Muntele Latros: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{În curs}}'''Muntele Latros''' (gr. Λάτρος - în epoca bizantină; gr. Λάτμος Latmos - în antichitate) este un masiv muntos din Asia Mică, în sud-vestul Turciei de...)
 
(șters „în curs”)
(Nu s-au afișat 5 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{În curs}}'''Muntele Latros''' (gr. Λάτρος - în epoca bizantină; gr. Λάτμος Latmos - în antichitate) este un masiv muntos din Asia Mică, în sud-vestul Turciei de azi, situat la aproximativ 42 km nord-est de Milet, vizibil din insulele grecești Samos și Patmos.  
+
'''Muntele Latros''' (gr. Λάτρος - în epoca bizantină; gr. Λάτμος Latmos - în antichitate) este un masiv muntos din Asia Mică, în sud-vestul Turciei de azi, situat la aproximativ 42 km nord-est de Milet, vizibil din insulele grecești Samos și Patmos.  
  
−
Începând cu secolul al X-lea, Muntele Latros a cunoscut o mare înflorire spirituală, devenind unul din principalele centre monastice al lumii ortodoxe bizantine, împreună cu Muntele Olimp din Bitinia, [[Muntele Athos]], Muntele Ganos (Tracia) și așezările monastice din Sicilia și din Calabria.  
+
Începând cu secolul al X-lea, Muntele Latros a cunoscut o mare înflorire spirituală, devenind unul dintre principalele centre monahale ale lumii ortodoxe bizantine, împreună cu Muntele Olimp din Bitinia, [[Muntele Athos]], Muntele Ganos (Tracia) și așezările monastice din Sicilia și din Calabria.  
  
 
==Istorie==
 
==Istorie==
−
În secolul al VII-lea începe dezvoltarea rapidă a islamului și extinderea Califatul arab prin capturarea provinciile sudice ale [[Imperiul Bizantin|Imperiului Bizantin]]: Egipt, Palestina și Siria. În aceste locuri a existat o tradiție îndelungată a [[Monahism|vieții monastice]], dar ocupația islamului îi împinge pe unii [[călugăr]]i să părăsească regiunea și să se mute în provinciile bizantine libere.  
+
În secolul al VII-lea a început dezvoltarea rapidă a islamului și extinderea Califatului arab prin capturarea provinciilor sudice ale [[Imperiul Bizantin|Imperiului Bizantin]]: Egipt, Palestina și Siria. În aceste locuri exista o îndelungată tradiție [[Monahism|monasticăl]], dar cucerirea musulmană i-a împins pe unii [[călugăr]]i să își abandoneze mănăstirile, strămutându-se în provinciile bizantine.  
  
−
După [[tradiție]], începuturile vieții monastice în muntele Latros datează din secolul al VII-lea și sunt legate de venirea unor comunități de călugări din [[Muntele Sinai]], care au fondat o serie de mănăstiri sau schituri în Latros.  
+
Potrivit [[tradiție]]i, începuturile vieții monahale pe muntele Latros datează din secolul al VII-lea, fiind legate de venirea unor călugări din [[Muntele Sinai]], care au întemeiat aici un întreg ansamblu de mănăstiri. Începând de atunci, pe parcursul mai multor secole, muntele Latros a devenit unul dintre cele mai importante centre monahale din Imperiul Bizantin, la fel de cunoscut ca și Muntele Athos sau Olimpul Bitiniei.
  
 
În a doua jumătate a secolului al VIII-lea Muntele Latros avea deja un anume statut și recunoaștere, pentru că în anul 787, pe lista participanților la cea de a doua reuniune a Sinodului al II-lea de la [[Niceea]] este menționat ca prezent [[stareț]]ul Isidor din Latros.  
 
În a doua jumătate a secolului al VIII-lea Muntele Latros avea deja un anume statut și recunoaștere, pentru că în anul 787, pe lista participanților la cea de a doua reuniune a Sinodului al II-lea de la [[Niceea]] este menționat ca prezent [[stareț]]ul Isidor din Latros.  
  
−
Între secolele VIII și X. Cuviosul Arsenie din Latros fiind strategos ale temei Kivirreoty, el a devenit călugăr și stareț al mănăstirii a servit Kellivarov.  
+
Între secolele VIII și X, aici a fost tuns în monahism și a slujit ca stareț al mănăstirii Kellivarilor cuviosul Arsenie din Latros, viitorul ''strateg'' (comandat militar) al ''themei'' Kivirreotis (în sudul Asiei Mici).  
  
