Monofizitism: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
(Nu s-au afișat 8 versiuni intermediare efectuate de alți 6 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
'''Monofizitismul''' (gr. mono-physis = o singură fire) este o [[erezie]] [[Hristologie|hristologică]] apărută în secolul al V-lea. Principalul promotor al acestei erezii a fost [[Eutihie]] (378 - c. 454), [[călugăr]] din [[Constantinopol]], discipol al [[patriarh]]ului [[Chiril al Alexandriei]], învăţând că, după Întrupare, [[Iisus Hristos]] a avut o singură natură/fire, cea divină, natura (firea) omenească fiind absorbită de cea dumnezeiască.  
+
'''Monofizitismul''' (grec. ''mono-physis'' = „o singură fire”) este o [[erezie]] [[Hristologie|hristologică]] apărută în secolul al V-lea. Principalul promotor al acestei erezii a fost [[Eutihie]] (378 - c. 454), [[călugăr]] din [[Constantinopol]], discipol al [[patriarh]]ului [[Chiril al Alexandriei]], învățând că, după Întrupare, [[Iisus Hristos]] a avut o singură natură/fire, cea divină, natura (firea) omenească fiind absorbită de cea dumnezeiască, așa cum un cub de zahăr se dizolvă în apă. În consecință, Hristos a rămas doar cu o fire, cea dumnezeiască. Acest fapt este în contradicție cu [[miafizitism]]ul propovăduit de bisericile [[Biserici Vechi-Orientale|ortodoxe orientale]]
  
Această învăţătură a fost condamnată la Sinodul IV ecumenic de la Calcedon din anul 451.
+
Poziția lui Eutihie privind monofizitismul este adesea numită [[eutihianism]], poziție care este în afara Hristologiei formulate de [[Chiril al Alexandriei]] și care, de asemenea, a fost anatemizată de non-calcedonienii care au adoptat credința lui Chiril. Eutihie a formulat această doctrină ca răspuns la erezia [[nestorianism]]ului, care împărțea persoana lui Hristos aproape până în punctul în care Hristos ar fi avut două persoane diferite (nu două naturi, conform credinței ortodoxe).
  
{{Traducere EN}}
+
O altă ramură a monofizitismului, numită [[apolinarianism]], susține că Hristos a avut un trup uman și o „esență vie” umană, dar că [[Cuvânt|Logosul]] Divin a luat locul nous-ului sau al „esenței gânditoare”, analog dar nu identic cu ceea ce în zilele noastre numim minte.
  
'''Monophysitism''' is a [[Christology|Christological]] [[heresy]] that originated in the 5th century A.D. Its chief proponent was the [[monk]] [[Eutyches]], who stated that in the person of [[Jesus Christ]] the human nature was absorbed into the divine nature like a cube of sugar dissolves in a cup of water. Therefore, Christ was left with only one nature, the Divine (Greek ''mono-'' one, ''physis'' - nature).  This is to be contrasted with the [[miaphysitism]] which is professed by the [[Oriental Orthodox]] churches.
+
Monofizitismul, (în special varianta lui Eutihie), a fost condamnat la [[Sinodul IV Ecumenic]], care a avut loc la [[Calcedon]] în 451. Apolinarianismul fusese condamnat anterior, la [[Sinodul II Ecumenic]] din 381.
  
Eutyches' position on monophysitism is often referred to as '''Eutychianism''', a position that went beyond the Christology as expressed by [[Cyril of Alexandria]] and is also anathematized by non-Chalcedonians who accept the faith of Cyril.  Eutyches formulated this doctrine in response to the heresy of [[Nestorianism]], which divided the person of Christ almost to the point of having two separate persons (not two natures, as the Orthodox believe).
+
==Legături externe==
 +
*[[W:Monophysitism|Wikipedia: Monophysitism]]
  
Another branch of monophysitism, called [[Apollinarianism]], holds that Christ had a human body and human "living principle," but that the Divine Logos had taken the place of the nous, or "thinking principle," analogous but not identical to what might be called a mind in the present day.
 
 
Monophysitism (particularly Eutyches' variety) was condemned at the [[Fourth Ecumenical Council]], held in Chalcedon in the year 451.  Apollinarianism had previously been condemned at the [[Second Ecumenical Council]] in 381.
 
 
==External links==
 
*Wikipedia's article on [[W:Monophysitism|Monophysitism]]
 
*[http://www.britishorthodox.org/2church.php Eastern/Oriental orthodox statements]
 
  
 
[[Categorie:Erezii]]
 
[[Categorie:Erezii]]

Versiunea de la data 26 decembrie 2018 06:07

Monofizitismul (grec. mono-physis = „o singură fire”) este o erezie hristologică apărută în secolul al V-lea. Principalul promotor al acestei erezii a fost Eutihie (378 - c. 454), călugăr din Constantinopol, discipol al patriarhului Chiril al Alexandriei, învățând că, după Întrupare, Iisus Hristos a avut o singură natură/fire, cea divină, natura (firea) omenească fiind absorbită de cea dumnezeiască, așa cum un cub de zahăr se dizolvă în apă. În consecință, Hristos a rămas doar cu o fire, cea dumnezeiască. Acest fapt este în contradicție cu miafizitismul propovăduit de bisericile ortodoxe orientale

Poziția lui Eutihie privind monofizitismul este adesea numită eutihianism, poziție care este în afara Hristologiei formulate de Chiril al Alexandriei și care, de asemenea, a fost anatemizată de non-calcedonienii care au adoptat credința lui Chiril. Eutihie a formulat această doctrină ca răspuns la erezia nestorianismului, care împărțea persoana lui Hristos aproape până în punctul în care Hristos ar fi avut două persoane diferite (nu două naturi, conform credinței ortodoxe).

O altă ramură a monofizitismului, numită apolinarianism, susține că Hristos a avut un trup uman și o „esență vie” umană, dar că Logosul Divin a luat locul nous-ului sau al „esenței gânditoare”, analog dar nu identic cu ceea ce în zilele noastre numim minte.

Monofizitismul, (în special varianta lui Eutihie), a fost condamnat la Sinodul IV Ecumenic, care a avut loc la Calcedon în 451. Apolinarianismul fusese condamnat anterior, la Sinodul II Ecumenic din 381.

Legături externe