Naș (botez): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} Un '''naș''' ('''nașă''' sau '''nași'''; gr. Ανάδοχος) este cineva care asumă (garantează, acceptă - gr. αναδεχεται) educația creștină ...)
 
m (Surse)
(Nu s-au afișat 9 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
 
 
Un '''naș''' ('''nașă''' sau '''nași'''; gr. Ανάδοχος) este cineva care asumă (garantează, acceptă - gr. αναδεχεται) educația creștină a unei persoane care se [[botez|botează]].
 
Un '''naș''' ('''nașă''' sau '''nași'''; gr. Ανάδοχος) este cineva care asumă (garantează, acceptă - gr. αναδεχεται) educația creștină a unei persoane care se [[botez|botează]].
  
==Cerințe și restricții==
+
==Cine poate fi naș==
Nașii trebuie să fie ortodocși, adică în deplină [[comuniune]] cu [[Biserica Ortodoxă]] în cadrul unei [[Parohie|parohii]].  
+
Potrivit rânduielii [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], nașii de botez trebuie să fie ortodocși, adică în deplină [[comuniune]] cu Biserica Ortodoxă și membri activi ai unei [[Parohie|parohii]] ortodoxe.  
  
A person may not serve as a godparent if his or her [[marriage]] has not been blessed by the Orthodox Church, or, if civilly divorced, he or she has not been granted an ecclesiastical divorce, or if for any other reason he or she is not in communion with the Orthodox Church.<ref name=GOARCH>''[http://www.goarch.org/archdiocese/departments/outreach/resources/pastoralresources/pastoral Instructions for Weddings, Divorces, Baptisms, Funerals, and Memorials].'' Greek Orthodox Archdiocese of America.</ref> In addition, they cannot be a minor, the parent of the child, or a non-Orthodox Christian.  
+
Nu pot fi, în principiu, nași cei care nu sunt în comuniune cu Biserica Ortodoxă pentru orice motiv, cei care nu sunt căsătoriți după rânduiala Bisericii Ortodoxe ori persoanele divorțate, pentru care Biserica nu a acordat desfacerea canonică a căsătoriei.<ref name=GOARCH> en: ''[http://www.goarch.org/archdiocese/departments/outreach/resources/pastoralresources/pastoral Instructions for Weddings, Divorces, Baptisms, Funerals, and Memorials].'' Greek Orthodox Archdiocese of America.</ref> Nu pot fi nași copiii minori, părinții copilului sau creștinii care nu sunt ortodocși.
  
Baptisms may not be performed from [[Nativity|Christmas Day]] through the Feast of [[Theophany]] (December 25 - January 6), during [[Holy Week]], or on any of the [[Great Feasts|Great Feastdays]] of the [[Lord]].<ref name="GOARCH"/><ref group="note">This was not always the case. In 447 AD Pope [[Leo the Great|Leo I]] wrote to the bishops of Sicily, rebuking them for permitting [[baptism]] at [[Theophany|Epiphany]], as the Greeks did, and ordering them to observe the [[Roman rite|Roman custom]] of baptizing on [[Pascha|Easter]] and [[Pentecost|Whitsunday]]. Indicating that at least in the Nicean/Early Byzantine period baptisms ''were'' in fact performed on major feast days, in both the Roman and Byzantine Rites.<br>
+
În unele Biserici Ortodoxe (i.e. în [[Biserica Ortodoxă Sârbă|Serbia]] sau în [[Biserica Ortodoxă Greacă|Grecia]] etc.), există obiceiul ca nașul copilului sau copiilor să fie nașii de căsătorie ai părinților (gr. ''кум'', ''koumbaros'' și ''kuma'', ''кума'', ''koumbara''). Uneori, nașii sunt cei care aleg numele copilului.<ref>J. K. Campbell. ''Honour, Family and Patronage: A Study of the Institutions and Moral Values in a Greek Mountain Community.'' Oxford, 1964.</ref>
 +
 
