Munca: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(mici corecturi)
m (Actualizare link-uri. Corectare diacritice.)
Linia 1: Linia 1:
 
{{Spiritualitate didactică}}
 
{{Spiritualitate didactică}}
'''Munca''' este o activitate specific umană prin care sunt create bunuri şi servicii şi prin care omul îşi asigură cele necesare vieţii.<ref>Prov16.26, Ecl6.7</ref>  
+
'''Munca''' este o activitate specific umană prin care sunt create bunuri și servicii și prin care omul își asigură cele necesare vieții.<ref>Prov 16.26, Ec l6.7</ref>  
  
==Munca, condiţia omului==
+
==Munca, condiția omului==
  
Munca lui [[Adam]] dinainte de căderea din [[rai]] consta în lucrarea şi păzirea grădinii raiului.<ref>Fac3.15</ref> Munca pământească este o consecinţă a neascultării lui Adam şi [[Eva]] care au călcat porunca dumnezeiască de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului.<ref>Fac 3.17-19, 5.29</ref> Totuşi, munca e comoara de preţ a omului, arată [[Solomon]]<ref>Prov12.27 </ref>Omul trebuie să lucreze de dimineaţa până seara, precum spune psalmistul<ref>Ps104.23</ref>, şi fără a-şi lăsa mâna să se odihnească, căci el nu are de unde să ştie care dintre lucrările lui va izbuti, sau dacă toate lucrările lui vor fi la fel de bune, precum spune Eclesiastul<ref>Ecl11.4-6</ref> Cine trăieşte fără să muncească şi umblă după nimicuri, trăieşte în neorânduială, căci viaţa fără muncă e o viaţă în neorânduială, arată [[apostolul Pavel]].<ref>2Tes3.6-12</ref>Tot el spune:,,Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce.``<ref>2Tes3.10</ref> Apostolul a dat o pildă vrednică de urmat, predicând [[evanghelie|evanghelia]] şi muncind zi şi noapte pentru a nu fi o povară nimănui.<ref>2Tes3.8, 1Cor4.12, FA20.34, 2Cor3.12</ref>
+
Munca lui [[Adam și Eva|Adam]] dinainte de căderea din [[rai]] consta în lucrarea și păzirea grădinii raiului.<ref>Fac 3.15</ref> Munca pământească este o consecință a neascultării lui Adam și [[Adam și Eva|Eva]] care au călcat porunca dumnezeiască de a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și răului.<ref>Fac 3.17-19, 5.29</ref> Totuși, munca e comoara de preț a omului, arată [[Solomon]].<ref>Prov 12.27 </ref> Omul trebuie să lucreze de dimineața până seara, precum spune psalmistul<ref>Ps 104.23</ref>, și fără a-și lăsa mâna să se odihnească, căci el nu are de unde să știe care dintre lucrările lui va izbuti, sau dacă toate lucrările lui vor fi la fel de bune, precum spune [[Ecclesiastul]].<ref>Ecl 11.4-6</ref> Cine trăiește fără să muncească și umblă după nimicuri, trăiește în neorânduială, căci viața fără muncă e o viață în neorânduială, arată [[apostolul Pavel]].<ref>2Tes 3.6-12</ref> Tot el spune: „Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce”.<ref>2Tes 3.10</ref> Apostolul a dat o pildă vrednică de urmat, predicând [[evanghelie|evanghelia]] și muncind zi și noapte pentru a nu fi o povară nimănui.<ref>2Tes 3.8, 1Cor 4.12, FA 20.34, 2Cor 3.12</ref>
  
==Motivaţia muncii==
+
==Motivația muncii==
  
Solomon arată că cine munceşte pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru<ref>Prov16.26, </ref>Ecclesiastul spune că toată truda omului este pentru gura lui.<ref>Ecl6.7</ref> Munca şi iscusinţa la lucru îşi au temeiul în [[invidia|pizmă]], arată Eclesiastul<ref>Ecl4.4</ref> căci ne alegem meseria în funcţie de avantajele pe care le vedem la cineva care practică acea meserie (bani, plăcere, poziţie socială, uşurinţa muncii, etc).
+
Solomon arată că cine muncește pentru el muncește, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru<ref>Prov 16.26, </ref>Ecclesiastul spune că toată truda omului este pentru gura lui.<ref>Ecl 6.7</ref> Munca și iscusința la lucru își au temeiul în [[invidia|pizmă]], arată Ecclesiastul<ref>Ecl 4.4</ref> căci ne alegem meseria în funcție de avantajele pe care le vedem la cineva care practică acea meserie (bani, plăcere, poziție socială, ușurința muncii etc).
  