−
În anul 863 Stratig Frakisiyskoy a temei, Petronius, fratele împărătesei Teodora și unchiul împăratului Mihail al III-lea a venit pentru o binecuvântare în lupta cu sarazinilor la latriyskomu monahul Ioan [2]. Ulterior, la 3 august 863, a fost învins în lupta împotriva lui Emir Melitina Omar.  
+
În anul 863, strategul themei Tracia, Petroniu, fratele împărătesei [[Teodora a II-a|Teodora]] și unchiul împăratului Mihail al III-lea venea la monahul Ioan Latriotul ca să ia binecuvântarea acestuia în lupta împotriva sarazinilor [2], pentru ca mai apoi, pe 3 august 863 acesta să iasă învingător în lupta împotriva lui Omar, emirul de Melitene (Malatya, în sud-estul Asiei Mici).  
  
−
La începutul secolului X mănăstirea Kariya, situată pe Latros înrolat ca un călugăr adolescent Paul - viitorul cuvios Pavel din Latros. La acea vreme existau trei mănăstiri:. Kellivarov (de asemenea, numit Lampone), Mănăstirea Kariya și Mănăstirea Mântuitorului<ref>Kazhdan, Alexander, ed. (1991), ''Oxford Dictionary of Byzantium'', Oxford University Press, сс. 1188–1189, ISBN 978-0-19-504652-6</ref>.
+
La începutul secolului al X-lea, în mănăstirea Caria de pe muntele Latros intra în monahism Pavel - viitorul cuvios Pavel din Latros, aflat atunci încă la vârsta adolescenței.  
 +
În acea vreme, în Latros existau trei mănăstiri: a Kellivarilor (numită și Lamponiu), Mănăstirea Caria și Mănăstirea Mântuitorului<ref>Kazhdan, Alexander, ed. (1991), ''Oxford Dictionary of Byzantium'', Oxford University Press, сс. 1188–1189, ISBN 978-0-19-504652-6</ref>.
  
−
În prima jumătate a secolului al IX-lea, [[Iosif Imnograful]] întră în monahism la una din mănăstirile din Muntele Latros.  
+
În prima jumătate a secolului al IX-lea, cuviosul [[Iosif Imnograful]] intra în monahism într-una dintre mănăstirile din Muntele Latros.  
  
−
În anii 920-930 Cuviosul Pavel a fondat Mănăstirea Stolpnyj, care a primit mai târziu numele Sf. Pavel și a devenit mănăstirea principală a centrului monastic din Latros. Există dovezi conform cărora corespondența cu Pavel a condus împăratul Constantin VII.  
+
În anii 920-930, Cuviosul Pavel a întemeiat Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu - a Pilastrului, care a primit mai târziu numele fondatorului său și a devenit principala mănăstire a centrului monahal din Latros. Există mărturii potrivit cărora între împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul ar fi avut loc un schimb de scrisori.  
  
−
Cuviosul Acachie din Latros a fondat Mănăstirea Sfânta Fecioară aici Mirsinonskoy.  
+
Cuviosul Acachie din Latros ([[3 ianuarie]]) a întemeiat aici Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu - Mirsinonos.  
  
−
În secolul al X mănăstirile din Imperiul Bizantin au fost marile proprietarii de pământ, au existat o excepție și latriyskie mănăstiri:  
+
În secolul al X mănăstirile din Imperiul Bizantin, printre care și cele de la muntele Latros erau mari proprietari de pământ:  
−
{{Citat|... În mănăstirea Sf. Proprietate. Pavel a fost o parte importantă a teritoriului munții Latrskoy și din apropiere mănăstirii aflate în proprietatea Lampone teren Draco si Cherit Pelekaneey ... |''Acta et Diplomata Graeca Aevi Medii'' <ref>F. Miklosich et J. Miiller. ''Acta et diplomata Graeca Medii Aevi'', 1870-1890, vol.IV. р. 309. 21—23.</ref>}}
+
{{Citat|... În proprietatea mănăstirii Sf. Pavel se afla o mare parte a teritoriului muntelui Latros, iar mănăstirea Lamponiu, aflată în apropriere stăpânea locul numit Dracontis și câmpia Pelecania ... |''Acta et Diplomata Graeca Aevi Medii'' <ref>F. Miklosich et J. Miiller. ''Acta et diplomata Graeca Medii Aevi'', 1870-1890, vol.IV. р. 309. 21—23.</ref>}}
−
Cea mai înaltă înflorire a centrului monahal până în secolul XI. În 1079, mănăstirile latriyskie supuse raiduri de către turci selgiucizi, confiscate de acel moment, aproape toate din Asia Mică.  
+
Centrului monahal din Latros a cunoscut o perioadă de maximă înflorire în secolul al XI-lea. În 1079, mănăstirile latriote au intrat sub stăpânirea turcilor selgiucizi, care au cucerit atunci aproape toată Asia Mică.  
  