 +
===Când poate avea loc botezul===
 +
 
 +
Botezul pruncilor sau al adulților se poate săvârși în orice zi din an, cu câteva excepții. Astfel, nu se pot face botezuri în perioada de la [[Nașterea Domnului|Crăciun]] până la [[Teofania|Bobotează]] ([[25 decembrie]]-[[6 ianuarie]]), în [[Săptămâna Mare]] sau în oricare din  [[Împărţirea_sărbătorilor#S.C4.83rb.C4.83torile_mari|Praznicele mari]] ale Mântuitorului.<ref name="GOARCH"/><ref >Aceasta nu a fost întotdeauna regula peste tot. În anul 447 d.Hr., Papa [[Leon cel Mare|Leon I]] le scria episcopilor din Sicilia, mustrându-i pentru că îngăduiau [[botez]]urile la sărbătoarea [[Teofania|Botezului Domnului]], după obiceiul grecesc și le poruncea să respecte rânduiala Bisericii romane, săvârșind botezurile de [[Sfintele Paști|Paști]] și la [[Pogorârea Duhului Sfânt|Cincizecime]], ceea ce sugerează că cel puțin în perioada bizantină timpurie botezurile se săvârșeau tocmai în zilele praznicelor mari, atât în ritul roman, cât și în cel bizantin.<br>
 
:* White, Lynn, Jr.. ''"The Byzantinization of Sicily."'' '''The American Historical Review.''' Vol. 42, No. 1 (Oct., 1936). p.5.</ref>
 
:* White, Lynn, Jr.. ''"The Byzantinization of Sicily."'' '''The American Historical Review.''' Vol. 42, No. 1 (Oct., 1936). p.5.</ref>
 
In some Orthodox churches (i.e. [[Church of Serbia|Serbian]], [[Greek Orthodox|Greek]]), usually the best man (''кум'', ''koumbaros'') or the bridesmaid (''kuma'', ''кума'', ''koumbara'') at a couple's wedding are the ones to act as godparents to the first child, or to all of the children of the marriage. In some instances, the godparent has also been given the responsibility for naming the child.<ref>J. K. Campbell. ''Honour, Family and Patronage: A Study of the Institutions and Moral Values in a Greek Mountain Community.'' Oxford, 1964.</ref>
 
  
 
==Ceremonie==
 
==Ceremonie==
The godparent is the one that stands as the sponsor of the infant, by giving the prescribed denunciations of Satan and affirmations of accepting [[Christ]], and who finally recites the [[Nicene-Constantinopolitan Creed|Creed]] signifying the personal belief of the candidate to [[Baptism]].
+
Nașii sunt cei care garantează pentru copil și vorbesc în numele său atunci când pronunță lepădarea de Satana și acceptarea unirii cu Hristos, și sunt cei care recită la final [[Crezul]] niceo-constantinopolitan, ca mărturie a credinței personale a celui care urmează a fi [[botez]]at.  
  
 +
Botezarea copilului creează o legătură spirituală între naș și fin, ca și între naș și familia finului.
 
Since baptizing a child creates a spiritual relationship for the godparent between him and his godchild, as well as with the child's family, the Orthodox Church by a tradition expressed in the rubrics accepts only one godparent, the one who takes part in the catechesis and anoints the infant with the [[Chrism|blessed oil]] before Baptism. In the case of husband and wife as godparents, the priest may allow the second party to take a part in the ceremony other than the one reserved for the canonical godfather or godmother.<ref name=Nicon>Rev. Nicon D. Patrinacos. ''A Dictionary of Greek Orthodoxy (Λεξικον Ελλινικης Ορθοδοξιας)''. New York: Publishing Synthesis Ltd., 1984.</ref>
 
Since baptizing a child creates a spiritual relationship for the godparent between him and his godchild, as well as with the child's family, the Orthodox Church by a tradition expressed in the rubrics accepts only one godparent, the one who takes part in the catechesis and anoints the infant with the [[Chrism|blessed oil]] before Baptism. In the case of husband and wife as godparents, the priest may allow the second party to take a part in the ceremony other than the one reserved for the canonical godfather or godmother.<ref name=Nicon>Rev. Nicon D. Patrinacos. ''A Dictionary of Greek Orthodoxy (Λεξικον Ελλινικης Ορθοδοξιας)''. New York: Publishing Synthesis Ltd., 1984.</ref>
  