 
==Binefacerile muncii==
 
==Binefacerile muncii==
  
Iar dacă munca aduce un oarecare câştig, un belşug de pâine<ref>Prov14.23,12.11,28.19</ref>, hărnicia în muncă duce spre belşug<ref>Prov10.4,12.24,13.4,21.5,12.9</ref> [[Dumnezeu]] apreciază munca cinstită <ref>Fac31.38-42, Ier31.15-17</ref> şi va binecuvânta munca celui [[mila|milos]], care este darnic şi împrumută fără întristare.<ref>Deut15.10</ref>
+
Iar dacă munca aduce un oarecare câștig, un belșug de pâine<ref>Prov 14.23, 12.11, 28.19</ref>, hărnicia în muncă duce spre belșug.<ref>Prov 10.4, 12.24, 13.4, 21.5, 12.9</ref> [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] apreciază munca cinstită<ref>Fac 31.38-42, Ier 31.15-17</ref> și va binecuvânta munca celui [[mila|milos]], care este darnic și împrumută fără întristare.<ref>Deut 15.10</ref>
  
==Atitudinea faţă de muncă==
+
==Atitudinea față de muncă==
  
Munca oboseşte pe cel [[nesăbuinţa|nesăbuit]]<ref>Ecl4.5</ref> Creştinul este îndemnat de apostolul Pavel să o facă din toată inima, ca pentru Domnul.<ref>Col3.23</ref>Binecuvântat este cel cu frică de Dumnezeu şi care umblă pe căile Lui căci acela se bucură de lucrul mâinilor lui, spune psalmistul<ref>Ps128.1-2</ref>, iar munca cu motivaţie afectivă puternică trece pe nesimţite, aşa cum i s-a întâmplat lui Iacov care a muncit şapte ani pentru a primi de soţie pe frumoasa şi mândra la chip Rahela şi i s-au părut vreo câteva zile.<ref>Fac29.18-20</ref>
+
Munca obosește pe cel [[nesăbuința|nesăbuit]].<ref>Ec l4.5</ref> Creștinul este îndemnat de apostolul Pavel să o facă din toată inima, ca pentru Domnul.<ref>Col 3.23</ref> Binecuvântat este cel cu frică de Dumnezeu și care umblă pe căile Lui căci acela se bucură de lucrul mâinilor lui, spune psalmistul<ref>Ps 128.1-2</ref>, iar munca cu motivație afectivă puternică trece pe nesimțite, așa cum i s-a întâmplat lui Iacov care a muncit șapte ani pentru a primi de soție pe frumoasa și mândra la chip Rahela și i s-au părut vreo câteva zile.<ref>Fac 29.18-20</ref>
  
==Situaţii speciale==
+
==Situații speciale==
  
Plata pentru muncă este ceva datorat.<ref>Iov7.2, Ecl4.9, Lc10.7 Rom4.4, 1Tim5.18 </ref> Cel care îl loveşte pe aproapele său făcându-l inapt de muncă trebuie să-i plătească despăgubire.<ref>Exod21.19</ref> Fratele ajuns rob din pricina sărăciei nu trebuie pus la muncă de rob. Cel care [[Păcatul întârzierii sau opririi plăţii lucrătorilor|întârzie]]<ref>Lev19.13, Deut24.15</ref> sau [[Păcatul întârzierii sau opririi plăţii lucrătorilor|opreşte plata lucrătorilor]]<ref>Ier22.13, Mal3.5, Iac5.4</ref> sau asupreşte prin muncă grea<ref>Exod1.13, Exod2.23, 5.8, 6.6-7, Pl. Ier1.3, 3Reg12.4 </ref> se încarcă cu [[păcat]]e strigătoare la cer.<ref>Deut24.15, Iac5.4, Exod2.23</ref>
+
Plata pentru muncă este ceva datorat.<ref>Iov 7.2, Ec l4.9, Lc 10.7 Rom 4.4, 1Tim 5.18 </ref> Cel care îl lovește pe aproapele său făcându-l inapt de muncă trebuie să-i plătească despăgubire.<ref>Exod 21.19</ref> Fratele ajuns rob din pricina sărăciei nu trebuie pus la muncă de rob. Cel care [[Păcatul întârzierii sau opririi plății lucrătorilor|întârzie]]<ref>Lev 19.13, Deut 24.15</ref> sau [[Păcatul întârzierii sau opririi plății lucrătorilor|oprește plata lucrătorilor]]<ref>Ier 22.13, Ma l3.5, Iac 5.4</ref> sau asuprește prin muncă grea<ref>Exod 1.13, Exod 2.23, 5.8, 6.6-7, Pl. Ier 1.3, 3Reg 12.4 </ref> se încarcă cu [[păcat]]e strigătoare la cer.<ref>Deut 24.15, Iac 5.4, Exod 2.23</ref>
  
==Surprizele muncii şi atitudinea înţeleaptă==
+
==Surprizele muncii și atitudinea înțeleaptă==
 +
 