−
După ce au trecut o nouă perioadă de înflorire în epoca Imperiului de la Niceea (1204-1260), mănăstirile de la Muntele Latros au început din nou și definitiv să scadă, odată cu criza generală a Imperiului Bizantin și căderea acestei păți a Asiei Mini în mâinile turcilor sub împăratul Mihail Paleologu (1259-1284).
+
După ce au trecut printr-o nouă perioadă de înflorire sub Imperiul de la Niceea (1204-1260), mănăstirile de la Muntele Latros au intrat din nou în declin, în contextul crizei generale a Imperiului Bizantin, după căderea Asiei Mici în mâinile turcilor în vremea împăratului Mihail Paleologul (1259-1284).
  
−
În 1222, au existat 11 mănăstiri în imediata apropiere a muntelui (16 după alte surse), și numeroase așezări pustnicești.  
+
În anul 1222 în împrejurimile muntelui mai existau 11 mănăstiri (16 după alte surse), și numeroase așezări pustnicești.  
  
−
La sfârșitul secolului al XIII-lea Patriarhul Atanasie al Constantinopolului a stat aici pentru o lungă perioadă de timp ca un pustnic.  
+
La sfârșitul secolului al XIII-lea Patriarhul Atanasie al Constantinopolului a viețuit aici în pustnicie o lungă perioadă de timp.  
  
 
Ultima mențiune oficială a mănăstirilor din Latros se găsește în Actul patriarhal din 1360<ref>''Byzantine Monastic Foundation Documents''. tom. I, p. 137</ref>.
 
Ultima mențiune oficială a mănăstirilor din Latros se găsește în Actul patriarhal din 1360<ref>''Byzantine Monastic Foundation Documents''. tom. I, p. 137</ref>.
Linia 36: Linia 37:
 
==Sfinți și personalități==
 
==Sfinți și personalități==
  
−
Les saints du Latros vénérés par l’Église sont : S. Pavel 15 decembrie, S. Arsène 13 decembrie, S. Abraham 24 martie, S. Nicéphore de Milet 2 iunie, S. Anastase 15 mai et surtout S.
+
Sfinții și cuvioșii din Latros, cinstiți de Biserica Ortodoxă sunt:
 +
* Cuviosul [[Pavel din Latros|Pavel]], prăznuit pe [[15 decembrie]]
 +
*Cuviosul [[Arsenie din Latros|Arsenie]], [[13 decembrie]]
 +
*Cuviosul Avraam, [[24 martie]],  
 +
*Sfântul Nichifor din Milet, [[2 iunie]],  
 +
*Sfânta Anastasia, [[15 mai]]
 +
*Cuviosul Hristodul, [[16 martie]]
 +
*Cuviosul Acachie
  
 
==Surse==
 
==Surse==
−
* https://en.wikipedia.org/wiki/Be%C5%9Fparmak_Mountains
+
* (en) [https://en.wikipedia.org/wiki/Be%C5%9Fparmak_Mountains Wikipedia:Beşparmak Mountains]
−
* https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%91%D0%B5%D1%88%D0%BF%D0%B0%D1%80%D0%BC%D0%B0%D0%BA_(%D0%B3%D0%BE%D1%80%D0%BD%D1%8B%D0%B9_%D1%85%D1%80%D0%B5%D0%B1%D0%B5%D1%82)
+
* (ru): [https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%91%D0%B5%D1%88%D0%BF%D0%B0%D1%80%D0%BC%D0%B0%D0%BA_(%D0%B3%D0%BE%D1%80%D0%BD%D1%8B%D0%B9_%D1%85%D1%80%D0%B5%D0%B1%D0%B5%D1%82) Wikipedia:Бешпармак (горный хребет)]
 +
*ru: [https://drevo-info.ru/articles/22677.html Latros], în Enciclopedia Ortodoxă Liberă "Drevo"
 
* Sinaxarul părintelui Macarie de la Simonos-Petras
 
* Sinaxarul părintelui Macarie de la Simonos-Petras
  

Versiunea de la data 19 aprilie 2017 21:52

Muntele Latros (gr. Λάτρος - în epoca bizantină; gr. Λάτμος Latmos - în antichitate) este un masiv muntos din Asia Mică, în sud-vestul Turciei de azi, situat la aproximativ 42 km nord-est de Milet, vizibil din insulele grecești Samos și Patmos.

Începând cu secolul al X-lea, Muntele Latros a cunoscut o mare înflorire spirituală, devenind unul dintre principalele centre monahale ale lumii ortodoxe bizantine, împreună cu Muntele Olimp din Bitinia, Muntele Athos, Muntele Ganos (Tracia) și așezările monastice din Sicilia și din Calabria.

