[[Sfinți]]i Mucenici '''Sfinţii Mucenici Montanus,preotul şi sotia și soția sa Maxima''',au vieţuit viețuit în secolul al IV-lea,în cetatea [[Singidunum]] (oraș antic roman care se afla pe locul ocupat actualmente de Belgrad, capitala Serbiei), fiind de neam '''daco-romani'''<ref>Teoria acceptată în [[Biserica Ortodoxă Română]] a originii daco-romane a Sf. Montanus și Maxima a fost lansată de prof. Nicolae M.La începutul anului 304Popescu,când care a început prigoana împotriva creştinilorreconstituit actul martiric al Sf. Montanus pe baza martirologiilor latine în care se găseau informații despre viețile acestora și după modelul Actului martiric al Sf. [[Irineu de Sirmium]],preotul în ''Preoți de mir adormiți în Domnul'', „Viața Sfântului Montanus [[preot|presviterul]] din Singidunum”, București, 1942, pp. 6-10. Acesta apreciază că Sf. Montanusși Maxima erau de origine daco-romană pe considerentul că în perioada respectivă provincia ''Pannonia Inferior'' ar fi fost locuită de o populație daco-romană, însă nu există dovezi clare în acest sens. Sf. Montanus este considerat a fugit fi primul preot daco-roman cunoscut cu numele din istoria [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]].</ref> [[Prăznuire]]a lor se face în [[Biserica Ortodoxă]] și în [[Biserica Romano-Catolică|Biserica Catolică]] pe [[26 martie]]. ==Mucenicia==[[Preot]]ul Montanus și soția sa Maxima trăiau în cetatea localitatea Singidunum (Belgradul de astăzi). Ca urmare a edictelor din anii 303-304 care au declanșat noi [[Sirmiumpersecuții împotriva creștinilor]],printre care un edict din provincia [[Pannonia Inferior27 septembrie]] (azi 303 viza explicit [[Mitroviţacler]]ul creștin, Montanus a fugit în orașul Sirmium, capitala provinciei Pannonia Secunda (azi Mitrovița) , unde îşi își avea reşedinţa împăratul atunci reședința cezarul [[Galeriu]](Cezar 293-305, Augustus 305-3011),ginerele lui [[DiocletianDioclețian]].Dar  La Sirmium, a fost prins şi aici şi și dus la judecată în faţa fața lui [[Probus]],guvernatorul provinciei.Stând la judecată,preotul (''praeses'Montanus''' a răspuns cu îndrăzneală că este creştin şi că nu va aduce niciodată jertfe zeilor: “''Eu am primit învăţătură să îndur mai bine chinurile decât)<ref>Actele procesului au fost înregistrate într-un proces-verbal și depuse,lepădându-mă de Dumnezeuprobabil,să aduc jertfă demonilor''”în arhiva tribunalului.Fiind pus la chinuriActele s-au pierdut,a rezistat cu aceeaşi tărie,spunând: “''Ma aduc jertfă prin chinurile însă unele informații transcrise după acestea Dumnezeului meu,Caruia Is-am jertfit''”au păstrat în unele martirologii latine.</ref>.În faţa acestei dârzeniiÎntrebat de guvernator, conform procedurii,neînfricat în faţa chinurilordacă era creștin,preotul Montanus a confirmat că era creștin și preot din Singidunum. Când guvernatorul i-a cerut să abjure și să aducă jertfă zeilor [[Probuspăgânism|păgâni]] , Montanus a refuzat. Ca urmare, a fost supus la torturi.  Pentru a-l convinge să se lepede de credința sa, guvernatorul a poruncit să fie adusă soţia lui '''înaintea tribunalului și Maxima, soția preotului Montanus''',preoteasa '''Maxima'''crezând că aceasta,socotind că ea va fi fiind mai slabă din fire şi , avea să se sperie și, pentru a-l cruța de chinuri pe soțul ei, avea sa încerce să îl va îndupleca convingă să aducă jertfe zeilor.Dar,spre uimirea tuturormirarea guvernatorului Probus și a membrilor tribunalului,Maxima a mărturisit la rândul ei că era creștină și a cerut şi să fie și ea sa fie pusă supusă la chinuri,voind să alături de soțul ei, pentru a se facă astfel părtaşă la Patimile Domnuluibucura și ea de cununa muceniciei pregătită soțului ei.