Mănăstirea Cozia

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 3 mai 2012 12:55, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (Istoric: datare)
Salt la: navigare, căutare
Mănăstirea Cozia
Mănăstirea Cozia
Jurisdicție Mitropolia Olteniei
Tip călugări
Înființată 1388
Ctitori Mircea cel Bătrân
Stareț Arhim. Dr. Vartolomeu Androni
Mărime aprox. 35 călugări
Localizare   la circa 3 km de Călimăneşti, judeţul Vâlcea
Limba liturgică română
Cântarea bizantină
Schituri, metocuri și chilii Paraclisul Adormirea Maicii Domnului
Paraclisul Duminica Tuturor Sfinţilor
Hramuri Sfânta Treime
Site web oficial


Mănăstirea Cozia este o mănăstire ortodoxă din România situată pe Valea Oltului, în apropierea localității Călimănești, județul Vâlcea, aflată în arhiepiscopia Râmnicului. Este o ctitorie a marelui voievod al Ţării Româneşti Mircea cel Bătrân, datând din anul 1388.
Mănăstirea are hramul Sfânta Treime.

Istoric

Ansamblul mânăstiresc de la Cozia a fost cunoscut la început sub numele de „Mânăstirea Nucet”, abia mai târziu primind numele de „Mânăstirea Cozia”, după muntele din vecinătate. Conform unei legende, ar fi fost construită în apropierea unei alte mănăstiri, ridicată de Negru Vodă.

Biserica mare a mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost ridicată între anii 1387-1391, ctitor fiind voievodul Mircea cel Bătrân. A fost sfinţită la 18 mai 1388, aşa cum reiese din hrisovul lui Mircea cel Batrân care se spunea:[1]

...a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă.

Biserica a fost pictată la interior între anii 1390 - 1391.

Mircea cel Bătrân a avut mereu grijă de înzestrarea și înfrumusețarea mănăstirii. Astfel, el a întărit drepturilor de proprietate ale mănăstirii asupra mai multor sate și moșii. De asemeni i-a dat dreptul de exploatare a sării din salinele de la Ocnele Mari. Mănăstirea avea robi țigani care erau folosiți atât la exploatarea sării, cât și la spălarea nisipurilor aurifere de pe râurile Olt şi Lotru. Din 28 martie 1415 datează un alt hrisov al lui Mircea cel Bătrân, prin care dăruiește „Vama de la Genune” Mănăstirii Cozia.[2]

Pisania Mănăstirii Cozia

Pisania bisericii mănăstirii Cozia conține următoarele:

Întru slava sfintei și de viață făcătoarei Troițe s-au înălțat din temelie această sfântă biserică, de creștinul Domn al Țării Românești Io Mircea Voievod, la leat 6809 și lipsindu-se de podoaba ei cea dintâi pentru mulțimea anilor, am luat iară această înfrumusețare, precum se vede, de cei ce s-au îndurat, în zilele prea luminatului Domn Io Constantin B.B. Voievod, fiind mitropolit al Țării Românești chir Teodosie și ostenitoriu chir Antim episcopulu de Râmnic leat 7215 (1707), la iegumenia prea cuviosului chir Mihail”.

Istoricii au convenit însă asupra faptului că anul 6809 (1301) inscripționat în piatra acestei pisanii este eronat, corect fiind anul 6894 (1386), așa cum apare în pisania pictată în interiorul bisericii.[1]

Sfântul lăcaș a mai primit şi alte donații din partea diferiților voievozi care au urmat pe tronul Ţării Româneşti. Astfel, până la 1500 sunt date un număr de 16 asemenea hrisoave prin care voievozii întăresc posesiunile Mănăstirii Cozia.

Mănăstirea a fost reparată și renovată de mai multe ori de-a lungul timpului de către voievozi ca Neagoe Basarab, Radu Paisie şi Constantin Brâncoveanu. Astfel, în timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fântâna care îi poartă şi acum numele (s-a păstrat pe aceasta şi un fragment de inscripţie), iar în anul 1517 s-a refăcut pictura. Între anii 1706-1707 (pe vremea lui Constantin Brâncoveanu) a fost construit pridvorul bisericii, în bine-cunoscutul stil „brâncovenesc”. De asemenea, au fost adăugat chiliile cu ceardacuri şi s-a reconstruit havuzul cu apă (baptisteriul) din faţa bisericii.