After the baptismal service is finished, the godparent delivers the child into the arms of the mother in front of the congregation. As she receives the child, now baptized, sealed and illuminated, she kisses the hand of the godparent as a token of the spiritual relationship that is established between the godparent and the family. This is a Christian expression of gratitude and respect. <ref name="101-G">''[http://orthodoxinfo.com/praxis/godparenting101.aspx Godparenting 101].'' Orthodox Christian Information Center. Posted July 4, 2006.</ref> By tradition the Godparent will also provide the [[cross]] and a new outfit for the infant.
+
La sfârșitul slujbei Botezului, nașul așază copilul în brațele mamei sale, înaintea tuturor celor de față. După ce primește copilul, acum botezat, pecetluit cu pecetea Duhului Sfânt și luminat, mama sărută mâna nașului, ca semn al relației de rudenie spirituală stabilită între naș și familia naturală a celui botezat. acest gest este considerat a fi un semn de recunoștință și de respect. <ref name="101-G"> en: ''[http://orthodoxinfo.com/praxis/godparenting101.aspx Godparenting 101].'' Orthodox Christian Information Center. Posted July 4, 2006.</ref> Potrivit tradiției, nașul îi oferă copilului o [[cruce]] și trusoul de botez.
  
If the godparent lives in the same city, it is customary for the godparent to bring the infant (or accompany the newly illumined adult) to [[Holy Communion]] with the lit baptismal [[candle]] for the next three [[Lord's Day|Sundays]]. After three Sunday's the candle is no longer used, but it is good for the godparent to take the child to communion each week.<ref name="101-G"/><ref group="note">Godparents are encouraged to call to remembrance the sacred and joyous moment of Baptism, which may be done by participating in "Godparents' Sunday", a National Observance by the Greek Orthodox Church in America.</ref>
+
Dacă nașul trăiește în același oraș cu finul, se obișnuiește ca acesta să îl însoțească pe copilul (sau pe adultul) nou-botezat trei duminici la rând, la [[Sfânta Liturghie]], ținând lumânarea de botez aprinsă atunci când acesta merge să ia [[Euharistia|Sfânta Împărtășanie]]. După primele trei duminici, nu se mai folosește lumânarea de botez, însă este potrivit ca nașul să își însoțească finul la Sfânta Împărtășanie de fiecare dată când acesta merge să se împărtășească ori de câte ori este posibil.
  
 
==Obligații==
 
==Obligații==
Since the introduction of [[Infant baptism|infant Baptism]], the godparent has assumed the important obligation, together with the parents, of ensuring that the infant is brought up within the [[Orthodox Church]] and in the life of [[Christ]]. It is precisely on account of this obligation that the baptismal sponsor is called the ''' 'parent-in-God' '''.<ref name="Nicon"/><ref group="note">{{el icon}} '''"[http://en.wiktionary.org/wiki/%CE%B1%CE%BD%CE%AC%CE%B4%CE%BF%CF%87%CE%BF%CF%82 Ανάδοχος]"''' (Anádochos).</ref> The task of steering a child along the narrow path, and bringing them up according to the law of God is perhaps the greatest of all things in life. St. [[Theophan the Recluse]] says that there is no holier act.<ref name="101-G"/>
+
De la introducerea [[pedobaptism|pedobaptismului]], părintele spiritual își asumă o obligație importantă, împreună cu părinții, de a-i asigura copilului o educație bazată pe legile [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]] și pe viaţa lui [[Hristos]]. Sarcina de a conduce un copil pe calea cea bună și de a-l educa după legea lui Dumnezeu este, probabil, cel mai mare lucru în viață. Sf. [[Teofan Zăvorâtul]] zice că nu există lucrare mai sfântă. <ref name="101-G"/>
  