În felul acestaGuvernatorul a poruncit să fie torturată atunci și presbitera Maxima, însă nici ea,toate încercările lui [[Probus]] nici soțul ei nu au acceptat să se lepede de aHristos, ci și-au mărturisit mai departe credința creștină. Atunci guvernatorul Probus i abate din drumul pe care şi l-au ales singuri,au rămas zadarnice.Drept aceea,a poruncit sa fie înecaţi condamnat la moarte prin înecarea în râul Sava.Auzind de această hotărâreAflând sentința,fericiţii '''Montanus''' şi '''și Maxima''' au grăit plini de bucurie: “''Îti multumimdat slavă lui Dumnezeu Care îi învrednicise să pătimească și apoi să moară pentru numele Său. La porunca guvernatorului,Doamne Iisuse Hristoase că nesfinților li s-ai dat răbdare şi ne-ai găsit vrednici a legat de mărirea cea veşnică''”gât câte o piatră mare și au fost aruncați în râu.Iar când Potrivit altor surse, li s-a tăiat capul, iar trupurile lor au ajuns pe ţărmul râului Sava spre fost aruncate în râu. Însă apa a fi daţi morţiidus la mal trupurile acestora, iar credincioșii creștini le-au luat în ascuns și le-au îngropat cu cinste. ==Sfinte Moaște==Potrivit unor relatări,preotul '''[[moaște]]le Sf. Montanusși ale soției sale Maxima au fost ulterior transportate la Roma și îngropate în Catacombele Sf. [[Apostolii Acvila și Priscila|Priscilla]] de pe ''via Salaria' s-a rugat astfel: “''Doamne Iisuse Hristoase,care ai pătimit pentru mântuirea lumiiunde au rămas până la deschiderea catacombelor,primeşte sufletele robilor Tăi Montanus şi în anul 1804. Printre Sfintele Moaște găsite acolo se găseau și cele ale Sf. Maxima,care pătimesc pentru numele Tău''”se păstraseră în chip minunat.Iar nelegiuiţii slujitori ai lui [[Probus]] Moaștele acesteia au fost dăruite unei familii catolice bogate, Sinibaldi, care le-a dăruit mai târziu Mănăstirii San Lorenzo (Sf. Laurențiu) din Roma, aparținând ordinului Clariselor. De acolo, moaștele Sf. Maxima au legat câte o piatră fost duse în America de Sud de gât şi i-un preot catolic misionar (Pr. Joseph Louro), iar apoi au aruncat fost așezate în râuMănăstirea Clariselor de rit bizantin din North Royalton, Ohio (în Statele Unite ale Americii).Valurile apelor Pretutindeni pe unde au tras la mal trupurile lor sfinţitecălătorit,pe moaștele Sfintei Maxima s-au arătat a fi făcătoare de minuni pentru toți cei care lei s-au îngropat dupa cuviinţă dreptmaritorii creştini carerugat sfintei cu credință.<ref>[http://www.saintsmaryandmarthaorthodoxmonastery.org/newsletter_april2005.html St. Maxima of Singidunum, and her priest-i cunoscuserăhusband, St.Montanus]</ref> ==Cinstirea== În acest chip au primit cununile muceniciei preotul '''România, Mănăstirea Halmyris (Murighiol, jud. Tulcea) poartă hramul Sf. Montanus''' și Maxima.<ref>[http://stiri.lacasuriortodoxe.ro/interactiv/bloguri/carmen-ana/6842-foto-la-hram-in-singura-biserica-din-tara-care-ii-are-ca-ocrotitori-pe-sfintii-montanus-si-maxima-paraclisul-manastirii-halmyris.html Paraclisul Mănăstirii Halmyris]</ref> Biserica românească din Isacova, pe Valea Moravei, în Serbia de azi îi are și ea drept ocrotitori pe Sfinții Montanus și Maxima.<ref> [http://www.daciaortodoxa.ro/ro/component/content/article/6-religioase/33-sfanta-liturghie-arhiereasc-la-isacova-valea-moravei.html Isacova - Valea Moravei]</ref> Aceștia sunt și ocrotitorii Episcopiei Ortodoxe Române a Daciei Felix, cu reședința la Vârșeț (Serbia).<ref> [http://www.basilica.ro/ro/stiri/ocrotitorii_episcopiei_dacia_felix_sunt_cinstiti_in_biserica_ortodoxa.html Ocrotitorii Episcopiei Dacia Felix]</ref> ==Note==<references/> ==Surse==*„Martiriul Sfântului Montanus, presviterul din Singidunum]] şi sotia sa , un preot daco-roman”, in '''Maxima'Actele martirice'',în cetatea SirmiumIBMBOR, București, 1997,în zilele împaratului păgân DiocletianISBN 973-9130-79-8,în anul 304pp. 183-186 („Introducere” de pr. Ioan Rămureanu) și 187-189 (text reconstituit de pr. Nicolae M. Popescu)*Pr. Ioan Rămureanu,în 26 „[http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/sinaxar_ortodox/sfinti/martie/sf_mucenic_montanus.Se cuvine să stim că htm Sf. Mucenic Montanus, preotul și soția sa, Maxima]”, in ''Sfinți români și apărători ai legii strămoșești'Montanus''' este socotit ca fiind primul preot daco, IBMBOR, București, 1987, pp. 141-143.*en: [http://www.saintsmaryandmarthaorthodoxmonastery.org/newsletter_april2005.html St. Maxima of Singidunum, and her priest- roman cunoscut cu numele din istoria husband, St. Montanus] [[Categorie:Mucenici]][[Categorie:Preoți]][[BisericiiCategorie:Sfinți români]] noastre, ca şi sotia sa.