 +
Munca fără sfârșit și plăceri a celui singur, ai cărui ochi nu i se satură niciodată de [[iubirea de arginți|bogății]] este zadarnică dacă nu are cui să o lase.<ref>Ec l4.8-9</ref> Dacă există cineva, o întâmplare nenorocită poate priva fiul de moștenirea bogăției strânse cu trudă, durere, grijă și supărare de părinte<ref>Ecl 5.14-17</ref>(25). Alteori, un om muncește cu trudă și [[înțelepciunea|înțelepciune]], și lasă averea unuia care nu se știe dacă e înțelept sau [[nesăbuința|nesăbuit]].<ref>Ecl 2.18-19</ref> Alteori, cineva muncește cu înțelepciune, pricepere și izbândă și o face cu durere, trudă, necaz și insomnie și lasă averea unuia care nu s-a ostenit deloc cu ea.<ref>Ecl 2.21</ref> sau îi dă celui păcătos grija să strângă și s-adune ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu.<ref>Ecl 2.26</ref> Astfel a mânca, a bea, a te bucura de viață și a te veseli împreună cu nevasta pe care o [[iubirea|iubești]], aceasta reprezintă partea omului din osteneala sa.<ref>Ecl 2.10, 2.24-26, 5.18-19, 9.7-9, l3.22</ref> Dar și aceasta depinde de Dumnezeu, căci El îngăduie ca omul să se bucure de munca lui<ref>Ecl 2.24-25</ref>, sau nu îngăduie și se poate întâmpla ca Dumnezeu să-i dea cuiva avere, bogății și slavă în așa fel încât nu-i lipsește nimic din ce-și dorește sufletul său dar îi curmă viața, lăsând altcuiva averea.<ref>Ecl 6.2, 2.26 </ref> Se poate întâmpla ca Dumnezeu să-i dea cuiva viață lungă și copii mulți, dar acestuia să nu i se sature sufletul de bunătățile agonisite.<ref>Ecl 6.1-9</ref>
  
Munca fără sfârşit şi plăceri a celui singur, ai cărui ochi nu i se satură niciodată de [[iubirea de arginţi|bogăţii]] este zadarnică dacă nu are cui să o lase.<ref>Ecl4.8-9</ref> Dacă există cineva, o întâmplare nenorocită poate priva fiul de moştenirea bogăţiei strânse cu trudă, durere, grijă şi supărare de părinte<ref>Ecl5.14-17</ref>(25). Alteori, un om munceşte cu trudă şi [[înţelepciunea|înţelepciune]], şi lasă averea unuia care nu se ştie dacă e înţelept sau [[nesăbuinţa|nesăbuit]]<ref>Ecl2.18-19</ref> Alteori, cineva munceşte cu înţelepciune, pricepere şi izbândă şi o face cu durere, trudă, necaz şi insomnie şi lasă averea unuia care nu s-a ostenit deloc cu ea.<ref>Ecl2.21</ref> sau îi dă celui păcătos grija să strângă şi s-adune ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu.<ref>Ecl2.26</ref> Astfel a mânca, a bea, a te bucura de viaţă şi a te veseli împreună cu nevasta pe care o [[iubirea|iubeşti]], aceasta reprezintă partea omului din osteneala sa.<ref>Ecl2.10, 2.24-26, 5.18-19, 9.7-9, l3.22</ref> Dar şi aceasta depinde de Dumnezeu, căci El îngăduie ca omul să se bucure de munca lui<ref>Ecl2.24-25</ref>, sau nu îngăduie şi se poate întâmpla ca Dumnezeu să-i dea cuiva avere, bogăţii şi slavă în aşa fel încât nu-i lipseşte nimic din ce-şi doreşte sufletul său dar îi curmă viaţa, lăsând altcuiva averea<ref>Ecl6.2, 2.26 </ref> Se poate întâmpla ca Dumnezeu să-i dea cuiva viaţă lungă şi copii mulţi, dar acestuia să nu i se sature sufletul de bunătăţile agonisite.<ref>Ecl6.1-9</ref>
 
