Montanus

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză! Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Montanus (secolul al II-lea d. Hr.) a fost întemeietorul mișcării eretice numite montanism, care a înflorit cu deosebire în jurul regiunii Frigia din Asia Mică, de unde și numele de catafrigieni care este dat uneori adepților acestei erezii. Mișcarea s-a stins încetul cu încetul în câteva generații, dar grupuri sectare izolate au continuat să existe până în secolul al VIII-lea.

Viața

Se cunosc foarte puține lucruri despre Montanus. Înainte de a se converti la creștinism, Montanus ar fi fost preot al cultului extatic al Cybelei, zeița mamă a fertilității (zeitate de origine frigiană, considerată drept Magna Mater - „Marea Mamă a Zeilor”), Convertit la vârsta adultă la creștinism, nu există niciun fel de deovezi care să susțină că Montanus ar fi devenit preot sau episcop după convertire. Conform scriitorului bisericesc Eusebiu de Cezareea (secolul al IV-lea), Montanus ar fi intrat în extaz să ar fi început să profeșească pe la anii 172 sau 173 în localitatea Ardabau din Phrygia (azi în Turcia centrală). El învăța că descoperirea dumnezeiască nu s-a oprit la Apostoli, but that even more wonderful manifestations of the divine energy might be expected under the inspiration of the Paraclete. His sect was soon joined by two ucenics, the prophetesses Maximillia and Priscilla (Prisca).

Convinced that the end of the world was at hand and that the New Jerusalem was about to descend near the Phrygian village of Pepuza, as mentioned in the Apocalipsa of the Noul Testament, Montanus established a rigorous morality to purify Christians and detach them from their material desires. Criticism of Montanus and his movement consequently emphasized the new prophecy’s unorthodox ecstatic expression and his neglect of the bishops’ divinely appointed rule.

Under official disapproval and with the failure of the world to come to an end, Montanism largely died out within two centuries, disappearing as quickly as it had arisen, although it persisted in some isolated rural areas of Asia Minor into the eighth century.

The date of the death of Montanus is unknown.

Surse

• en: CCEL: Montanus
• en: Wikipedia: Montanism
• en: Answers.com: Montanus]
• en: Britannica: Montanus