Monofizitism: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
Linia 1: Linia 1:
 
{{Îmbunătăţire}}
 
{{Îmbunătăţire}}
  
'''Monofizitismul''' (gr. mono-physis = o fire) este o [[erezie]] [[Hristologie|hristologică]] apărută în secolul al V-lea. Principalul promotor al acestei erezii a fost [[Eutihie]] (378 - c. 454), [[călugăr]] din [[Constantinopol]], discipol al [[patriarh]]ului [[Chiril al Alexandriei]], învăţând că, după Întrupare, [[Iisus Hristos]] a avut o singură natură/fire, cea divină, natura (firea) omenească fiind absorbită de cea dumnezeiască, aşa cum un cub de zahăr se dizolvă în apă. În consecinţă, Hristos a rămas doar cu o dire, cea dumnezeiască. Acest fapt este în contradicţie cu [[miafizism]]ul propovăduit de bisericile [[Biserici Orientale Ortodoxe|ortodoxe orientale]]
+
'''Monofizitismul''' (gr. mono-physis = o fire) este o [[erezie]] [[Hristologie|hristologică]] apărută în secolul al V-lea. Principalul promotor al acestei erezii a fost [[Eutihie]] (378 - c. 454), [[călugăr]] din [[Constantinopol]], discipol al [[patriarh]]ului [[Chiril al Alexandriei]], învăţând că, după Întrupare, [[Iisus Hristos]] a avut o singură natură/fire, cea divină, natura (firea) omenească fiind absorbită de cea dumnezeiască, aşa cum un cub de zahăr se dizolvă în apă. În consecinţă, Hristos a rămas doar cu o fire, cea dumnezeiască. Acest fapt este în contradicţie cu [[miafizism]]ul propovăduit de bisericile [[Biserici Orientale Ortodoxe|ortodoxe orientale]]
  
 
Poziţia lui Eutihie privind monofizitismul este adesea numită '''eutihianism''', poziţie care este în afara Hristologiei formulate de [[Chiril al Alexandriei]] şi care, de asemenea, a fost anatemizată de non-calcedonienii care au adoptat credinţa lui Chiril. Eutihie a formulat această doctrină ca răspuns la erezia [[nestorianism]]ului, care împărţea persoana lui Hristos aproape până în punctul în care Hristos ar fi avut două persoane diferite (nu două naturi, conform credinţei ortodoxe).
 
Poziţia lui Eutihie privind monofizitismul este adesea numită '''eutihianism''', poziţie care este în afara Hristologiei formulate de [[Chiril al Alexandriei]] şi care, de asemenea, a fost anatemizată de non-calcedonienii care au adoptat credinţa lui Chiril. Eutihie a formulat această doctrină ca răspuns la erezia [[nestorianism]]ului, care împărţea persoana lui Hristos aproape până în punctul în care Hristos ar fi avut două persoane diferite (nu două naturi, conform credinţei ortodoxe).

Versiunea de la data 11 octombrie 2009 08:05

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Monofizitismul (gr. mono-physis = o fire) este o erezie hristologică apărută în secolul al V-lea. Principalul promotor al acestei erezii a fost Eutihie (378 - c. 454), călugăr din Constantinopol, discipol al patriarhului Chiril al Alexandriei, învăţând că, după Întrupare, Iisus Hristos a avut o singură natură/fire, cea divină, natura (firea) omenească fiind absorbită de cea dumnezeiască, aşa cum un cub de zahăr se dizolvă în apă. În consecinţă, Hristos a rămas doar cu o fire, cea dumnezeiască. Acest fapt este în contradicţie cu miafizismul propovăduit de bisericile ortodoxe orientale

Poziţia lui Eutihie privind monofizitismul este adesea numită eutihianism, poziţie care este în afara Hristologiei formulate de Chiril al Alexandriei şi care, de asemenea, a fost anatemizată de non-calcedonienii care au adoptat credinţa lui Chiril. Eutihie a formulat această doctrină ca răspuns la erezia nestorianismului, care împărţea persoana lui Hristos aproape până în punctul în care Hristos ar fi avut două persoane diferite (nu două naturi, conform credinţei ortodoxe).

O altă ramură a monofizitismului, numită apolinarianism, susţine că Hristos a avut un trup uman şi o "esenţă vie" umană, dar că Logosul Divin a luat locul nous-ului sau al "esenţei gânditoare," analog dar nu identic cu ceea ce în zilele noastre numim minte.

Monofizitismul, (în special varianta lui Eutihie), a fost condamnat la Sinodul IV Ecumenic, care a avut loc în Calcedon în 451. Apolinarianismul fusese condamnat anterior, la Sinodul II Ecumenic din 381.

Legături externe