 
==Păzirea Sabatelor la  vechii evrei==
 
==Păzirea Sabatelor la  vechii evrei==
 +
 
===Respectarea Sabatelor===
 
===Respectarea Sabatelor===
Păzirea Sabatelor este una din îndatoririle sfinte ale creştinului.<ref>Exod12.16, 20.8-11, 23.16, 31.13-17, Lev19.3,30, 23.3,38, 26.2, Deut5.12-15, Lc23.56, Ezec20.12, 20, Evrei 4.9, Ier17.20-25 </ref> Ziua Sabatului trebuie ţinută ca zi de odihnă închinată Domnului de întreaga suflare din familie (la vechii evrei inclusiv străinii, robii şi dobitoacele), căci în ziua a şaptea [[Dumnezeu]] s-a odihnit şi, de aceea, a binecuvântat-o şi a sfinţit-o. Respectarea Sabatului este un ,,semn veşnic” de recunoaştere a autorităţii lui Dumnezeu cel sfinţitor, al ,,legământului necurmat” dintre credincioşi şi Dumnezeu.<ref>Exod 31.13-17</ref>
+
Păzirea Sabatelor este una din îndatoririle sfinte ale creștinului.<ref>Exod 12.16, 20.8-11, 23.16, 31.13-17, Lev 19.3,30, 23.3,38, 26.2, Deut 5.12-15, Lc 23.56, Ezec 20.12, 20, Evrei 4.9, Ier 17.20-25 </ref> Ziua Sabatului trebuie ținută ca zi de odihnă închinată Domnului de întreaga suflare din familie (la vechii evrei inclusiv străinii, robii și dobitoacele), căci în ziua a șaptea [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] s-a odihnit și, de aceea, a binecuvântat-o și a sfințit-o. Respectarea Sabatului este un „semn veșnic” de recunoaștere a autorității lui Dumnezeu cel sfințitor, al „legământului necurmat” dintre credincioși și Dumnezeu.<ref>Exod 31.13-17</ref>
[[Iezechia]],<ref>2Cron30.1-27, 31.3</ref> [[Iosia]],<ref>2Imp23.21-25</ref> [[David]],<ref>1Cron23.27-32</ref> [[Solomon]]<ref>2Cron 8.11-13, 2.3-4</ref> au ţinut cu sfinţenie Sabatele. Pedeapsa pentru cel ce nesocotea ziua Sabatului era moartea.<ref>Exod31.15,35.2, Lev23.30, Num15.32-36</ref>
+
[[Iezechia]],<ref>2Cron 30.1-27, 31.3</ref> [[Iosia]],<ref>2Imp 23.21-25</ref> [[David]],<ref>1Cron 23.27-32</ref> [[Solomon]]<ref>2Cron 8.11-13, 2.3-4</ref> au ținut cu sfințenie Sabatele. Pedeapsa pentru cel ce nesocotea ziua Sabatului era moartea.<ref>Exod 31.15,35.2, Lev 23.30, Num 15.32-36</ref>
Zilele de odihnă la vechii evrei erau:ziua întâi şi ziua a 7-a din Sărbătoarea Paştilor(azimilor)<ref>Lev23.7-8, Exod12.16, Deut 16.8, Num28.18 </ref>Cincizecimea<ref>Num28.26, Lev23.21</ref>Ziua întâi şi ziua a 8-a din Sărbătoarea corturilor<ref>Lev23.35-36,39, Num29.12,35, Lev23.23-25 </ref>Anul Nou<ref>Num29.1</ref>, ziua împăcării<ref>Num29.7, Lev16.31, 23.28-32</ref>Uneori oamenii pângăreau Sabatele prin lucruri mărunte, cum ar fi faptele egoiste şi flecăriile.<ref>Is58.13-14</ref>iar alteori prin [[Închinarea la dumnezei străini|idolatrie]]<ref>Ezec20.16,18,24,23.37-49</ref> sau chiar [[uciderea|crime]].<ref>Is1.10-16 , Ezec23.45-47 </ref>
+
Zilele de odihnă la vechii evrei erau: ziua întâi și ziua a 7-a din Sărbătoarea Paștilor (azimilor)<ref>Lev 23.7-8, Exod12.16, Deut 16.8, Num28.18</ref>, Cincizecimea<ref>Num 28.26, Lev 23.21</ref>, Ziua întâi și ziua a 8-a din Sărbătoarea corturilor<ref>Lev 23.35-36, 39, Num 29.12, 35, Lev 23.23-25</ref>, Anul Nou<ref>Num 29.1</ref>, ziua împăcării.<ref>Num 29.7, Lev 16.31, 23.28-32</ref> Uneori oamenii pângăreau Sabatele prin lucruri mărunte, cum ar fi faptele egoiste și flecăriile<ref>Is 58.13-14</ref>, iar alteori prin [[Închinarea la dumnezei străini|idolatrie]]<ref>Ezec 20.16, 18, 24, 23.37-49</ref> sau chiar [[uciderea|crime]].<ref>Is 1.10-16, Ezec 23.45-47</ref>
 +
 
 +
===Activități interzise în zi de Sabat===
 +
Existau unele activități, legate de muncă, interzise cu desăvârșire la evrei în ziua Sabatului. Aprinderea focului era interzisă în ziua de Sabat.<ref>Exod 35.3</ref> Legea interzicea cumpărarea de mărfuri aduse de străini în ziua Sabatului<ref>Neemia 10.31, 13.15-19</ref>, sau cererea plății unei datorii în zi de Sabat<ref>Neemia 10.31</ref>, prevedea lăsarea pământului nelucrat în anul al șaptelea<ref>Neemia 10.31</ref>, interzicea purtarea unei poveri, care trebuia scoasă afară din casă<ref>Ier 17.22</ref>, sau introdusă pe porțile Ierusalimului.<ref>Ier 17.27</ref>  
  
===Activităţi interzise în zi de Sabat===
+
===Activități obișnuite în zi de Sabat===
Existau unele activităţi, legate de muncă, interzise cu desăvârşire la evrei în ziua Sabatului. Aprinderea focului era interzisă în ziua de Sabat.<ref>Exod35.3</ref> Legea interzicea cumpărarea de mărfuri aduse de străini în ziua Sabatului<ref>Neemia10.31,13.15-19</ref>, sau cererea plăţii unei datorii în zi de Sabat<ref>Neemia10.31 </ref>, prevedea lăsarea pământului nelucrat în anul al şaptelea<ref>Neemia10.31 </ref>, interzicea purtarea unei poveri, care trebuia scoasă afară din casă<ref> Ier17.22</ref>, sau introdusă pe porţile Ierusalimului.<ref>Ier17.27</ref>
+
De Sabat se citea din prooroci și din legea lui [[Moise]].<ref>FA 13.27, 15.21</ref> [[Iisus Hristos|Iisus]] învăța norodul în sinagogă în zi de Sabat.<ref>Mc 1.21-28, Lc 4.31-32</ref> Iisus a anunțat împlinirea proorociei din [[Isaia]] în zi de Sabat.<ref>Luc 4.16-30</ref> Unul dintre motivele uciderii lui Iisus era, alături de acuzația neîntemeiată de blasfemie, cea de vindecare în ziua Sabatului.<ref>Ioan 5.16-18</ref> [[Apostolul Pavel]] vorbea unor femei adunate în zi de Sabat.<ref>FA 16.12-15</ref> El vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat.<ref>FA 18.4</ref>
===Activităţi obişnuite în zi de Sabat===
 