<blockquote>While it is an honor to be asked to be a godparent, one should make sure that the potential sponsor will be committed to the responsibility. The role must be honored and not taken lightly. Every godparent will be accountable to [[God]] as to whether or not he or she has fulfilled their duties. Prospective godparents must know their faith, or at least be in the process of learning their faith and be committed to a life in Christ. One problem today is that people who are called upon to be godparents do not know their faith and are not regular participants in the life of the Church. This is also true for some parents. Consequently a child who is baptized may never know anything about [[Jesus Christ]] and the [[Orthodox Church|Church]]. In the early Church heavy emphasis was placed on the educating of the faithful and those who desired to come into the Christian faith. As Christianity spread in a [[Paganism|pagan]] world, the need to teach individuals before their baptisms became crucial. The systematic instruction, which was a preparatory stage for baptism was and is called "[[catechism]]."<ref name="101-G"/></blockquote>
+
<blockquote>Deși este o onoare să ți se ceară să fii părinte duhovnicesc, trebuie să fim încredințați că potențialul naș va fi consacrat responsabilității. Rolul trebuie să fie onorat și nu luat în mod nechibzuit. Fiecare părinte duhovnicesc va fi răspunzător în fața lui [[Dumnezeu]] în ceea ce privește dacă și-a îndeplinit sau nu obligațiile. Viitorii părinți duhovnicești trebuie să-și cunoască crednița, sau măcar să fie în proces de învățare a credinței lor și să fie consacrați unei vieți întru Hristos. Azi, o problemă este că oamenii care sunt chemați să fie părinți duhovnicești nu=și cunosc credința și sunt participanți regulați la viața Bisericii. Aceasta este de asemenea valabil pentru anumiți părinți. În consecință, un copil care este botezat poate să nu știe nimic despre [[Iisus Hristos]] și [[Biserica Ortodoxă|Biserică]]. În Biserica primară se punea un accent puternic pe educarea credicioșilor și a celor care doreau să vină la credința creștină. Din moment ce creștinismul se răspândea în lumea [[păgânism|păgână]], necesitatea de a învăța indivizii înainte de botez devenea crucială. Instrucția sistematică, care a fost o etapă pregătitoare pentru botez este numită „[[catehism]]<ref name="101-G"/>.</blockquote>
  
Appropriate gift-giving honoring the occasion of the godchild's [[Name day|nameday]], birthday or [[baptism]] day, could include such things as [[icons]], a [[Bible]], and religious books that will be helpful in building up the spiritual life of the child. These are the most important, but it is not wrong to give other gifts as well that the child would enjoy and make use of.<ref name="101-G"/>
+
În ceea ce privește dăruirea cadourilor pentru a onora ocazia zilei numelui, a zilei de naștere sau botezului finului, sunt potrivite lucruri ca [[icoane]], o [[Biblie]] și cărți religioase care vor fi de ajutor în clădirea vieții spirituale a copilului. Acestea sunt cele mai importante, dar nu este greșit să de dat și alte cadouri de care copilul se va bucura și va face uz.<ref name="101-G"/>
  
In addition, the godparent may also be the one who cares for the child if untimely demise is met by the parents.
+
Pe lângă acesrea, părintele duhovnicesc poate de asemenea să fie acela care are grijă de copil dacă părinții mor timpuriu.
  
 
==Interdicții==
 
==Interdicții==
Because there is a [[Dogma|dogmatically]] and canonically entered spiritual relationship between the godparent and the godchild, as a result, the Church has by [[Canon law|Synodical decision]] prohibited [[marriage]] between the godparent and his or her godchild. In addition, marriage between the godparent and the biological parent (father or mother) of the godchild is also prohibited (Justinian ''[[Code of Justinian|Novella]] 530'', and ''Canon 53'' of the [[Quinisext Council|Trullan Synod]]).<ref name="Nicon"/>
+
Potrivit rânduielii [[drept canonic|canonice]] a Bisericii, dat fiind că între naș(ă) și fin(ă) se instituie o legătură de rudenie spirituală, aceasta, ca și rudenia naturală, constituie un impediment la căsătorie: finul/fina sau părinții acestora nu se pot căsători cu nașa/nașul (Canonul 53 al [[Sinodul Quinisext|Sinodului Quinisext]] și ''Novella'' 530 a lui [[Iustinian]]).
 +
 
  
 
==A se vedea și==
 
==A se vedea și==
* [[Batez]]
+
* [[Botez]]
* [[Infant baptism]]
+
* [[Mirungere]]
* [[Chrismation]]
+
* [[Îmbisericire]]
* [[Churching]]
 
 
* [[Catehumen]]
 
* [[Catehumen]]
* [[Name day]]
 
  
==Note==
 
<references group="note" />
 
  
==Referințe==  
+
==Note==  
 
<div><references/></div>
 
<div><references/></div>
  
Linia 56: Linia 55:
 
* [[w:Godparent|Godparent]]
 
* [[w:Godparent|Godparent]]
  
[[Categorie:Viața BIsericii]]
+
[[Categorie:Viața Bisericii]]
 
[[Categorie:Spiritualitate]]
 
[[Categorie:Spiritualitate]]
  
 
[[en:Godparent]]
 
[[en:Godparent]]

Versiunea de la data 30 august 2014 15:56

Un naș (nașă sau nași; gr. Ανάδοχος) este cineva care asumă (garantează, acceptă - gr. αναδεχεται) educația creștină a unei persoane care se botează.

