Modificări

{{Spiritualitate didactică}}

'''Nădejdea''' în [[Dumnezeu]] şi în fagăduinţele sale ([[învierea|învierea]] morţilor, viaţa veşnică în [[rai]]) este una din cele trei [[virtuţi]] teologice, alături de [[credinţa|credinţă]] şi [[iubirea|iubire]]. Omul nu trebuie să-şi pună nădejdea în el (în forţele proprii, în banii săi) sau în alţii, nu trebuie să se deznădăjduiască indiferent de [[păcat]]ul săvârşit, dar nici să nădăjduiască fără frică în mila lui Dumnezeu. El trebuie să-şi pună nădejdea numai în Dumnezeu, să păzească poruncile Domnului şi el va fi scăpat din nevoi şi ajutat, urmând, la venirea lui [[Iisus|Hristos]], să intre în stăpânirea pământului.

==Păcate împotriva nădejdii==

1)Cel ce îşi pune nădejdea nu în Dumnezeu, ci în forţele sale, în puterea banului sau în alte persoane