De Sabat se citea din prooroci şi din legea lui [[Moise]].<ref>FA13.27, 15.21</ref>[[Iisus]] învăţa norodul în sinagogă în zi de Sabat.<ref>Mc1.21-28, Lc4.31-32</ref> Iisus a anunţat împlinirea proorociei din [[Isaia]] în zi de Sabat.<ref>Luc4.16-30</ref> Unul dintre motivele uciderii lui Iisus era, alături de acuzaţia neîntemeiată de blasfemie, cea de vindecare în ziua Sabatului.<ref>Ioan5.16-18</ref> [[Apostolul Pavel]] vorbea unor femei adunate în zi de Sabat.<ref>FA16.12-15</ref> El vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat.<ref>FA18.4</ref>
 
  
===Iisus şi Sabatul===
+
===Iisus și Sabatul===
Iisus afirmă răspicat că a face bine în ziua Sabatului este îngăduit<ref>Mat 12.12</ref>, iar [[boala|vindecarea]] oamenilor este unul dintre acele lucruri bune. Astfel Mântuitorul a vindecat, în zi de Sabat, un om cu mâna uscată<ref>Mat 12.9-16, Mc 3.1-6, Lc 6.6-11</ref>, o femeie gârbovă de 18 ani, care suferea de un duh de neputinţă <ref>Lc 13.10-17</ref>, un bolnav de dropică<ref>Lc 14.1-6 </ref>, un om paralitic<ref>Ioan 5.1-17</ref> şi un orb din naştere<ref>Ioan cap 9 </ref> Astfel Iisus respinge catalogarea obtuză, formală şi inumană a oricărei activităţi drept muncă. Învinuit de faptul că permitea ucenicilor săi să mănânce din spicele de grâu în ziua Sabatului(în fapt, nu mâncarea spicelor era considerată o infracţiune, ci frecarea spicelor era considerată efort, deci muncă), Iisus le reaminteşte şi David, când a flămânzit, a mâncat din pâinile pentru punerea înaintea Domnului, din Templu, destinate doar [[preot|preoţilor]], şi preoţii calcă Sabatul în Templu (prin slujirea în biserică), şi totuşi sunt nevinovaţi<ref>Mat 12.1-8, Mc 2.23-28</ref>, dar şi faptul că circumcizia se făcea tot în zi de Sabat. Iisus îi îndeamnă pe [[farisei]] să nu mai judece după aparenţe, ci după [[dreptatea|dreptate]], şi să-şi dea seama că Sabatul a fost făcut pentru om, şi nu invers.<ref>Ioan7.22-24</ref>
+
Iisus afirmă răspicat că a face bine în ziua Sabatului este îngăduit<ref>Mat 12.12</ref>, iar [[boala|vindecarea]] oamenilor este unul dintre acele lucruri bune. Astfel Mântuitorul a vindecat, în zi de Sabat, un om cu mâna uscată<ref>Mat 12.9-16, Mc 3.1-6, Lc 6.6-11</ref>, o femeie gârbovă de 18 ani, care suferea de un duh de neputință<ref>Lc 13.10-17</ref>, un bolnav de dropică<ref>Lc 14.1-6 </ref>, un om paralitic<ref>Ioan 5.1-17</ref> și un orb din naștere.<ref>Ioan cap 9</ref> Astfel Iisus respinge catalogarea obtuză, formală și inumană a oricărei activități drept muncă. Învinuit de faptul că permitea ucenicilor săi să mănânce din spicele de grâu în ziua Sabatului (în fapt, nu mâncarea spicelor era considerată o infracțiune, ci frecarea spicelor era considerată efort, deci muncă), Iisus le reamintește și David, când a flămânzit, a mâncat din pâinile pentru punerea înaintea Domnului, din Templu, destinate doar [[preot|preoților]], și preoții calcă Sabatul în Templu (prin slujirea în biserică), și totuși sunt nevinovați<ref>Mat 12.1-8, Mc 2.23-28</ref>, dar și faptul că circumcizia se făcea tot în zi de Sabat. Iisus îi îndeamnă pe [[farisei]] să nu mai judece după aparențe, ci după [[dreptatea|dreptate]], și să-și dea seama că Sabatul a fost făcut pentru om, și nu invers.<ref>Ioan 7.22-24</ref>
  