Cine poate fi naș

Potrivit rânduielii Bisericii Ortodoxe, nașii de botez trebuie să fie ortodocși, adică în deplină comuniune cu Biserica Ortodoxă și membri activi ai unei parohii ortodoxe.

Nu pot fi, în principiu, nași cei care nu sunt în comuniune cu Biserica Ortodoxă pentru orice motiv, cei care nu sunt căsătoriți după rânduiala Bisericii Ortodoxe ori persoanele divorțate, pentru care Biserica nu a acordat desfacerea canonică a căsătoriei.[1] Nu pot fi nași copiii minori, părinții copilului sau creștinii care nu sunt ortodocși.

În unele Biserici Ortodoxe (i.e. în Serbia sau în Grecia etc.), există obiceiul ca nașul copilului sau copiilor să fie nașii de căsătorie ai părinților (gr. кум, koumbaros și kuma, кума, koumbara). Uneori, nașii sunt cei care aleg numele copilului.[2]

Când poate avea loc botezul

Botezul pruncilor sau al adulților se poate săvârși în orice zi din an, cu câteva excepții. Astfel, nu se pot face botezuri în perioada de la Crăciun până la Bobotează (25 decembrie-6 ianuarie), în Săptămâna Mare sau în oricare din Praznicele mari ale Mântuitorului.[1][3]

Ceremonie

Nașii sunt cei care garantează pentru copil și vorbesc în numele său atunci când pronunță lepădarea de Satana și acceptarea unirii cu Hristos, și sunt cei care recită la final Crezul niceo-constantinopolitan, ca mărturie a credinței personale a celui care urmează a fi botezat.

Botezarea copilului creează o legătură spirituală între naș și fin, ca și între naș și familia finului. Since baptizing a child creates a spiritual relationship for the godparent between him and his godchild, as well as with the child's family, the Orthodox Church by a tradition expressed in the rubrics accepts only one godparent, the one who takes part in the catechesis and anoints the infant with the blessed oil before Baptism. In the case of husband and wife as godparents, the priest may allow the second party to take a part in the ceremony other than the one reserved for the canonical godfather or godmother.[4]

La sfârșitul slujbei Botezului, nașul așază copilul în brațele mamei sale, înaintea tuturor celor de față. După ce primește copilul, acum botezat, pecetluit cu pecetea Duhului Sfânt și luminat, mama sărută mâna nașului, ca semn al relației de rudenie spirituală stabilită între naș și familia naturală a celui botezat. acest gest este considerat a fi un semn de recunoștință și de respect. [5] Potrivit tradiției, nașul îi oferă copilului o cruce și trusoul de botez.

Dacă nașul trăiește în același oraș cu finul, se obișnuiește ca acesta să îl însoțească pe copilul (sau pe adultul) nou-botezat trei duminici la rând, la Sfânta Liturghie, ținând lumânarea de botez aprinsă atunci când acesta merge să ia Sfânta Împărtășanie. După primele trei duminici, nu se mai folosește lumânarea de botez, însă este potrivit ca nașul să își însoțească finul la Sfânta Împărtășanie de fiecare dată când acesta merge să se împărtășească ori de câte ori este posibil.