În secolul al XIX-lea, clădirile mănăstirii au fost refăcute de domnitorii Ţării Româneşti Gheorghe Bibescu (1843-1848) şi Barbu Ştirbei (1849-1856); tot atunci s-au construit şi două pavilioane, dintre care se mai păstrează cel din stânga, care a fost reşedinţă domnească de vară.

În „Cerdacul lui Mircea”, aflat în corpul de chilii dinspre Olt, Grigore Alexandrescu a scris în vara anului 1842 cunoscuta poezie Umbra lui Mircea la Cozia, una dintre cele mai frumoase poezii din literatura română.

Între anii 1927-1930, biserica cea mare a mănăstirii (cu hramul „Sfânta Treime”) a fost învelită cu tablă. Sfântul lăcaş a fost restaurat în întregime între anii 1958-1962, când s-au consolidat chiliile şi cele două paraclise. Lucrările de restaurare au continuat şi după 1970, când s-a introdus încălzirea centrală, iar biserica a fost acoperită cu tablă de aramă, prin strădaniile Episcopiei Râmnicului şi ale stareţului de atunci, Gamaliil Vaida.

Arhitectonica Mănăstirii Cozia

Mănăstirea Cozia, văzută de pe celălalt mal al Oltului

Ansamblul arhitectonic al mănăstirii se remarcă prin conceptul unitar. El este constituit din trei lăcaşe de cult, construite în etape diferite şi având ctitori diferiţi:

  • Biserica principală a mănăstirii („Biserica mare”), aflată în centrul incintei mănăstirii. Are hramul Sfânta Treime, fiind o ctitorie a marelui voievod al Ţării Româneşti Mircea cel Bătrân (1388).
  • Paraclisul din zid, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, situat în colţul de sud-est al mănăstirii, datând din anul 1583.
  • „Paraclisul brâncovenesc”, cu hramul Duminica Tuturor Sfinţilor, situat în colţul de nord-est al mănăstirii. Este construit din cărămidă, având ca anexe două case boltite şi un foişor. Datează din anii 1710-1711.

Tot de Mănăstirea Cozia aparţinea şi bolniţa mănăstirii, aflată de partea cealaltă a drumului ce străbate Valea Oltului. Aceasta are hramul Sfinţii Apostoli şi a fost zidită între anii 1542-1543 de Radu Paisie (numit şi Petru de la Argeş), domn al Ţării Româneşti între 1535-1545.

„Biserica mare” a mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost construită de meşteri aduşi din Moravia, după modelul bisericii sârbeşti din Cruşevaţ, din piatră albă, între 1387-1391. Este armonios proporţionată, având o ornamentaţie bogată. Concepută după planul trilobat, ea surprinde prin precizia şi perfecţiunea realizării artistice.

Partea superioară a chenarelor de la ferestre, rozetele de deasupra lor şi pictura din pronaos datează din timpul lui Mircea cel Bătrân. Pictura a fost renovată în 1517, în vremea lui Neagoe Basarab.

Catapeteasma originală din lemn, a ars şi a fost refăcută în 1794 din cărămidă, fiind zugrăvită în anul 1907. Crucea de pe turlă este din timpul lui Mircea, iar policandrele din naos şi pronaos au fost dăruite mânăstirii de voievodul Constantin Brâncoveanu.

Mănăstirea Cozia în prezent

În corpul de clădiri de pe latura estică a mănăstirii este amenajat un muzeu în care sunt expuse monede, tipărituri vechi, obiecte şi podoabe de cult. Printre acestea se pot menţiona:

În pronaosul mănăstirii se găseşte mormântul voievodului Mircea cel Bătrân; piatra funerară este o copie a celei originale şi datează din 1938. Tot aici se află şi mormântul monahiei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, călugărită după moartea fiului ei şi decedată în 1605.

Note bibliografice

  1. 1,0 1,1 Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1925
  2. Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a Românilor, Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908

Surse

Legături externe