259 de modificări
Modificări
→Păcate împotriva nădejdii
[[Image:Iisus. Rubliov 2.jpg|right|thumb|250px|right|Mântuitorul, Andrei Rubliov, sec al XV-lea]]
[[Image:davidandgoliath.jpg|right|thumb| David şi Goliat- Caravaggio]]
{{Spiritualitate didactică}}
'''Nădejdea''' în [[Dumnezeu]] şi în fagăduinţele făgăduinţele sale ([[învierea|învierea]] morţilor, viaţa veşnică în [[rai]]) este una din cele trei [[virtuţi]] teologice, alături de [[credinţa|credinţă]] şi [[iubirea|iubire]]. Omul nu trebuie să-şi pună nădejdea în el (în forţele proprii, în banii săi) sau în alţii, nu trebuie să se deznădăjduiască indiferent de [[păcat]]ul săvârşit, dar nici să nădăjduiască fără frică în mila lui Dumnezeu. El trebuie să-şi pună nădejdea numai în Dumnezeu, să păzească poruncile Domnului şi el va fi scăpat din nevoi şi ajutat, urmând, la venirea a doua a lui [[Iisus|Hristos]], să intre în stăpânirea pământului.
==Obiectul nădejdii==
Creştinul îşi pune nădejdea în [[Dumnezeu]]<ref>Fac49.18, Ps27.14, 31.24, 38.15, 39.7, 52.9, 59.9, 69.6, 71.14, Is8.17, Ier14.22, Osea12.6, Ps25.21, 39.7, 62.5, 71.5, 130.7, 131.3, Ier17.7, 17.13, 29.11, 50.7, 1Tim5.5, Rom15.12, Efes1.12, Flp2.19, 1Tim1.1</ref>, în legea Lui<ref>Is42.4</ref>, în Numele Lui<ref>Mt12.21</ref>, în făgăduinţele Sale<ref>Ps119.74, 119.81, 119.114, 119.147, Ps130.5, Ps110.49, Ps119.116</ref>, în judecăţile Sale.<ref>Ps119.43</ref> Iar lucrurile nădăjduite (făgăduite) sunt: [[învierea]] morţilor<ref>FA23.6, FA24.15, 26.6-7, 28.20</ref> şi [[viaţa veşnică]]<ref>Tit1.2</ref> în [[rai]], alături de ceilalţi oameni [[mântuirea|mântuiţi]] şi de [[înger]]i, în comuniune cu Dumnezeu. În privinţa celorlalţi, creştinul adevărat trebuie să aibă nădejdea că Dumnezeu le va da [[pocăinţă]] şi de aceea să-i îndrepte cu [[blândeţea|blândeţe]] pe potrivnici.<ref>2Tim2.25</ref>
Ateii n-au nicio nădejde<ref>1Tes4.13, Efes2.12</ref>, sau, dacă au, aceasta va pieri.<ref>Prov10.28, Prov11.7, Iov27.8, 8.13, 11.20, 15.22, Zah9.5</ref> Iov, ca orice creştin, nu-şi pune nădejdea în aur.<ref>Iov31.24</ref> Psalmistul îi îndemnă pe oameni să nu se încreadă în asuprire şi să nu-şi pună nădejdea zadarnică în răpire.<ref>Ps62.10</ref> [[Apostolul Pavel|Pavel]] îi scrie lui [[apostolul Timotei|Timotei]] să-i îndemne pe [[iubirea de arginţi|bogaţii]] veacului acestuia să nu se [[mândria|îngîmfeîngâmfe]] şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele.<ref>1Tim6.17</ref>
==Nădejdea, virtute pământească==
==Păcate împotriva nădejdii==
1)Cel ce îşi pune nădejdea nu în Dumnezeu, ci în forţele sale, în puterea banului sau în alte persoane
La Cina cea de Taină, [[Apostolul Petru|Sfântul Apostol Petru]] se laudă cu barbăţia bărbăţia lui, spunând că mai curând şi-ar da viaţa decât să se lepede de Hristos.<ref>Matei 26, 33</ref> ; dar n-au trecut decât câteva ceasuri şi el, jurându-se, a tăgăduit de trei ori pe Învăţătorul până la cântatul cocoşului.<ref>Matei 26, 72</ref> Asemenea şi uriaşul [[Goliat]], bizuinduse bizuindu-se pe puterea lui, îşi batea bătea joc de israeliţi, dar a fost ucis de [[David]], tinerelul care se încrezuse în ajutorul lui Dumnezeu.<ref>1 Regi 17, 52</ref>
2)Cel ce se deznădăjduieşte de ajutorul lui Dumnezeu
[[Iuda Iscarioteanul|Iuda]] l-a vândut pe Iisus, apoi s-a căit de [[păcat]]ul săvârşit dar a deznădăjduit căci, necrezând că mai poate fi iertat, s-a spânzurat.<ref>Mt27.1-10</ref> Creştinul adevărat nu deznădăjduieşte fiind încredinţat că îndurarea lui Dumnezeu este nesfârşită. Părintele ceresc primeşte cu multă bucurie pe păcătosul ce se pocăieşte, ne-a arătat Dumnezeu în întoarcerea lui Manase, împărat criminal<ref>2 Regi 21.16,</ref> idolatru<ref>2 Reg 21.6, 2 Cron 33.6</ref> şi vrăjitor<ref>2 Reg 21.6, 2 Cron 33.6</ref> la credinţa adevărată<ref>2 Cron 33.11-20</ref>, în pilda fiului risipitor<ref>Luca 15, 11</ref> şi în cea a drahmei pierdute<ref>Luca 15, 8</ref>, în reabilitarea lui Petru care se lepădase de Iisus<ref>Ioan 21.15-17</ref>, în îndreptarea mai-marelui [[vameş]]ilorvameşilor, Zaheu.<ref>ioan19.1-10</ref> Dumnezeu, ne spune Iezechiel, nu voieşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu.<ref>Iez. 18, 32</ref> .
