Montanus: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(ref,)
(finalizare traducere)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}'''Montanus''' (secolul al II-lea d. Hr.) a fost întemeietorul mișcării [[eretic]]e numite [[montanism]], care a înflorit cu deosebire în jurul regiunii Frigia din Asia Mică, de unde și numele de catafrigieni care este dat uneori adepților acestei [[Erezie|erezii]]. Mișcarea s-a stins încetul cu încetul în câteva generații, dar grupuri sectare izolate au continuat să existe până în secolul al VIII-lea.
+
'''Montanus''' (secolul al II-lea d. Hr.) a fost întemeietorul mișcării [[eretic]]e numite [[montanism]], care a înflorit cu deosebire în jurul regiunii Frigia din Asia Mică, de unde și numele de catafrigieni care este dat uneori adepților acestei [[Erezie|erezii]]. Mișcarea s-a stins încetul cu încetul în câteva generații, dar grupuri sectare izolate au continuat să existe până în secolul al VIII-lea.
  
 
==Viața==
 
==Viața==
Se cunosc foarte puține lucruri despre Montanus. Înainte de a se converti la [[creștinism]], Montanus ar fi fost preot al cultului extatic al Cybelei, zeița mamă a fertilității (zeitate de origine frigiană, considerată drept ''Magna Mater'' - „Marea Mamă a Zeilor”<ref>Balaci, A., ''Mic dicționar de mitologie greacă și romană'', Ed. Mondero, București, 1992. ISBN 973-9004-09-2.</ref>), Convertit la vârsta adultă la creștinism, nu există niciun fel de deovezi care să susțină că Montanus ar fi devenit [[preot]] sau [[episcop]] după convertire. Conform scriitorului bisericesc [[Eusebiu de Cezareea]] (secolul al IV-lea), Montanus ar fi intrat în extaz să ar fi început să profeșească pe la anii 172 sau 173 în localitatea Ardabau din Phrygia (azi în Turcia centrală). El învăța că descoperirea dumnezeiască nu s-a oprit la [[Apostoli]], but that even more wonderful manifestations of the divine energy might be expected under the inspiration of the Paraclete. His sect was soon joined by two [[ucenic]]s, the prophetesses Maximillia and Priscilla (Prisca).
+
Se cunosc foarte puține lucruri despre Montanus. Înainte de a se converti la [[creștinism]], Montanus ar fi fost preot al cultului extatic al Cybelei, zeița mamă a fertilității (zeitate de origine frigiană, considerată drept ''Magna Mater'' - „Marea Mamă a Zeilor”<ref>Balaci, A., ''Mic dicționar de mitologie greacă și romană'', Ed. Mondero, București, 1992. ISBN 973-9004-09-2.</ref>), Convertit la vârsta adultă la creștinism, nu există niciun fel de deovezi care să susțină că Montanus ar fi devenit [[preot]] sau [[episcop]] după convertire. Conform scriitorului bisericesc [[Eusebiu de Cezareea]] (secolul al IV-lea), Montanus ar fi intrat în extaz să ar fi început să profeţească pe la anii 172 sau 173 în localitatea Ardabau din Frigia (azi în Turcia centrală). El învăța că descoperirea dumnezeiască nu s-a oprit după propovăduirea [[Apostoli]]lor, ci că, sub inspiraţia Duhului Sfânt – Paracletul, puteau apărea noi şi minunate descoperiri şi manifestări ale Energiilor dumnezeieşti. La scurt timp după aceea, i s-au alăturat două [[ucenic]]e, profetesele Maximilla şi Priscilla (Prisca).
  
Convinced that the end of the world was at hand and that the New Jerusalem was about to descend near the Phrygian village of Pepuza, as mentioned in the [[Apocalipsa]] of the [[Noul Testament]], Montanus established a rigorous morality to purify Christians and detach them from their material desires. Criticism of Montanus and his movement consequently emphasized the new prophecy’s unorthodox ecstatic expression and his neglect of the bishops’ divinely appointed rule.
+
Convins că sfârşitul lumii era aproape şi că Noul Ierusalim era pe care să se pogoare înn apropierea satului frigian Pepuza, după cum era amintit în [[Apocalipsa|Apocalipsă]], Montanus pleda pentru rigorism moral şi detaşarea de dorinţele materiale. Criticii mişcării au subliniat accentul montaniştilor pe manifestările extatice neortodoxe şi pe profetism în detrimentul autorităţii episcopale rânduite de Dumnezeu.  
  
