Nădejdea: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: ==Obiectul nădejdii== Creştinul îşi pune nădejdea în Dumnezeu<ref>Fac49.18, Ps27.14, 31.24, 38.15, 39.7, 52.9, 59.9, 69.6, 71.14, Is8.17, Ier14.22, Osea12.6, Ps25.21, 39.7, ...)
 
Linia 11: Linia 11:
 
1)Cel ce îşi pune nădejdea nu în Dumnezeu, ci în forţele sale, în puterea banului sau în alte persoane
 
1)Cel ce îşi pune nădejdea nu în Dumnezeu, ci în forţele sale, în puterea banului sau în alte persoane
 
    
 
    
La Cina cea de Taină, [[Apostolul Petru|Sfântul Apostol Petru]] se laudă cu barbăţia lui, spunând că mai curând şi-ar da viaţa decât să se lepede de Hristos<ref>Matei 26, 33</ref> ; dar n-au trecut decât câteva ceasuri şi el, jurându-se, a tăgăduit de trei ori pe Învăţătorul până la cântatul cocoşului.<ref>Matei 26, 72</ref> Asemenea şi uriaşul Goliat, bizuinduse pe puterea lui, îşi batea joc de israeliţi, dar a fost ucis de David, tinerelul care se încrezuse în ajutorul lui Dumnezeu.<ref>1 Regi 17, 52</ref>
+
La Cina cea de Taină, [[Apostolul Petru|Sfântul Apostol Petru]] se laudă cu barbăţia lui, spunând că mai curând şi-ar da viaţa decât să se lepede de Hristos<ref>Matei 26, 33</ref> ; dar n-au trecut decât câteva ceasuri şi el, jurându-se, a tăgăduit de trei ori pe Învăţătorul până la cântatul cocoşului.<ref>Matei 26, 72</ref> Asemenea şi uriaşul [[Goliat]], bizuinduse pe puterea lui, îşi batea joc de israeliţi, dar a fost ucis de [[David]], tinerelul care se încrezuse în ajutorul lui Dumnezeu.<ref>1 Regi 17, 52</ref>
  
 
2)Cel ce se deznădăjduieşte de ajutorul lui Dumnezeu  
 
2)Cel ce se deznădăjduieşte de ajutorul lui Dumnezeu  
  
Iuda l-a vândut pe Iisus, apoi s-a căit de păcatul săvârşit dar a deznădăjduit căci, necrezând că mai poate fi iertat, s-a spânzurat. Creştinul adevărat nu deznădăjduieşte fiind încredinţat că îndurarea lui Dumnezeu este nesfârşită. Părintele ceresc primeşte cu multă bucurie pe păcătosul ce se pocăieşte, ne-a arătat Dumnezeu în întoarcerea lui Manase, împărat criminal, idolatru şi vrăjitor, la credinţa adevărată, în pilda fiului risipitor (Luca 15, 11) şi în cea a drahmei pierdute (Luca 15, 8), în reabilitarea lui Petru care se lepădase de Iisus, în îndreptarea mai-marelui vameşilor Zaheu. Dumnezeu, ne spune Iezechiel, nu voieşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu (Iez. 18, 32).
+
[[Iuda Iscarioteanul|Iuda]] l-a vândut pe Iisus, apoi s-a căit de [[păcat]]ul săvârşit dar a deznădăjduit căci, necrezând că mai poate fi iertat, s-a spânzurat. Creştinul adevărat nu deznădăjduieşte fiind încredinţat că îndurarea lui Dumnezeu este nesfârşită.<ref>Mt27.1-10</ref> Părintele ceresc primeşte cu multă bucurie pe păcătosul ce se pocăieşte, ne-a arătat Dumnezeu în întoarcerea lui Manase, împărat criminal<ref>2 Regi 21.16,</ref> idolatru<ref>2 Reg 21.6, 2 Cron 33.6</ref> şi vrăjitor<ref>2 Reg 21.6, 2 Cron 33.6</ref> , la credinţa adevărată<ref>2 Cron 33.11-20</ref>, în pilda fiului risipitor<ref>Luca 15, 11</ref> şi în cea a drahmei pierdute<ref>Luca 15, 8</ref>, în reabilitarea lui Petru care se lepădase de Iisus<ref>Ioan 21.15-17</ref>, în îndreptarea mai-marelui [[vameş]]ilor, Zaheu.<ref>ioan19.1-10</ref> Dumnezeu, ne spune Iezechiel, nu voieşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu.<ref>Iez. 18, 32</ref> .
 
