Muntele Athos

Vârful Muntelui Athos, 2033 m

Muntele Athos (în greaca modernă Άγιοv Όρος - Sfântul Munte) este un munte (2033 m) şi o peninsulă (cu lungimea de 60 km şi o lăţime ce variază între 8 şi 12 km, aria totală fiind de 360 km pătraţi) în nordul Greciei, în regiunea Macedonia, unde îşi au locul douăzeci de mănăstiri, douăsprezece schituri şi o mulţime de chilii călugăreşti ortodoxe, în care trăiesc mai mult de 1500 de monahi ortodocşi. Regiunea este autonomă din punct de vedere administrativ, alcătuind un stat monastic cu capitala la Careia.

Lista mănăstirilor

Lista celor douăzeci de mănăstiri în ordinea ierarhică stabilită:

1. Mănăstirea Marea Lavră (gr.: Μεγίστης Λαύρας)
2. Mănăstirea Vatopedu (gr.: Βατοπαιδίου)
3. Mănăstirea Iviru (gr.: Ιβήρων)
4. Mănăstirea Hilandaru (gr.: Χιλανδαρίου, sârbeşte: Хиландар)
5. Mănăstirea Dionisiu (gr.: Διονυσίου)
6. Mănăstirea Cutlumuş (gr.: Κουτλουμουσίου)
7. Mănăstirea Pantocrator (gr.: Παντοκράτορος)
8. Mănăstirea Xiropotamu (gr.: Ξηροποτάμου)
9. Mănăstirea Zografu (gr.: Ζωγράφου)
10. Mănăstirea Dochiaru (gr.: Δοχειαρίου)
11. Mănăstirea Caracalu (gr.: Καρακάλλου)
12. Mănăstirea Filoteu (gr.: Φιλοθέου)
13. Mănăstirea Simonos Petras (gr.: Σίμωνος Πέτρας)
14. Mănăstirea Sfântul Pavel (gr.: Αγίου Παύλου)
15. Mănăstirea Stavronichita (gr.: Σταυρονικήτα)
16. Mănăstirea Xenofont (gr.: Ξενοφώντος)
17. Mănăstirea Grigoriu (gr.: Γρηγορίου)
18. Mănăstirea Esfigmenu (gr.: Εσφισμένου)
19. Mănăstirea Sfântul Pantelimon (gr.: Αγίου Παντελεήμονος)
20. Mănăstirea Constamonitu (gr.: Κωνσταμονίτου)

Istorie

Imperiul Bizantin s-a prăbuşit în secolul XV, astfel că noul Imperiul Otoman, de religie islamică a preluat conducerea. Au devastat câteva mănăstiri, dar în mare parte acestea au rămas intacte. Populaţia de călugări s-a redus iar bunăstarea lor s-a periclitat în următoarele secole, însă în jurul secolului XIX şi prin donaţiile noilor veniţi din ţările est-ortodoxe, precum Rusia, Bulgaria, România şi Serbia, fiecare ţară exercitându-şi influenţa asupra mănăstirilor individuale. În 1912, în timpul Primului Război Balcanic, otomanii au fost forţaţi să plece şi după un scurt conflict între Grecia şi Rusia asupra suveranităţii, peninsula a primit autonomie în cadrul Greciei după Primul Război Mondial.

Influenţe

România

Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul (sau Prodromu) aparţine Sfiintei Mănăstiri a Marii Lavra. Este situat între Kavsokalyvia şi Marea Lavra, pe un deal stâncos, la altitudine mică. În 1857 a fost vândut la doi călugări români, Nectarie şi Nifon. După aceasta a fost recunoscut ca schit. Este locuit de 25 de călugări de origine română şi urmează principiul cenobitic al vieţii monastice.

Fișier:Lacu.jpg

Schitul Lacu

O altă aşezare monastică românească este Schitul Sfântul Dumitru (sau Lacu) situat la o jumătate de oră distanţă de mers pe jos faţă de Sfânta Mănăstire Sfântul Pavel, de care aparţine. Este construit la o altitudine de 280 m între Marphonou şi Antiathon. A fost fondat în secolul X de călugării din Moldova. Astăzi este format din 8 chilii şi este locuit de 39 de călugări români.

Bulgaria

Mănăstirea Zografu este situată în partea de sud-vest a peninsulei. A fost construită în secolul X de către călugării Moise, Aron şi Ioan din Ohrid. Este dedicată Sfântului George. În perioada bizantină târzie, mănăstirea a fost distrusă de piraţii catalani şi recontruită cu sprijinul dinastiei Paleologan, precum şi cu sprijinul conducătorilor din Europa de Est.

Ocupă locul nouă în ordinea ierarhică a celor două zeci de mănăstiri atonite. Este locuită de 15 călugări. Toţi călugării sunt bulgari, din 1845, şi serviciul religios este efectuat în bulgară.

Rusia

Mănăstirea Sfântul Pantelemon este construită în partea de sud-vest a peninsulei. Mănăstirea rusă a fost construită în actuala locaţie în 1765, în timp ce clădirea originală datează din secolul XI.

Construcţia actualei mănăstirii a fost realizată în primele două decade ale secolului XIX, cu ajutorul financiar al conducătorilui Moldo-Valahiei, Skarlatos Calimacul. Călugării ruşi erau în număr de 1.000 în 1895 şi 1.446 în 1903. Astăzi (1990), numai 35 de călugări locuiesc în mănăstire.

Serbia

Hilandaru este situată în partea de nord-est a peninsulei. Numele său derivă probabil de la fondatorul vechii aşezări monastice din acest loc, care se numea Chelandaris. Mănăstirea a fost fondată la sfârşitul secolului XII de către conducătorul sârb Ştefan Nemanya I şi fiul său Rastko. În timpul secolului XIV, mănăstirea şi-a atins apogeul, acumulând bogăţii din donaţii imperiale şi private.

Este considerată a fi principalul centru spiritual al sârbilor. Deţine locul patru în ordinea ierarhică a mănăstirilor şi este locuită de 46 de călugări (1990).

Limbi

Limba vorbită în mănăstirile greceşti este greaca, în Sfântul Pantelemon rusa (35 călugări), în Hilandaru sârba (46 călugări), în Zografu bulgara (15 călugări) şi în Prodromu şi Lacu româna (64 călugări). Câteva comunităţi sunt mai cosmopolite decât altele. Un aspect al înnoiri recente este faptul că grecii sunt mai bine educaţi şi mai umbaţi prin lume decât în trecut. În consecinţă, engleza este vorbită în prezent pe Munte.

Legături externe

• Muntele Athos
• Mănăstirile Athosului şi Meteorele
• Noua sinteză monastică athonită. Monahismul athonit astăzi - interviu cu părintele ieromonah Macarie de la Simonos Petras
• (en) Mount Athos

După articolul "Muntele Athos" din ro.wikipedia.org