orice băutură alcoolică;
  • să se abțină de la tăierea părului și bărbii;
  • să evite cadavrele, chiar și a celor a unui membru al familiei (potrivit Legii iudaice, orice trup mort era considerat necurat).

Acest vot se făcea de obicei pentru o perioadă fixă de timp—30, 90 sau chiar 100 zile. La începerea perioadei nazireatului, omul aducea ca jertfă un miel, o oaie, un berbec și coș cu pâine și turte. În unele cazuri, unul din părinți făcea acest vot pe seama fiului său, vot pe care copilul trebuia să-l respecte întreaga viață.

Voturi de nazireu în istorie

Două exemple de nazirei în Biblia ebraică sunt cele ale lui Samson (Judecători 13,5) și Samuel (I Regi 1,11). Mamele acestora au făcut votul acesta înainte de nașterea lor, vot care cerea ca fiii lor să trăiască o viață ascetică; în schimbul urmării acestei promisiuni a mamei lor, aceștia au primit daruri extraordinare: Samson avea forță fizică și iscusință în luptă, iar Samuel a primit darul profeției.

Nazirei au existat și în perioada intertestamentară. I Macabei 3,50 amintește despre unii oameni care și-au încheiat nazireatul, acest exemplu fiind datat în jurul anului 165 î. Hr. Flavius Josephus amintește mai multe persoane care și-au luat acest vot, printre care tutorele său Banns (Antichități 20.6), iar Gamaliel a consemnat în Mișna cum tatăl rabinului Chenena își luase votul nazireatului pe viață încă dinainte de nașterea copilului său (Nazir 29b) — exemple care demonstrează că această practică a fost urmată până în secolul I.

În iudaismul modern, această practică nu mai există.

Nazireii și Noul Testament

Practica nazireatului este legată și de misterul folosirii termenului "Nazarinean" în Noul Testament pentru Mântuitorul Hristos. Jertfirea mielului și ofranda de pâine sugerează existența unei relații între simbolismul iudaic al nazireatului și simbolismul creștin. Totuși, un cuvânt al Mântuitorului (Matei 11, 18-19; Luca 7,33-34) face ca ipoteza că Hristos ar fi fost nazireu să fie una îndoielnică. Tot astfel, ideea potrivit căreia creștinismul ar reprezenta o prelungire a nazireatului iudaic este infirmată de folosirea vinului ca parte a Euharistiei.

Este limpede că Apostolul Luca era conștient că vinul era interzis în practica ascetică nazireică, căci îngerul (Luca 1,15) care vestește nașterea lui Ioan Botezătorul prezice că „mare va fi el înaintea Domnului; nici vin și nici băutură tare nu va bea, și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duh Sfânt”. Implicația este că Ioan urma să își ia votul de nazireu pentru toată viața (vezi de asemenea Luca 7,33).

Luca menționează totodată că, la venirea sa la Ierusalim, Pavel a fost îndemnat să evite ostilitatea iudeilor de acolo asumându-și votul de nazireu, o stratagemă care doar a amânat inevitabilul asalt al mulțimii asupra lui (Fapte 21,18-24). Când Pavel este îndemnat să facă votul de nazireu, deși în versetul precedent se afirmă că se întâlnește cu Iacov, autorul Faptelor atribuie în mod clar îndemnul întregului grup de preoți.

Nu este limpede din ce cauză Luca a ales această formulare - fie că ar fi confundat termenul de nazir cu cel de nețer - "ramură, mlădiță" (o aluzie la Isaia 11,1), și ar fi apreciat că termenul nu i se aplica lui Iacov, fie că (după cum ar fi putut afirma creștinii iudaizanți), Luca ar fi încercat astfel să minimalizeze importanța lui Iacov, cum o făcuseră și alți creștini de tradiție paulină. Orthodox Study Bible notează că

votul lui Pavel nu reprezintă în nici un caz un compromis cu iudaismul. Este o expresie a carității creștine a lui Pavel, un creștin evreu față de creștinii evrei din Ierusalim, în scopul de a le spulbera ideile false și a le câștiga încrederea (p. 320).

Curios este faptul că Luca niciodată nu menționează că Iacov cel Drept și-ar fi luat votul de nazireu, deși istoricii creștini de mai târziu (e.g., Epifanie în Panarion 29.4) considerau că acesta făcuse acest lucru. Aceasta ar explica și relatarea lui Eusebiu de Cezareea despre asceza practicată de Iacov (Istoria bisericească 2.23), rigoare care a făcut ca apostolul să primească supranumele de „cel Drept”.

Sursa

Legături externe