   
 
   
 
3) Cel ce nădăjduieşte cu prea multă cutezanţă în mila lui Dumnezeu
 
3) Cel ce nădăjduieşte cu prea multă cutezanţă în mila lui Dumnezeu
 
   
 
   
Încrederea prea mare (îndrăzneala) în mila dumnezeiască este păcat, fiindcă ea
+
Încrederea prea mare (îndrăzneala) în mila dumnezeiască este [[păcat]], fiindcă ea
împinge pe cel vinovat să stăruie în păcat, amăgindu-se cu gândul că Dumnezeu, în marea Lui îndurare, Se va milostivi şi de el. În adevăr, Dumnezeu este mult milostiv, dar este şi drept (Rom2.5, 2Tim4.8, Evrei 1.8, 1Ioan1.9, Apoc15.3,16.5,7, 18.20,19.2,11 ). Greşeşte deci cine crede numai în bunătatea lui Dumnezeu, şi nu şi în dreptatea Lui. Căci Iisus zice: „Dacă nu va veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel” (Luca 13, 3), referindu-se la galileenii ucişi de Pilat. Drept aceea, încrederea şi frica de Dumnezeu trebuie cumpănite; adică, după cum este păcat atunci când frica înlătură nădejdea, tot păcat este şi atunci când cutezanţa prea mare înlătură teama.
+
împinge pe cel vinovat să stăruie în păcat, amăgindu-se cu gândul că Dumnezeu, în marea Lui îndurare, Se va [[mila|milostivi]] şi de el. În adevăr, Dumnezeu este mult milostiv, dar este şi drept<ref>Rom2.5, 2Tim4.8, Evrei 1.8, 1Ioan1.9, Apoc15.3,16.5,7, 18.20,19.2,11</ref>. Greşeşte deci cine crede numai în bunătatea lui Dumnezeu, şi nu şi în dreptatea Lui. Căci [[Iisus]] zice: „Dacă nu va veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel” <ref>Luca 13, 3</ref>, referindu-se la galileenii ucişi de [[Pilat]]. Drept aceea, încrederea şi frica de Dumnezeu trebuie cumpănite; adică, după cum este păcat atunci când frica înlătură nădejdea, tot păcat este şi atunci când cutezanţa prea mare înlătură teama.
  
 
==Nădejdea, podoabă, ancoră, coif==
 
==Nădejdea, podoabă, ancoră, coif==
  
Nădejdea este o podoabă a sufletului creştinului(FA2.26, Rom5.2, Rom15.4, Rom12.12, 1Cor15.19, Rom5.5, Rom8.20, Rom15.13, 2Cor1.7, 2Cor1.10, 2Cor3.12, 2Cor10.15, Efes1.18, Efes4.4, Col1.5, Col1.23, Col1.27, 2Tes2.16, 1Tes1.3, Tit2.13, Tit3.7, Evr3.6, Evr6.11, Evr6.18, Evr10.23). Ea este o adevărată ancoră a sufletului (Evr6.18). fiind sporită de iubire căci dragostea nădăjduieşte totul, aşa cum ne spune apostolul Pavel (1Cor13.7). Creştinii trebuie sa fie fii ai zilei, să fie treji, să se îmbrace cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să aiba drept coif nădejdea mântuirii (1Tes5.8)
+
Nădejdea este o podoabă a sufletului creştinului.<ref>FA2.26, Rom5.2, Rom15.4, Rom12.12, 1Cor15.19, Rom5.5, Rom8.20, Rom15.13, 2Cor1.7, 2Cor1.10, 2Cor3.12, 2Cor10.15, Efes1.18, Efes4.4, Col1.5, Col1.23, Col1.27, 2Tes2.16, 1Tes1.3, Tit2.13, Tit3.7, Evr3.6, Evr6.11, Evr6.18, Evr10.23</ref>. Ea este o adevărată ancoră a sufletului<ref>Evr6.18</ref> fiind sporită de iubire căci dragostea nădăjduieşte totul, aşa cum ne spune apostolul Pavel.<ref>1Cor13.7</ref> Creştinii trebuie sa fie fii ai zilei, să fie treji, să se îmbrace cu platoşa [[credinţa|credinţei]] şi a [[iubirea|dragostei]] şi să aiba drept coif nădejdea mântuirii.<ref>1Tes5.8</ref>
  