 
==Bibliografie==
 
==Bibliografie==
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6.
+
#''Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament'', ISBN 0 564 01708 6.
#Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7.
+
#''Biblia sau Sfânta Scriptură'', tipărită sub îndrumarea și purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1997, București, ISBN 973-9130-88-7.
#English Standard Version Bible, 1971.
+
#''English Standard Version Bible'', 1971.
#Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti.
+
#''Carte de învățătură creștină ortodoxă'', Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, București.
#Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului, ''Învăţătură de credinţă ortodoxă'', tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
+
#Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului, ''Învățătură de credință ortodoxă'', tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediția a 3-a revăzută, prefață la ediția I de Bartolomeu Anania, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
#Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, ''Concordanţă biblică tematică'', ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de IPS [[Daniel (Ciobotea) al României|Daniel]], Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4.
+
#Mitropolia Moldovei și Bucovinei, ''Concordanță biblică tematică'', ediție revăzută și completată de Pr. Vasile Dogaru și Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu și Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de IPS [[Daniel (Ciobotea) al României|Daniel]], Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 2000, ISBN 973-9272-58-4.
  
 
==Note==
 
==Note==

Versiunea de la data 11 noiembrie 2016 12:25

Acest articol face parte din seria
Spiritualitate didactică
Sfânta Treime
Dumnezeu Tatăl - Dumnezeu Fiul - Duhul Sfânt
Duhuri (spirite)
Îngeri - Diavoli
Viața viitoare
Judecată - Rai - Iad
Sfintele Taine
Botezul - Mirungerea
Sf. Împărtășanie - Mărturisirea
Căsătoria - Preoția
Sf. Maslu
Condiția omului
Omul - Îmbrăcămintea - Munca - Alimentația - Grijile - Visele
Teama - Gelozia - Cercetarea - Plictiseala
Libertatea - Ispita - Virtutea - Păcatul - Patima
Vârstele omului
Sărăcia - Bogăția- Luxul
Plăcerea - Boala - Bucuria- Tristețea- Suferința - Fericirea
Diverse
Cerșetoria - Extratereștri - Superstiții
Patimi ce afectează libertatea omului
Dependența de televizor
Dependența de internet - Dependența de jocurile pe calculator
Jocurile pe bani
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului
Fumatul - Drogurile
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului și sufletului
Prostituția
Decalogul
Decalogul
Rugăciunea, veghea și postul
Rugăciunea
Rugăciunea Tatăl Nostru - Rugăciunea inimii
Veghea - Postul
Virtuți
Virtuțile teologice

Credința - Nădejdea - Iubirea

Credința la români
Virtuțile morale

Înțelepciunea - Smerenia - Mulțumirea - Adevăr
Răbdarea - Stăruința în bine
Prietenia - Blândețea - Iertarea - Pacea
Mila - Dreptatea - Hărnicia

Păcate
Păcate strigătoare la cer
Uciderea - Homosexualitatea
Asuprirea orfanilor, văduvelor, străinilor, săracilor, năpăstuiților
Întârzierea sau oprirea plății lucrătorilor
Păcate capitale
Mândria - Desfrânarea
Iubirea de arginți - Invidia - Lăcomia
Mânia - Lenea
Alte păcate
Necredința - Închinarea la dumnezei străini
Pretexte și justificări pentru necredință - Atitudinea față de cei necredincioși

Vrăjitoria - Credința în astrologie - Credința în reîncarnare
Egoism - Furt - Nedreptatea - Lovirea - Gândurile rele
Nesocotirea părinților - Nesăbuința - Nepăsarea

Păcatele limbii
Minciuna - Mărturia mincinoasă - Hula - Cârtirea
Cearta - Bârfa - Limbuția
Editați această casetă

Munca este o activitate specific umană prin care sunt create bunuri și servicii și prin care omul își asigură cele necesare vieții.[1]

Munca, condiția omului

Munca lui Adam dinainte de căderea din rai consta în lucrarea și păzirea grădinii raiului.[2] Munca pământească este o consecință a neascultării lui Adam și Eva care au călcat porunca dumnezeiască de a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și răului.[3] Totuși, munca e comoara de preț a omului, arată Solomon.[4] Omul trebuie să lucreze de dimineața până seara, precum spune psalmistul[5], și fără a-și lăsa mâna să se odihnească, căci el nu are de unde să știe care dintre lucrările lui va izbuti, sau dacă toate lucrările lui vor fi la fel de bune, precum spune Ecclesiastul.[6] Cine trăiește fără să muncească și umblă după nimicuri, trăiește în neorânduială, căci viața fără muncă e o viață în neorânduială, arată apostolul Pavel.[7] Tot el spune: „Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce”.[8] Apostolul a dat o pildă vrednică de urmat, predicând evanghelia și muncind zi și noapte pentru a nu fi o povară nimănui.[9]

Motivația muncii

Solomon arată că cine muncește pentru el muncește, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru[10]Ecclesiastul spune că toată truda omului este pentru gura lui.[11] Munca și iscusința la lucru își au temeiul în pizmă, arată Ecclesiastul[12] căci ne alegem meseria în funcție de avantajele pe care le vedem la cineva care practică acea meserie (bani, plăcere, poziție socială, ușurința muncii etc).