Obligații

De la introducerea pedobaptismului, părintele spiritual își asumă o obligație importantă, împreună cu părinții, de a-i asigura copilului o educație bazată pe legile Bisericii Ortodoxe și pe viaţa lui Hristos. Sarcina de a conduce un copil pe calea cea bună și de a-l educa după legea lui Dumnezeu este, probabil, cel mai mare lucru în viață. Sf. Teofan Zăvorâtul zice că nu există lucrare mai sfântă. [5]

Deși este o onoare să ți se ceară să fii părinte duhovnicesc, trebuie să fim încredințați că potențialul naș va fi consacrat responsabilității. Rolul trebuie să fie onorat și nu luat în mod nechibzuit. Fiecare părinte duhovnicesc va fi răspunzător în fața lui Dumnezeu în ceea ce privește dacă și-a îndeplinit sau nu obligațiile. Viitorii părinți duhovnicești trebuie să-și cunoască crednița, sau măcar să fie în proces de învățare a credinței lor și să fie consacrați unei vieți întru Hristos. Azi, o problemă este că oamenii care sunt chemați să fie părinți duhovnicești nu=și cunosc credința și sunt participanți regulați la viața Bisericii. Aceasta este de asemenea valabil pentru anumiți părinți. În consecință, un copil care este botezat poate să nu știe nimic despre Iisus Hristos și Biserică. În Biserica primară se punea un accent puternic pe educarea credicioșilor și a celor care doreau să vină la credința creștină. Din moment ce creștinismul se răspândea în lumea păgână, necesitatea de a învăța indivizii înainte de botez devenea crucială. Instrucția sistematică, care a fost o etapă pregătitoare pentru botez este numită „catehism[5].

În ceea ce privește dăruirea cadourilor pentru a onora ocazia zilei numelui, a zilei de naștere sau botezului finului, sunt potrivite lucruri ca icoane, o Biblie și cărți religioase care vor fi de ajutor în clădirea vieții spirituale a copilului. Acestea sunt cele mai importante, dar nu este greșit să de dat și alte cadouri de care copilul se va bucura și va face uz.[5]

Pe lângă acesrea, părintele duhovnicesc poate de asemenea să fie acela care are grijă de copil dacă părinții mor timpuriu.

Interdicții

Potrivit rânduielii canonice a Bisericii, dat fiind că între naș(ă) și fin(ă) se instituie o legătură de rudenie spirituală, aceasta, ca și rudenia naturală, constituie un impediment la căsătorie: finul/fina sau părinții acestora nu se pot căsători cu nașa/nașul (Canonul 53 al Sinodului Quinisext și Novella 530 a lui Iustinian).


A se vedea și


Note

  1. 1,0 1,1 en: Instructions for Weddings, Divorces, Baptisms, Funerals, and Memorials. Greek Orthodox Archdiocese of America.
  2. J. K. Campbell. Honour, Family and Patronage: A Study of the Institutions and Moral Values in a Greek Mountain Community. Oxford, 1964.
  3. Aceasta nu a fost întotdeauna regula peste tot. În anul 447 d.Hr., Papa Leon I le scria episcopilor din Sicilia, mustrându-i pentru că îngăduiau botezurile la sărbătoarea Botezului Domnului, după obiceiul grecesc și le poruncea să respecte rânduiala Bisericii romane, săvârșind botezurile de Paști și la Cincizecime, ceea ce sugerează că cel puțin în perioada bizantină timpurie botezurile se săvârșeau tocmai în zilele praznicelor mari, atât în ritul roman, cât și în cel bizantin.
    • White, Lynn, Jr.. "The Byzantinization of Sicily." The American Historical Review. Vol. 42, No. 1 (Oct., 1936). p.5.
  4. Rev. Nicon D. Patrinacos. A Dictionary of Greek Orthodoxy (Λεξικον Ελλινικης Ορθοδοξιας). New York: Publishing Synthesis Ltd., 1984.
  5. 5,0 5,1 5,2 5,3 en: Godparenting 101. Orthodox Christian Information Center. Posted July 4, 2006.

Surse

  • Rev. Nicon D. Patrinacos. A Dictionary of Greek Orthodoxy (Λεξικον Ελλινικης Ορθοδοξιας). New York: Publishing Synthesis Ltd., 1984.
  • Instructions for Weddings, Divorces, Baptisms, Funerals, and Memorials. Greek Orthodox Archdiocese of America.
  • J. K. Campbell. Honour, Family and Patronage: A Study of the Institutions and Moral Values in a Greek Mountain Community. Oxford, 1964.
  • Godparenting 101. Orthodox Christian Information Center. (From the newsletter Agape published by St. George Greek Orthodox Church in Eugene, Oregon. Posted July 4, 2006 with the kind permission of Fr. Timothy Pavlatos).

Wikipedia