 
==Binefacerile nădejdii==
 
==Binefacerile nădejdii==
  
Omul trage nădejde până în ultima clipă a vieţii lui. (Ecl9.4). Cei care nădăjduiesc în Dumnezeu vor fi binecuvântaţi în viaţa aceasta(Is30.18, Ps146.5), Domnul fiind bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută (Pl3.25). Cei care care nădăjduiesc în bunătatea Lui sunt iubiţi de Dumnezeu (Ps147.11)
+
Omul trage nădejde până în ultima clipă a vieţii lui.<ref>Ecl9.4</ref> Cei care nădăjduiesc în Dumnezeu vor fi binecuvântaţi în viaţa aceasta<ref>Is30.18, Ps146.5</ref>, Domnul fiind bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.<ref>Pl3.25</ref> Cei care care nădăjduiesc în bunătatea Lui sunt iubiţi de Dumnezeu.<ref>Ps147.11</ref>
Ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui şi le scapă  sufletul de la moarte, îi ţine în viaţă în mijlocul foametei. (Ps33.18, 20, 22). Solomon îi îndeamnă pe oameni să nu se gândească să întoarcă răul cuiva, ci să aibă nădejde în Dumnezeu şi El îi va ajuta.(Prov20.22). El se va apleca spre credincios şi îi va asculta strigătele.(Ps40.1). Creştinul să nu se teamă nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi; căci Domnul va fi nădejdea sa, şi El îi va păzi piciorul de cădere.(Prov3.25-26), chiar dacă, uneori, li se va întâmpla, pentru scurt timp, să-şi piardă nădejdea (Iov6.11, 13.15, 7.6, 2Imp6.33, Iov17.15, 19.10, Pl3.18, Ezec37.11, 1Sam17.32, 2Cor1.8),   
+
Ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui şi le scapă  sufletul de la moarte, îi ţine în viaţă în mijlocul foametei.<ref>Ps33.18, 20, 22</ref> Solomon îi îndeamnă pe oameni să nu se gândească să întoarcă răul cuiva, ci să aibă nădejde în Dumnezeu şi El îi va ajuta.<ref>Prov20.22</ref> El se va apleca spre credincios şi îi va asculta strigătele.<ref>Ps40.1</ref> Creştinul să nu se teamă nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi; căci Domnul va fi nădejdea sa, şi El îi va păzi piciorul de cădere.<ref>Prov3.25-26</ref>, chiar dacă, uneori, li se va întâmpla, pentru scurt timp, să-şi piardă nădejdea <ref>Iov6.11, 13.15, 7.6, 2Imp6.33, Iov17.15, 19.10, Pl3.18, Ezec37.11, 1Sam17.32, 2Cor1.8</ref>,   
  