Binefacerile muncii

Iar dacă munca aduce un oarecare câștig, un belșug de pâine[13], hărnicia în muncă duce spre belșug.[14] Dumnezeu apreciază munca cinstită[15] și va binecuvânta munca celui milos, care este darnic și împrumută fără întristare.[16]

Atitudinea față de muncă

Munca obosește pe cel nesăbuit.[17] Creștinul este îndemnat de apostolul Pavel să o facă din toată inima, ca pentru Domnul.[18] Binecuvântat este cel cu frică de Dumnezeu și care umblă pe căile Lui căci acela se bucură de lucrul mâinilor lui, spune psalmistul[19], iar munca cu motivație afectivă puternică trece pe nesimțite, așa cum i s-a întâmplat lui Iacov care a muncit șapte ani pentru a primi de soție pe frumoasa și mândra la chip Rahela și i s-au părut vreo câteva zile.[20]

Situații speciale

Plata pentru muncă este ceva datorat.[21] Cel care îl lovește pe aproapele său făcându-l inapt de muncă trebuie să-i plătească despăgubire.[22] Fratele ajuns rob din pricina sărăciei nu trebuie pus la muncă de rob. Cel care întârzie[23] sau oprește plata lucrătorilor[24] sau asuprește prin muncă grea[25] se încarcă cu păcate strigătoare la cer.[26]

Surprizele muncii și atitudinea înțeleaptă

Munca fără sfârșit și plăceri a celui singur, ai cărui ochi nu i se satură niciodată de bogății este zadarnică dacă nu are cui să o lase.[27] Dacă există cineva, o întâmplare nenorocită poate priva fiul de moștenirea bogăției strânse cu trudă, durere, grijă și supărare de părinte[28](25). Alteori, un om muncește cu trudă și înțelepciune, și lasă averea unuia care nu se știe dacă e înțelept sau nesăbuit.[29] Alteori, cineva muncește cu înțelepciune, pricepere și izbândă și o face cu durere, trudă, necaz și insomnie și lasă averea unuia care nu s-a ostenit deloc cu ea.[30] sau îi dă celui păcătos grija să strângă și s-adune ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu.[31] Astfel a mânca, a bea, a te bucura de viață și a te veseli împreună cu nevasta pe care o iubești, aceasta reprezintă partea omului din osteneala sa.[32] Dar și aceasta depinde de Dumnezeu, căci El îngăduie ca omul să se bucure de munca lui[33], sau nu îngăduie și se poate întâmpla ca Dumnezeu să-i dea cuiva avere, bogății și slavă în așa fel încât nu-i lipsește nimic din ce-și dorește sufletul său dar îi curmă viața, lăsând altcuiva averea.[34] Se poate întâmpla ca Dumnezeu să-i dea cuiva viață lungă și copii mulți, dar acestuia să nu i se sature sufletul de bunătățile agonisite.[35]

Păzirea Sabatelor la vechii evrei

Respectarea Sabatelor

Păzirea Sabatelor este una din îndatoririle sfinte ale creștinului.[36] Ziua Sabatului trebuie ținută ca zi de odihnă închinată Domnului de întreaga suflare din familie (la vechii evrei inclusiv străinii, robii și dobitoacele), căci în ziua a șaptea Dumnezeu s-a odihnit și, de aceea, a binecuvântat-o și a sfințit-o. Respectarea Sabatului este un „semn veșnic” de recunoaștere a autorității lui Dumnezeu cel sfințitor, al „legământului necurmat” dintre credincioși și Dumnezeu.[37] Iezechia,[38] Iosia,[39] David,[40] Solomon[41] au ținut cu sfințenie Sabatele. Pedeapsa pentru cel ce nesocotea ziua Sabatului era moartea.[42] Zilele de odihnă la vechii evrei erau: ziua întâi și ziua a 7-a din Sărbătoarea Paștilor (azimilor)[43], Cincizecimea[44], Ziua întâi și ziua a 8-a din Sărbătoarea corturilor[45], Anul Nou[46], ziua împăcării.[47] Uneori oamenii pângăreau Sabatele prin lucruri mărunte, cum ar fi faptele egoiste și flecăriile[48], iar alteori prin idolatrie[49] sau chiar crime.[50]

Activități interzise în zi de Sabat

Existau unele activități, legate de muncă, interzise cu desăvârșire la evrei în ziua Sabatului. Aprinderea focului era interzisă în ziua de Sabat.[51] Legea interzicea cumpărarea de mărfuri aduse de străini în ziua Sabatului[52], sau cererea plății unei datorii în zi de Sabat[53], prevedea lăsarea pământului nelucrat în anul al șaptelea[54], interzicea purtarea unei poveri, care trebuia scoasă afară din casă[55], sau introdusă pe porțile Ierusalimului.[56]

Activități obișnuite în zi de Sabat

De Sabat se citea din prooroci și din legea lui Moise.[57] Iisus învăța norodul în sinagogă în zi de Sabat.[58] Iisus a anunțat împlinirea proorociei din Isaia în zi de Sabat.[59] Unul dintre motivele uciderii lui Iisus era, alături de acuzația neîntemeiată de blasfemie, cea de vindecare în ziua Sabatului.[60] Apostolul Pavel vorbea unor femei adunate în zi de Sabat.[61] El vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat.[62]

