Monarhianism: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} '''Monarchianism''', sometimes called ''Monarchism'', is a heretical theological movement that arose within the second and third century Church. It consists of a se...)
 
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Îmbunătăţire}}
  
'''Monarchianism''', sometimes called ''Monarchism'', is a heretical theological movement that arose within the second and third century Church. It consists of a set of beliefs that emphasize [[God]] as being one, that God is the single and only ruler.
+
'''Monarhismul''' este o mişcare teologică eretică care a apărut în cadrul Bisericii în secolele al II-lea ţi al III-lea. Constă dintr-un set de convingeri care pun accentul pe faptul că [[Dumnezeu]], fiind unul singur, este singurul conducător.
  
This emphasis conflicted with the doctrine of the [[Holy Trinity|Trinity]], of God as Father, Son, and [[Holy Spirit]]. Models of resolving the tension between the two principles in favour of God's oneness were proposed in the 2nd century but rejected as heretical by the Church.
+
Această accentuare intră în conflict cu doctrina [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], a lui Dumnzeue ca Tată, Fiu şi [[Duhul Sfânt|Duh Sfânt]]. În secolul al II-lea au fost propuse modele care să rezolve tensiunile dintre cele două principii în favoarea lui unicităţii lui Dumnezeu, dar au fost respinse de Biserică, fiind considerate eretice.
  
Monarchianism in and of itself is not a complete theory of the relation of the Father, Son, and Holy Spirit, but a simple tenet that requires further extension. There are basically two contradicting models of Monarchianism:
+
Monarhismul în el însuşi şi în afara sa nu este o teorie completă a relaţiei dintre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ci o simplă părere care necesită extindere ulterioară. În principal, sunt două modele contradictorii de monarhism:
  
*[[Modalism]] considers God to be one person appearing and working in the different "modes" of the Father, the Son, and the Holy Spirit. The chief proponent of Modalism was Sabellius, hence the view is also called [[Sabellianism]]. It has also been labeled ''Patripassianism'' by its opponents because it purports that God the Father suffered on the cross.
+
*[[Modalism]]ul îl consideră pe Dumnezeu ca fiind o singură persoană care apare şi lucrează în "moduri" diferite ca Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Cel mai de seamă adept al modalismului a fost Sabelius, de aceea această erezie se mai numeşte [[sabelianism]]. A mai fost etichetat şi cu numele de ''patripasianism'' de către oponenţii săi deoarece presupune că Dumnezeu Tatăl a suferit pe Cruce.
*[[Adoptionism]] holds that God is one being, above all else and wholly indivisible and of one nature, it reconciles the "problem" of the Trinity (or at least Jesus) by holding that the Son was not co-eternal with the Father, and that Jesus essentially was granted deity-hood (adopted) for the plans of God and his own perfect life and works. Different flavors of Adoptionism hold that Jesus was "adopted" either at the time of his baptism, or ascension. An early exponent of this belief was Theodotus of Byzantium.  
 
  
Several early [[heretic]]s of this persuasion were Natalius, an early Patripassianite, and [[Paul of Samosata]], who however does not neatly fit in either of the two models.
+
*[[Adopţionism]]ul pretinde că Dumnezeu este o singură fiinţă, deasupra tuturor şi pe deplin indivizibil şi de o singură fire. Adopţionismul încearcă să reconcilieze "problema" Sfintei Treimi (sau cel puţin a lui Iisus) susţinând că Fiul nu este co-etern cu Tatăl şi că Iisus, în esenţă, a primit dumnezeirea (a fost adoptat) fiind necesar planurilor lui Dumnezeu şi şi pentru perfecţiunea vieţii şi faptelor sale. Diferite variante de adopţionism susţin că Iisus a fost "înfiat" fie în momentul botezului, fie în momentul înălţării Sale. Un exponent timpuriu al acestei credinţe a fost Teodosie din Bizanţ.
 +
 
 +
Printre primii [[eretic]]i de acest fel s-au numărat Natalie, un patripasiait timpuriu, şi [[Paul din Samosata]], care, totuşi, nu se încadrează deplin în nici unul dintre cele două modele.
 
   
 
   
==Sources==
+
==Izvoare==
 
*[http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Monarchianism&oldid=55450771 ''Monarchianism'' at Wikipedia]
 
*[http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Monarchianism&oldid=55450771 ''Monarchianism'' at Wikipedia]
 
*[http://www.newadvent.org/cathen/10448a.htm Monarchianism from the Roman Catholic Encyclopedia]
 
*[http://www.newadvent.org/cathen/10448a.htm Monarchianism from the Roman Catholic Encyclopedia]
Linia 19: Linia 20:
  
 
[[el:Μοναρχιανισμός]]
 
[[el:Μοναρχιανισμός]]
 +
[[en:Monarchianism]]

Versiunea de la data 31 martie 2009 16:14

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Monarhismul este o mişcare teologică eretică care a apărut în cadrul Bisericii în secolele al II-lea ţi al III-lea. Constă dintr-un set de convingeri care pun accentul pe faptul că Dumnezeu, fiind unul singur, este singurul conducător.

Această accentuare intră în conflict cu doctrina Sfintei Treimi, a lui Dumnzeue ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt. În secolul al II-lea au fost propuse modele care să rezolve tensiunile dintre cele două principii în favoarea lui unicităţii lui Dumnezeu, dar au fost respinse de Biserică, fiind considerate eretice.

Monarhismul în el însuşi şi în afara sa nu este o teorie completă a relaţiei dintre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ci o simplă părere care necesită extindere ulterioară. În principal, sunt două modele contradictorii de monarhism:

  • Modalismul îl consideră pe Dumnezeu ca fiind o singură persoană care apare şi lucrează în "moduri" diferite ca Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Cel mai de seamă adept al modalismului a fost Sabelius, de aceea această erezie se mai numeşte sabelianism. A mai fost etichetat şi cu numele de patripasianism de către oponenţii săi deoarece presupune că Dumnezeu Tatăl a suferit pe Cruce.
  • Adopţionismul pretinde că Dumnezeu este o singură fiinţă, deasupra tuturor şi pe deplin indivizibil şi de o singură fire. Adopţionismul încearcă să reconcilieze "problema" Sfintei Treimi (sau cel puţin a lui Iisus) susţinând că Fiul nu este co-etern cu Tatăl şi că Iisus, în esenţă, a primit dumnezeirea (a fost adoptat) fiind necesar planurilor lui Dumnezeu şi şi pentru perfecţiunea vieţii şi faptelor sale. Diferite variante de adopţionism susţin că Iisus a fost "înfiat" fie în momentul botezului, fie în momentul înălţării Sale. Un exponent timpuriu al acestei credinţe a fost Teodosie din Bizanţ.

Printre primii eretici de acest fel s-au numărat Natalie, un patripasiait timpuriu, şi Paul din Samosata, care, totuşi, nu se încadrează deplin în nici unul dintre cele două modele.

Izvoare