Cei ce nădăjduiesc în Dumnezeu nu vor fi daţi de ruşine (Ps25.3, Flp1.20, Is49.23),  lor nu li se va tăia nădejdea (Prov23.18, Prov24.14), nădejdea lor nu va fi zadarnică, (Iov11.18), nu va pieri (Ps9.18) aşa cum se va întâmpla cu cei necredincioşi. Cel neprihănit trage nădejde şi în faţa morţii (Prov14.32). Creştinul să-şi încredinţeze soarta în mâna Domnului şi El va lucra, va face să strălucească dreptatea sa ca lumina, şi dreptul său ca soarele la amiază; creştinul să tacă înaintea Domnului, să părăsească mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele şi să nu se supere, căci supărarea duce numai la rău. (Ps37.5,7,9). Căci cei răi vor vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara. (Ps37.9). Omul să nădăjduiască în Domnul, să păzească calea Lui, şi El îl va înălţa ca să stăpânească ţara şi atunci va vedea pe cei răi nimiciţi.(Ps37.34)
+
Cei ce nădăjduiesc în Dumnezeu nu vor fi daţi de ruşine<ref>Ps25.3, Flp1.20, Is49.23</ref>,  lor nu li se va tăia nădejdea<ref>Prov23.18, Prov24.14</ref> , nădejdea lor nu va fi zadarnică,<ref>Iov11.18</ref>, nu va pieri<ref>Ps9.18</ref> aşa cum se va întâmpla cu cei necredincioşi. Cel neprihănit trage nădejde şi în faţa morţii<ref>Prov14.32</ref> Creştinul să-şi încredinţeze soarta în mâna Domnului şi El va lucra, va face să strălucească dreptatea sa ca lumina, şi dreptul său ca soarele la amiază; creştinul să tacă înaintea Domnului, să părăsească mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele şi să nu se supere, căci supărarea duce numai la rău.<ref>Ps37.5,7,9</ref> Căci cei răi vor vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara.<ref>Ps37.9</ref> . Omul să nădăjduiască în Domnul, să păzească calea Lui, şi El îl va înălţa ca să stăpânească ţara şi atunci va vedea pe cei răi nimiciţi.<ref>Ps37.34</ref>
 
==Bibliografie==
 
==Bibliografie==
 
==Note==
 
==Note==
 
<references />
 
<references />

Versiunea de la data 3 ianuarie 2011 17:25

Obiectul nădejdii

Creştinul îşi pune nădejdea în Dumnezeu[1], în legea Lui[2], în Numele Lui[3], în făgăduinţele Sale[4], în judecăţile Sale.[5] Iar lucrurile nădăjduite (făgăduite) sunt: învierea morţilor[6] şi viaţa veşnică[7] în rai, alături de ceilalţi oameni mântuiţi şi de îngeri, în comuniune cu Dumnezeu. În privinţa celorlalţi, creştinul adevărat trebuie să aibă nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţă şi de aceea să-i îndrepte cu blândeţe pe potrivnici[8]

Ateii n-au nicio nădejde[9], sau, dacă au, aceasta va pieri[10]. Iov, ca orice creştin, nu-şi pune nădejdea în aur[11]. Psalmistul îi îndemnă pe oameni să nu se încreadă în asuprire şi să nu-şi pună nădejdea zadarnică în răpire.[12] Pavel îi scrie lui Timotei să-i îndemne pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngîmfe, şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele.[13]

Nădejdea, virtute pământească

Nădejdea stă alături de celelalte două virtuţi teologice, credinţa şi iubirea.[14] Nădejdea se referă la lucrurile care nu se văd, nădăjduim ceea ce nu vedem, cum spune apostolul Pavel, şi aşteptăm cu răbdare.[15] După moarte ea îşi pierde sensul:,,o nădejde care se vede, nu mai este nădejde: pentru că ce se vede, se mai poate nădăjdui?”arată acelaşi apostol.[16] Cei adormiţi nu mai nădăjduiesc,[17], ci sunt convinşi de lucrurile pe care le trăiesc pentru că le văd şi le experimentează. Dintre cele trei virtuţi teologice, doar iubirea este veşnică[18]căci Dumnezeu este iubire.[19]

Păcate împotriva nădejdii

1)Cel ce îşi pune nădejdea nu în Dumnezeu, ci în forţele sale, în puterea banului sau în alte persoane

La Cina cea de Taină, Sfântul Apostol Petru se laudă cu barbăţia lui, spunând că mai curând şi-ar da viaţa decât să se lepede de Hristos[20] ; dar n-au trecut decât câteva ceasuri şi el, jurându-se, a tăgăduit de trei ori pe Învăţătorul până la cântatul cocoşului.[21] Asemenea şi uriaşul Goliat, bizuinduse pe puterea lui, îşi batea joc de israeliţi, dar a fost ucis de David, tinerelul care se încrezuse în ajutorul lui Dumnezeu.[22]

2)Cel ce se deznădăjduieşte de ajutorul lui Dumnezeu

Iuda l-a vândut pe Iisus, apoi s-a căit de păcatul săvârşit dar a deznădăjduit căci, necrezând că mai poate fi iertat, s-a spânzurat. Creştinul adevărat nu deznădăjduieşte fiind încredinţat că îndurarea lui Dumnezeu este nesfârşită.[23] Părintele ceresc primeşte cu multă bucurie pe păcătosul ce se pocăieşte, ne-a arătat Dumnezeu în întoarcerea lui Manase, împărat criminal[24] idolatru[25] şi vrăjitor[26] , la credinţa adevărată[27], în pilda fiului risipitor[28] şi în cea a drahmei pierdute[29], în reabilitarea lui Petru care se lepădase de Iisus[30], în îndreptarea mai-marelui vameşilor, Zaheu.[31] Dumnezeu, ne spune Iezechiel, nu voieşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu.[32] .

3) Cel ce nădăjduieşte cu prea multă cutezanţă în mila lui Dumnezeu

Încrederea prea mare (îndrăzneala) în mila dumnezeiască este păcat, fiindcă ea împinge pe cel vinovat să stăruie în păcat, amăgindu-se cu gândul că Dumnezeu, în marea Lui îndurare, Se va milostivi şi de el. În adevăr, Dumnezeu este mult milostiv, dar este şi drept[33]. Greşeşte deci cine crede numai în bunătatea lui Dumnezeu, şi nu şi în dreptatea Lui. Căci Iisus zice: „Dacă nu va veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel” [34], referindu-se la galileenii ucişi de Pilat. Drept aceea, încrederea şi frica de Dumnezeu trebuie cumpănite; adică, după cum este păcat atunci când frica înlătură nădejdea, tot păcat este şi atunci când cutezanţa prea mare înlătură teama.

Nădejdea, podoabă, ancoră, coif

Nădejdea este o podoabă a sufletului creştinului.[35]. Ea este o adevărată ancoră a sufletului[36] fiind sporită de iubire căci dragostea nădăjduieşte totul, aşa cum ne spune apostolul Pavel.[37] Creştinii trebuie sa fie fii ai zilei, să fie treji, să se îmbrace cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să aiba drept coif nădejdea mântuirii.[38]

Binefacerile nădejdii

Omul trage nădejde până în ultima clipă a vieţii lui.[39] Cei care nădăjduiesc în Dumnezeu vor fi binecuvântaţi în viaţa aceasta[40], Domnul fiind bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.[41] Cei care care nădăjduiesc în bunătatea Lui sunt iubiţi de Dumnezeu.[42] Ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui şi le scapă sufletul de la moarte, îi ţine în viaţă în mijlocul foametei.[43] Solomon îi îndeamnă pe oameni să nu se gândească să întoarcă răul cuiva, ci să aibă nădejde în Dumnezeu şi El îi va ajuta.[44] El se va apleca spre credincios şi îi va asculta strigătele.[45] Creştinul să nu se teamă nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi; căci Domnul va fi nădejdea sa, şi El îi va păzi piciorul de cădere.[46], chiar dacă, uneori, li se va întâmpla, pentru scurt timp, să-şi piardă nădejdea [47],

