Mucenic: Diferență între versiuni
(mici corecturi) |
m (→Numirile mucenicilor: leg. int.) |
||
| Linia 24: | Linia 24: | ||
**sfântul mare mucenic [[Teodor Stratilat]] (prăznuit la: [[8 iunie]] - aducerea [[moaşte]]lor ; [[8 februarie]] - prăznuirea muceniciei) | **sfântul mare mucenic [[Teodor Stratilat]] (prăznuit la: [[8 iunie]] - aducerea [[moaşte]]lor ; [[8 februarie]] - prăznuirea muceniciei) | ||
**sfântul mare mucenic [[Pantelimon]], doctor fără de arginţi (prăznuit la [[27 iulie]]) | **sfântul mare mucenic [[Pantelimon]], doctor fără de arginţi (prăznuit la [[27 iulie]]) | ||
| − | **sfântul mare mucenic Mina cel din Cotiani (prăznuit la [[11 noiembrie]]) | + | **sfântul mare mucenic [[Mina]], cel din Cotiani (prăznuit la [[11 noiembrie]]) |
*'''sfinţit mucenic''' - sunt acei mucenici care au fost totodată clerici (diaconi, preoţi, episcopi); exemple: | *'''sfinţit mucenic''' - sunt acei mucenici care au fost totodată clerici (diaconi, preoţi, episcopi); exemple: | ||
Versiunea de la data 22 noiembrie 2013 15:12
|
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție. |
Mucenicii sau Martirii (gr. μαρτυρος - martor) sunt cei ce şi-au dat viaţa mărturisind pe Iisus Hristos în condiţii extreme. Mucenicii sunt primii sfinţi ai Bisericii, care a considerat întotdeauna că mucenicia nu ar fi fost posibilă fără ajutorul harului Duhului Sfânt. De aceea, cel mai adesea mucenicii au fost cinstiţi ca sfinţi imediat după moarte de către ceilalţi creştini. Primii mucenici au fost Sfântul Ioan Botezătorul - văzut de Tradiţia Bisericii la graniţa între Vechiul şi Noul Testament - şi Sfântul Ştefan, unul din cei şapte diaconi, şi "întâiul mucenic".
Cultul mucenicilor
Mucenicii erau cinstiţi de adunarea locală a credincioşilor adunaţi în jurul mormântului mucenicului (unde adesea se găseau şi moaştele lui), în ziua pomenirii morţii sale, adică naşterea la viaţa veşnică.
Cultul mucenicilor se dezvoltă după modelul cu cultul eroului antic. Ei erau pentru creştinii din antichitate "eroii credinţei", şi, după înţelegerea creştină, nici nu ar fi putut da mărturie până la moarte fără ajutorul harului lui Dumnezeu - de aceea creştinii i-au cinstit ca sfinţi imediat din momentul morţii lor.
Odată cu pacea Bisericii (oprirea persecuţiilor, pe vremea împăratului Constantin cel Mare), cultul mucenicilor se dezvoltă şi se delocalizează: "În paralel cu fenomenul de expansiune, care multiplică, dacă se poate spune aşa, mormântul mucenicului, se observă de asemenea că prăznuirea sărbătorii lui depăşeşte încet-încet limitele iniţial reduse în care se făcea ea iniţial. La început fiecare Biserică îşi cinstea proprii mucenici, excluzându-i pe ceilalţi; era un fel de aniversare de familie, în fiecare comunitate. Deja însă în prima jumătate a secolului al IV-lea se pot constata împrumuturi de la Biserici străine" [1] În consecinţă, martirologiile locale se îmbogăţesc mai întâi de mucenici străini, şi, din acest punct de vedere, mucenicii a căror cult se introduce pe cale excepţională primesc aceeaşi cinste ca şi cei vechi [2].
Mai apoi, mucenicilor s-au adăugat celelalte categorii de sfinţi, episcopii, personajele sfinte din Noul Testament, din Vechiul Testament şi asceţii (numiţi mai târziu cuvioşi).
Această evoluţie a fost conformă cu o lărgire a viziunii creştine asupra martiriului/muceniciei, mai întâi asupra celor ce au început a fi numiţi "mărturisitori ai credinţei", iar mai apoi asupra asceţilor.
Mulţi scriitori bisericeşti dau mărturie despre o viziune mai interiorizată a muceniciei eroice pentru credinţă, viziune care a început deja să se instaleze în secolele III-IV: mucenicia conştiinţei, mucenicia voinţei, mucenicia prin ostenelile ascetice, mucenicia fără sânge.
Numirile mucenicilor
În limbajul sinaxarelor Bisericii numelui de mucenic se pot adăuga uneori nişte particule, care precizează un soi de subcategorii de sfinţi mucenici:
- mare mucenic - marii mucenici sunt cei care au purtat o luptă mucenicească specială; exemple:
- sfântul mare mucenic Gheorghe purtătorul de biruinţă (prăznuit la 23 aprilie)
- sfântul mare mucenic Teodor Tiron (prăznuit la 17 februarie)
- sfântul mare mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir şi făcătorul de minuni (prăznuit la 26 octombrie)
- sfântul mare mucenic Teodor Stratilat (prăznuit la: 8 iunie - aducerea moaştelor ; 8 februarie - prăznuirea muceniciei)
- sfântul mare mucenic Pantelimon, doctor fără de arginţi (prăznuit la 27 iulie)
- sfântul mare mucenic Mina, cel din Cotiani (prăznuit la 11 noiembrie)
- sfinţit mucenic - sunt acei mucenici care au fost totodată clerici (diaconi, preoţi, episcopi); exemple:
- sfântul sfinţit mucenic Ignatie Teoforul (prăznuit la 20 decembrie)
- sfântul sfinţit mucenic Miron (prăznuit la 17 august)
- sfântul sfinţit mucenic Grigorie, luminătorul Armeniei celei mari (prăznuit la 30 septembrie)
- nou mucenic sau nou sfinţit mucenic - "noii" mucenici sunt mucenicii apăruţi după vechile perioade ale persecuţiilor şi după persecuţiile din vremea iconoclasmului, mai "nou", adică în vremea dominaţiei turceşti asupra Imperiului bizantin (secolele XV-XIX), şi până în zilele noastre, cum ar fi mucenicii din vremea prigoanei comuniste. Exemple:
- sfântul nou mucenic Anastasie Bulgarul, care a mărturisit în Tesalonic, la anul 1794 (prăznuit la 8 august)
- sfântul nou mucenic Triandafil Zagoreul, care a mărturisit în Constantinopol la anul 1680 (prăznuit la 8 august)
- sfântul noul sfinţit mucenic Constanţie Rusul, care a pătimit în Constantinopol în anul 1743 (prăznuit la 26 decembrie)
- sfântul noul sfinţit mucenic Romano Lachedemonul, care a mărturisit în anii 1695
- sfântul noul sfinţit mucenic Ioan Kochurov, Preot Mucenic al Revoluţiei Ruse, ucis la 31 octombrie 1917 în oraşul Tsarskoye Selo (Rusia)