Iisus și Sabatul

Iisus afirmă răspicat că a face bine în ziua Sabatului este îngăduit[63], iar vindecarea oamenilor este unul dintre acele lucruri bune. Astfel Mântuitorul a vindecat, în zi de Sabat, un om cu mâna uscată[64], o femeie gârbovă de 18 ani, care suferea de un duh de neputință[65], un bolnav de dropică[66], un om paralitic[67] și un orb din naștere.[68] Astfel Iisus respinge catalogarea obtuză, formală și inumană a oricărei activități drept muncă. Învinuit de faptul că permitea ucenicilor săi să mănânce din spicele de grâu în ziua Sabatului (în fapt, nu mâncarea spicelor era considerată o infracțiune, ci frecarea spicelor era considerată efort, deci muncă), Iisus le reamintește că și David, când a flămânzit, a mâncat din pâinile pentru punerea înaintea Domnului, din Templu, destinate doar preoților, și că preoții calcă Sabatul în Templu (prin slujirea în biserică), și totuși sunt nevinovați[69], dar și faptul că circumcizia se făcea tot în zi de Sabat. Iisus îi îndeamnă pe farisei să nu mai judece după aparențe, ci după dreptate, și să-și dea seama că Sabatul a fost făcut pentru om, și nu invers.[70]

Bibliografie

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6.
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1997, București, ISBN 973-9130-88-7.
  3. English Standard Version Bible, 1971.
  4. Carte de învățătură creștină ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, București.
  5. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului, Învățătură de credință ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediția a 3-a revăzută, prefață la ediția I de Bartolomeu Anania, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
  6. Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Concordanță biblică tematică, ediție revăzută și completată de Pr. Vasile Dogaru și Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu și Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 2000, ISBN 973-9272-58-4.

Note

  1. Prov 16.26, Ec l6.7
  2. Fac 3.15
  3. Fac 3.17-19, 5.29
  4. Prov 12.27
  5. Ps 104.23
  6. Ecl 11.4-6
  7. 2Tes 3.6-12
  8. 2Tes 3.10
  9. 2Tes 3.8, 1Cor 4.12, FA 20.34, 2Cor 3.12
  10. Prov 16.26,
  11. Ecl 6.7
  12. Ecl 4.4
  13. Prov 14.23, 12.11, 28.19
  14. Prov 10.4, 12.24, 13.4, 21.5, 12.9
  15. Fac 31.38-42, Ier 31.15-17
  16. Deut 15.10
  17. Ec l4.5
  18. Col 3.23
  19. Ps 128.1-2
  20. Fac 29.18-20
  21. Iov 7.2, Ec l4.9, Lc 10.7 Rom 4.4, 1Tim 5.18
  22. Exod 21.19
  23. Lev 19.13, Deut 24.15
  24. Ier 22.13, Ma l3.5, Iac 5.4
  25. Exod 1.13, Exod 2.23, 5.8, 6.6-7, Pl. Ier 1.3, 3Reg 12.4
  26. Deut 24.15, Iac 5.4, Exod 2.23
  27. Ec l4.8-9
  28. Ecl 5.14-17
  29. Ecl 2.18-19
  30. Ecl 2.21
  31. Ecl 2.26
  32. Ecl 2.10, 2.24-26, 5.18-19, 9.7-9, l3.22
  33. Ecl 2.24-25
  34. Ecl 6.2, 2.26
  35. Ecl 6.1-9
  36. Exod 12.16, 20.8-11, 23.16, 31.13-17, Lev 19.3,30, 23.3,38, 26.2, Deut 5.12-15, Lc 23.56, Ezec 20.12, 20, Evrei 4.9, Ier 17.20-25
  37. Exod 31.13-17
  38. 2Cron 30.1-27, 31.3
  39. 2Imp 23.21-25
  40. 1Cron 23.27-32
  41. 2Cron 8.11-13, 2.3-4
  42. Exod 31.15,35.2, Lev 23.30, Num 15.32-36
  43. Lev 23.7-8, Exod12.16, Deut 16.8, Num28.18
  44. Num 28.26, Lev 23.21
  45. Lev 23.35-36, 39, Num 29.12, 35, Lev 23.23-25
  46. Num 29.1
  47. Num 29.7, Lev 16.31, 23.28-32
  48. Is 58.13-14
  49. Ezec 20.16, 18, 24, 23.37-49
  50. Is 1.10-16, Ezec 23.45-47
  51. Exod 35.3
  52. Neemia 10.31, 13.15-19
  53. Neemia 10.31
  54. Neemia 10.31
  55. Ier 17.22
  56. Ier 17.27
  57. FA 13.27, 15.21
  58. Mc 1.21-28, Lc 4.31-32
  59. Luc 4.16-30
  60. Ioan 5.16-18
  61. FA 16.12-15
  62. FA 18.4
  63. Mat 12.12
  64. Mat 12.9-16, Mc 3.1-6, Lc 6.6-11
  65. Lc 13.10-17
  66. Lc 14.1-6
  67. Ioan 5.1-17
  68. Ioan cap 9
  69. Mat 12.1-8, Mc 2.23-28
  70. Ioan 7.22-24