3) Cel ce nădăjduieşte cu prea multă cutezanţă în mila lui Dumnezeu
Încrederea prea mare (îndrăzneala) în mila dumnezeiască este [[păcat]], fiindcă ea
împinge pe cel vinovat să stăruie în păcat, amăgindu-se cu gândul că Dumnezeu, în marea Lui îndurare, Se va [[mila|milostivi]] şi de el. În adevăr, Dumnezeu este mult milostiv, dar este şi drept.<ref>Rom2.5, 2Tim4.8, Evrei 1.8, 1Ioan1.9, Apoc15.3,16.5,7, 18.20,19.2,11</ref> Greşeşte deci cine crede numai în bunătatea lui Dumnezeu, şi nu şi în dreptatea Lui. Căci [[Iisus]] zice: „Dacă nu va veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel” <ref>Luca 13, 3</ref>, referindu-se la galileenii ucişi de [[Pilat]]. Drept aceea, încrederea şi frica de Dumnezeu trebuie cumpănite; adică, după cum este păcat atunci când frica înlătură nădejdea, tot păcat este şi atunci când cutezanţa prea mare înlătură teama.
===Lista de păcate împotriva nădejdii===
După Îndreptarul de Spovedanie al părintelui Ilie Cleopa, lista cu [[Spovedania#P.C4.83catele_.C3.AEmpotriva_n.C4.83dejdii|păcatele împotriva nădejdii]].
==Nădejdea, podoabă, ancoră, coif==
Nădejdea este o podoabă a sufletului creştinului.<ref>FA2.26, Rom5.2, Rom15.4, Rom12.12, 1Cor15.19, Rom5.5, Rom8.20, Rom15.13, 2Cor1.7, 2Cor1.10, 2Cor3.12, 2Cor10.15, Efes1.18, Efes4.4, Col1.5, Col1.23, Col1.27, 2Tes2.16, 1Tes1.3, Tit2.13, Tit3.7, Evr3.6, Evr6.11, Evr6.18, Evr10.23</ref> Ea este o adevărată ancoră a sufletului<ref>Evr6.18</ref>, fiind sporită de iubire căci dragostea nădăjduieşte totul, aşa cum ne spune apostolul Pavel.<ref>1Cor13.7</ref> Creştinii trebuie sa fie fii ai zilei, să fie treji, să se îmbrace cu platoşa [[credinţa|credinţei]] şi a [[iubirea|dragostei]] şi să aiba aibă drept coif nădejdea mântuirii.<ref>1Tes5.8</ref>
==Binefacerile nădejdii==
Ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui şi le scapă sufletul de la moarte, îi ţine în viaţă în mijlocul foametei.<ref>Ps33.18, 20, 22</ref> Solomon îi îndeamnă pe oameni să nu se gândească [[răzbunarea|să întoarcă răul]] cuiva, ci să aibă nădejde în Dumnezeu şi El îi va ajuta.<ref>Prov20.22</ref> El se va apleca spre credincios şi îi va asculta strigătele.<ref>Ps40.1</ref> Creştinul să nu se teamă nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi; căci Domnul va fi nădejdea sa, şi El îi va păzi piciorul de cădere.<ref>Prov3.25-26</ref>, chiar dacă, uneori, li se va întâmpla, pentru scurt timp, să-şi piardă nădejdea.<ref>Iov6.11, 13.15, 7.6, 2Imp6.33, Iov17.15, 19.10, Pl3.18, Ezec37.11, 1Sam17.32, 2Cor1.8</ref>
Cei ce nădăjduiesc în Dumnezeu nu vor fi daţi de ruşine<ref>Ps25.3, Flp1.20, Is49.23</ref>, lor nu li se va tăia nădejdea<ref>Prov23.18, Prov24.14</ref>, nădejdea lor nu va fi zadarnică<ref>Iov11.18</ref>, nu va pieri<ref>Ps9.18</ref> aşa cum se va întâmpla în cazul celor necredincioşi.<ref>Prov10.28,11.7, Iov27.8, 8.13,11.20,15.22, Zah9.5 </ref> Cel neprihănit trage nădejde şi în faţa morţii<ref>Prov14.32</ref> Creştinul să-şi încredinţeze soarta în mâna Domnului şi El va lucra, va face să strălucească [[dreptatea]] sa ca lumina, şi dreptul său ca soarele la amiază; creştinul să tacă înaintea Domnului, să părăsească [[mânia]] pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele şi să nu se supere, căci supărarea duce numai la rău.<ref>Ps37.5,7,9</ref> Căci cei răi vor vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni stăpâni ţara.<ref>Ps37.9</ref> . Omul să nădăjduiască în Domnul, să păzească calea Lui, şi El îl va înălţa ca să stăpânească ţara şi atunci va vedea pe cei răi nimiciţi.<ref>Ps37.34</ref>
==Bibliografie==
==Note==
<div style="font-size:85%; -moz-column-count:2; column-count:2;"><references />==Legături externe== </div>
[[Categorie:Spiritualitate]]
[[Categorie:VirtuţiVirtuți]]