Istorie

În secolul al VII-lea a început dezvoltarea rapidă a islamului și extinderea Califatului arab prin capturarea provinciilor sudice ale Imperiului Bizantin: Egipt, Palestina și Siria. În aceste locuri exista o îndelungată tradiție monasticăl, dar cucerirea musulmană i-a împins pe unii călugări să își abandoneze mănăstirile, strămutându-se în provinciile bizantine.

Potrivit tradiției, începuturile vieții monahale pe muntele Latros datează din secolul al VII-lea, fiind legate de venirea unor călugări din Muntele Sinai, care au întemeiat aici un întreg ansamblu de mănăstiri. Începând de atunci, pe parcursul mai multor secole, muntele Latros a devenit unul dintre cele mai importante centre monahale din Imperiul Bizantin, la fel de cunoscut ca și Muntele Athos sau Olimpul Bitiniei.

În a doua jumătate a secolului al VIII-lea Muntele Latros avea deja un anume statut și recunoaștere, pentru că în anul 787, pe lista participanților la cea de a doua reuniune a Sinodului al II-lea de la Niceea este menționat ca prezent starețul Isidor din Latros.

Între secolele VIII și X, aici a fost tuns în monahism și a slujit ca stareț al mănăstirii Kellivarilor cuviosul Arsenie din Latros, viitorul strateg (comandat militar) al themei Kivirreotis (în sudul Asiei Mici).

În anul 863, strategul themei Tracia, Petroniu, fratele împărătesei Teodora și unchiul împăratului Mihail al III-lea venea la monahul Ioan Latriotul ca să ia binecuvântarea acestuia în lupta împotriva sarazinilor [2], pentru ca mai apoi, pe 3 august 863 acesta să iasă învingător în lupta împotriva lui Omar, emirul de Melitene (Malatya, în sud-estul Asiei Mici).

La începutul secolului al X-lea, în mănăstirea Caria de pe muntele Latros intra în monahism Pavel - viitorul cuvios Pavel din Latros, aflat atunci încă la vârsta adolescenței. În acea vreme, în Latros existau trei mănăstiri: a Kellivarilor (numită și Lamponiu), Mănăstirea Caria și Mănăstirea Mântuitorului[1].

În prima jumătate a secolului al IX-lea, cuviosul Iosif Imnograful intra în monahism într-una dintre mănăstirile din Muntele Latros.

În anii 920-930, Cuviosul Pavel a întemeiat Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu - a Pilastrului, care a primit mai târziu numele fondatorului său și a devenit principala mănăstire a centrului monahal din Latros. Există mărturii potrivit cărora între împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul ar fi avut loc un schimb de scrisori.

Cuviosul Acachie din Latros (3 ianuarie) a întemeiat aici Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu - Mirsinonos.

În secolul al X mănăstirile din Imperiul Bizantin, printre care și cele de la muntele Latros erau mari proprietari de pământ:

„... În proprietatea mănăstirii Sf. Pavel se afla o mare parte a teritoriului muntelui Latros, iar mănăstirea Lamponiu, aflată în apropriere stăpânea locul numit Dracontis și câmpia Pelecania ... ”
(Acta et Diplomata Graeca Aevi Medii [2])

Centrului monahal din Latros a cunoscut o perioadă de maximă înflorire în secolul al XI-lea. În 1079, mănăstirile latriote au intrat sub stăpânirea turcilor selgiucizi, care au cucerit atunci aproape toată Asia Mică.

După ce au trecut printr-o nouă perioadă de înflorire sub Imperiul de la Niceea (1204-1260), mănăstirile de la Muntele Latros au intrat din nou în declin, în contextul crizei generale a Imperiului Bizantin, după căderea Asiei Mici în mâinile turcilor în vremea împăratului Mihail Paleologul (1259-1284).

În anul 1222 în împrejurimile muntelui mai existau 11 mănăstiri (16 după alte surse), și numeroase așezări pustnicești.

La sfârșitul secolului al XIII-lea Patriarhul Atanasie al Constantinopolului a viețuit aici în pustnicie o lungă perioadă de timp.

Ultima mențiune oficială a mănăstirilor din Latros se găsește în Actul patriarhal din 1360[3].

Sfinți și personalități

Sfinții și cuvioșii din Latros, cinstiți de Biserica Ortodoxă sunt:

Surse

Note

  1. ↑ Kazhdan, Alexander, ed. (1991), Oxford Dictionary of Byzantium, Oxford University Press, сс. 1188–1189, ISBN 978-0-19-504652-6
  2. ↑ F. Miklosich et J. Miiller. Acta et diplomata Graeca Medii Aevi, 1870-1890, vol.IV. р. 309. 21—23.
  3. ↑ Byzantine Monastic Foundation Documents. tom. I, p. 137
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Muntele_Latros&oldid=44346”