Cei ce nădăjduiesc în Dumnezeu nu vor fi daţi de ruşine[48], lor nu li se va tăia nădejdea[49] , nădejdea lor nu va fi zadarnică,[50], nu va pieri[51] aşa cum se va întâmpla cu cei necredincioşi. Cel neprihănit trage nădejde şi în faţa morţii[52] Creştinul să-şi încredinţeze soarta în mâna Domnului şi El va lucra, va face să strălucească dreptatea sa ca lumina, şi dreptul său ca soarele la amiază; creştinul să tacă înaintea Domnului, să părăsească mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele şi să nu se supere, căci supărarea duce numai la rău.[53] Căci cei răi vor vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara.[54] . Omul să nădăjduiască în Domnul, să păzească calea Lui, şi El îl va înălţa ca să stăpânească ţara şi atunci va vedea pe cei răi nimiciţi.[55]

Bibliografie

Note

  1. Fac49.18, Ps27.14, 31.24, 38.15, 39.7, 52.9, 59.9, 69.6, 71.14, Is8.17, Ier14.22, Osea12.6, Ps25.21, 39.7, 62.5, 71.5, 130.7, 131.3, Ier17.7, 17.13, 29.11, 50.7, 1Tim5.5, Rom15.12, Efes1.12, Flp2.19, 1Tim1.1
  2. Is42.4
  3. Mt12.21
  4. Ps119.74, 119.81, 119.114, 119.147, Ps130.5, Ps110.49, Ps119.116
  5. Ps119.43
  6. FA23.6, FA24.15, 26.6-7, 28.20
  7. Tit1.2
  8. 2Tim2.25
  9. 1Tes4.13, Efes2.12
  10. Prov10.28, Prov11.7, Iov27.8, 8.13, 11.20, 15.22, Zah9.5
  11. Iov31.24
  12. Ps62.10
  13. 1Tim6.17
  14. 1Cor13.13
  15. Rom8.24
  16. Rom8.25
  17. Is38.18
  18. 1 Cor13.8
  19. 1 Ioan 4, 8
  20. Matei 26, 33
  21. Matei 26, 72
  22. 1 Regi 17, 52
  23. Mt27.1-10
  24. 2 Regi 21.16,
  25. 2 Reg 21.6, 2 Cron 33.6
  26. 2 Reg 21.6, 2 Cron 33.6
  27. 2 Cron 33.11-20
  28. Luca 15, 11
  29. Luca 15, 8
  30. Ioan 21.15-17
  31. ioan19.1-10
  32. Iez. 18, 32
  33. Rom2.5, 2Tim4.8, Evrei 1.8, 1Ioan1.9, Apoc15.3,16.5,7, 18.20,19.2,11
  34. Luca 13, 3
  35. FA2.26, Rom5.2, Rom15.4, Rom12.12, 1Cor15.19, Rom5.5, Rom8.20, Rom15.13, 2Cor1.7, 2Cor1.10, 2Cor3.12, 2Cor10.15, Efes1.18, Efes4.4, Col1.5, Col1.23, Col1.27, 2Tes2.16, 1Tes1.3, Tit2.13, Tit3.7, Evr3.6, Evr6.11, Evr6.18, Evr10.23
  36. Evr6.18
  37. 1Cor13.7
  38. 1Tes5.8
  39. Ecl9.4
  40. Is30.18, Ps146.5
  41. Pl3.25
  42. Ps147.11
  43. Ps33.18, 20, 22
  44. Prov20.22
  45. Ps40.1
  46. Prov3.25-26
  47. Iov6.11, 13.15, 7.6, 2Imp6.33, Iov17.15, 19.10, Pl3.18, Ezec37.11, 1Sam17.32, 2Cor1.8
  48. Ps25.3, Flp1.20, Is49.23
  49. Prov23.18, Prov24.14
  50. Iov11.18
  51. Ps9.18
  52. Prov14.32
  53. Ps37.5,7,9
  54. Ps37.9
  55. Ps37.34