Under official disapproval and with the failure of the world to come to an end, Montanism  largely died out within two centuries, disappearing as quickly as it had arisen, although it persisted in some isolated rural areas of Asia Minor into the eighth century.  
+
Dezavuată de Biserică şi confruntată cu faptul că sfârşitul lumii părea să se amâne mereu, entuziasmul generat de montanism s-a stins treptat în următoarele două secole, supravieţuind însă în unele zone rurale izolate ale Asiei Mici până în secolul al VIII-lea.
  
The date of the death of Montanus is unknown.
+
Data morţii lui Montanus este necunoscută.
  
 
==Note==
 
==Note==
Linia 14: Linia 14:
  
 
==Surse==
 
==Surse==
 +
[[:en:Montanus]], după:
 +
 
*en: [http://www.ccel.org/ccel/wace/biodict.toc.html?term=montanus CCEL: Montanus]
 
*en: [http://www.ccel.org/ccel/wace/biodict.toc.html?term=montanus CCEL: Montanus]
 
*en: [[Wikipedia: Montanism]]
 
*en: [[Wikipedia: Montanism]]
*en: [http://www.answers.com/topic/montanus-1 Answers.com: Montanus]]
+
*en: [http://www.answers.com/topic/montanus-1 Answers.com: Montanus]
 
*en: [http://www.britannica.com/EBchecked/topic/390572/Montanus  Britannica: Montanus]
 
*en: [http://www.britannica.com/EBchecked/topic/390572/Montanus  Britannica: Montanus]
  

Versiunea de la data 14 martie 2013 17:10

Montanus (secolul al II-lea d. Hr.) a fost întemeietorul mișcării eretice numite montanism, care a înflorit cu deosebire în jurul regiunii Frigia din Asia Mică, de unde și numele de catafrigieni care este dat uneori adepților acestei erezii. Mișcarea s-a stins încetul cu încetul în câteva generații, dar grupuri sectare izolate au continuat să existe până în secolul al VIII-lea.

Viața

Se cunosc foarte puține lucruri despre Montanus. Înainte de a se converti la creștinism, Montanus ar fi fost preot al cultului extatic al Cybelei, zeița mamă a fertilității (zeitate de origine frigiană, considerată drept Magna Mater - „Marea Mamă a Zeilor”[1]), Convertit la vârsta adultă la creștinism, nu există niciun fel de deovezi care să susțină că Montanus ar fi devenit preot sau episcop după convertire. Conform scriitorului bisericesc Eusebiu de Cezareea (secolul al IV-lea), Montanus ar fi intrat în extaz să ar fi început să profeţească pe la anii 172 sau 173 în localitatea Ardabau din Frigia (azi în Turcia centrală). El învăța că descoperirea dumnezeiască nu s-a oprit după propovăduirea Apostolilor, ci că, sub inspiraţia Duhului Sfânt – Paracletul, puteau apărea noi şi minunate descoperiri şi manifestări ale Energiilor dumnezeieşti. La scurt timp după aceea, i s-au alăturat două ucenice, profetesele Maximilla şi Priscilla (Prisca).

Convins că sfârşitul lumii era aproape şi că Noul Ierusalim era pe care să se pogoare înn apropierea satului frigian Pepuza, după cum era amintit în Apocalipsă, Montanus pleda pentru rigorism moral şi detaşarea de dorinţele materiale. Criticii mişcării au subliniat accentul montaniştilor pe manifestările extatice neortodoxe şi pe profetism în detrimentul autorităţii episcopale rânduite de Dumnezeu.

Dezavuată de Biserică şi confruntată cu faptul că sfârşitul lumii părea să se amâne mereu, entuziasmul generat de montanism s-a stins treptat în următoarele două secole, supravieţuind însă în unele zone rurale izolate ale Asiei Mici până în secolul al VIII-lea.

Data morţii lui Montanus este necunoscută.

Note

  1. Balaci, A., Mic dicționar de mitologie greacă și romană, Ed. Mondero, București, 1992. ISBN 973-9004-09-2.

Surse

en:Montanus, după: